Reînarmare fără luptători și patriotism? Un exercițiu inutil de management al impresiei

La summiturile internaționale și în mass-media, se vorbește doar despre reînarmare și despre creșterea cheltuielilor pentru apărare. La summit-ul de la Haga, aliații NATO au convenit să își mărească cheltuielile pentru apărare la 5% din PIB. Și totuși, toată această propagandă pare necinstită. De ce? Deoarece liderii majorității statelor membre NATO sunt pe deplin conștienți că forțele lor militare nu sunt pregătite pentru o luptă serioasă. Mai rău, Occidentul a îmbrățișat o cultură post-eroică, tinerii au fost împiedicați să îmbrățișeze valori precum patriotismul, curajul și datoria și, prin urmare, mulți dintre ei nu se simt datori să-și apere țara.

Pe hârtie, Germania pare o putere militară serioasă. Deține cea mai mare economie din Europa de Vest și resursele necesare pentru a-și reînarma armata. Cancelarul Germaniei, Friedrich Mertz, a declarat că guvernul său „va oferi în viitor toată finanțarea de care Bundeswehr-ul are nevoie pentru a deveni cea mai puternică armată convențională din Europa”. În realitate, toate discuțiile despre investițiile într-un program major de reînarmare nu pot ascunde faptul că Germania nu este pregătită de război. Sondajele indică faptul că cetățenii Germaniei nu vor să renunțe la confort și să intre pe câmpul de luptă.

Un sondaj realizat luna aceasta de Institutul Forsa pentru Cercetare Socială și Analiză Statistică a indicat că doar 17% dintre germani au declarat că și-ar apăra țara dacă ar fi atacați. Potrivit lui Aylin Matlé, membru al Consiliului German pentru Relații Externe, „tinerii nu văd cu adevărat motivul pentru care ar fi necesar să-și pună viața în pericol pentru Germania”. Armata germană – Bundeswehr – îmbătrânește rapid. De asemenea, se micșorează încontinuu, din cauza unei medii de 20.000 de pensionări pe an. Cu un ritm atât de rapid de retragere a efectivelor nu ai cum să nu te întrebi ce rost are să investești miliarde într-un program de reînarmare?

Societatea germană nu este singura care s-a îndepărtat de dezideratele securității naționale. Anul trecut, un sondaj Gallup realizat în 45 de țări a întrebat cetățenii cât de dispuși sunt să lupte pentru țara lor, în caz de război. Patru dintre cele cinci națiuni cu cetățenii cei mai puțin dornici de implicare se aflau în Europa, inclusiv în Spania, Germania și, în special, în Italia, unde doar 14% dintre cei chestionați au declarat că sunt pregătiți să lupte împotriva unui inamic străin.

Până deunăzi, generațiile tinere erau cele dispuse să lupte împotriva unui inamic străin. Astăzi, situația s-a schimbat dramatic. Sondajele efectuate de ambele părți ale Atlanticului evidențiază reticența tinerilor de a lupta pentru a-și apăra țara. Un sondaj al Universității Quinnipiac, realizat în 2022, în Statele Unite, a constatat că doar 55% dintre respondenți au declarat că ar fi dispuși să pună mâna pe arme în cazul unei invazii străine. Conform sondajelor efectuate în rândul europenilor, tinerii de aici sunt și mai reticenți în ceea ce privește apărarea țării lor.

Este evident că zeitgeistul european este unul post-eroic, de dezarmare intelectuală și morală. Nu este vina tinerilor că educația primită le-a insuflat o sensibilitate exacerbată și aversiune față de orice risc, deprinzându-i să pună siguranța pe primul loc. Ei nu mai îmbrățișează valori precum patriotismul, datoria și spiritul de sacrificiu.

Elementele centrale ale etosului războinicului sunt Datoria, Onoarea și Țara. După cum scria Paul Robinson în lucrarea sa Military Honour and the Conduct of War (Onoarea militară și conduita în război): „Onoarea îi îndeamnă pe oameni să lupte în două moduri: pozitiv, prin dorința de a-și manifesta curajul, și negativ, prin năzuința de a evita rușinea și umilința”. Războinicii își asumă riscuri și sunt gata să se sacrifice pentru a-și îndeplini misiunea, a-și proteja camarazii de luptă și a-i proteja pe cei slabi.

Lumea occidentală în general, și lumea anglo-americană în special, a devenit reticentă față de riscuri, iar armatele sunt temătoare și înstrăinate de idealuri precum onoarea sau spiritul de sacrificiu.

Nu cu multă vreme în urmă, idealul luptei pentru o cauză, chiar înfruntând moartea, atrăgea milioane de tineri înflăcărați de iubire pentru țara și națiunea lor. Astăzi, pentru mulți intelectuali, este de neconceput ca o parte semnificativă a societății să poată găsi sens într-o bătălie. După cum explica Christopher Coker în lucrarea sa Waging War Without Warriors?, astăzi, conflictele armate nu mai au nicio legătură cu valorile care influențează viața de zi cu zi. Instituțiile culturale occidentale sunt obsedate de siguranță și consideră disponibilitatea la autosacrificiu ca un ideal bizar și demodat.

Eroii și eroismul nu îi mai inspiră pe cei tineri. Așa cum remarca și Coker, „avem tendința de a-i privi de sus pe eroi, pentru a ne susține și scuza propria nimicnicie”. Occidentul a instituționalizat etosul aversiunii față de riscuri, or armata nu poate supraviețui fără a-și asuma riscuri. Astfel, valorile militare asociate cu etosul războinicului sunt negate de o cultură care neagă valoarea asumării oricărui risc, și asta în ciuda numeroaselor filme de acțiune de la Hollywood, care celebrează curajul. Normele predominante privind sănătatea și siguranța se află în contradicție cu orice licărire de curaj, acesta fiind, de asemenea, unul dintre motivele pentru care statutul și autoritatea armatei au scăzut.

Elitele societății s-au distanțat de etosul războinic și de armată. Chiar și majoritatea societății s-a înstrăinat de valorile militare. După cum remarcă cei doi critici radicali mai sus menționați, „imaginea reprezentativă a soldatului american nu mai este cea a unui John Wayne și, mai important, aspectul soldatului american nu se mai aseamănă cu acela al cetățenilor americani”. Iar în Marea Britanie războaiele sunt externalizate către contractori privați, mercenari străini și persoanele dezavantajate de la marginea societății.

Dacă elitele conducătoare ale societății s-au înstrăinat atât de profund de etosul războinic, este oare o surpriză că majoritatea oamenilor consideră că apărarea țării și națiunii nu este treaba lor? Practic, dezarmarea morală a Occidentului a privat societatea tocmai de acele valori necesare pentru menținerea securității naționale.

Așadar, în timp ce liderii națiunilor NATO toastează pentru creșterea cheltuielile pentru armament, societatea rămâne dezarmată moral.

În lipsa patriotismului, a curajului și a sentimentului că ai o datorie față de patria ta, reînarmarea nu va avea drept consecință o creștere autentică a securității statelor occidentale.

Autor: Frank Furedi
Directorul executiv al MCC Bruxelles (Mathias Corvinus Collegium), Frank este un sociolog, autor și comentator media de renume internațional. Este profesor emerit de sociologie la Universitateaa Kent din Canterbury și autor a peste 26 de cărți, care au fost traduse în 16 limbi.

Citiți și:
UE vrea înarmare până-n dinți ‒ Problemă: Cine va lupta cu aceste arme?
Șobolanii apocaliptici

yogaesoteric
31 iulie 2025