Reînvierea marelui yoghin Sri Yukteswar şi revelaţiile sale uluitoare (5)
Fragment din celebra lucrare “Autobiografia unui yoghin” de Swami Yogananda,
traducere de Gregorian Bivolaru
Nenumărate sunt fiinţele care, datorită karma-ei lor cauzale, vizitează provizoriu universul cauzal timp de zeci de milioane de ani. Fiind într-o stare neîntreruptă de extaz divin profund şi perfect, spiritul care este pe deplin eliberat se detaşează apoi pentru totdeauna şi de minusculul său înveliş cauzal, ajungând astfel să ţâşnească în imensitatea nesfârşită a Esenţei Absolute Ultime a lui Dumnezeu. Întocmai ca nişte valuri oceanice nenumărate, atunci totul – idei, putere, iubire, voinţă, bucurie, energie, pace, intuiţie, feminin, masculin, calm, stăpânire de sine, cunoaştere, concentrare – se topeşte în Esenţa Eternă Absolută a Totului, unificându-se într-un singur Ocean misterios nesfârşit, inefabil, unic, de o insondabilă beatitudine şi libertate.
Spiritul nemuritor divin (Atman) încetează atunci să-şi mai exprime fericirea în calitate de val individual şi, fuzionând complet cu Absolutul etern, nu mai este decât Una cu marele Tot unic, ce se manifestă în eternitate în Oceanul macrocosmic nesfârşit, cel cu torente fără număr. Aceasta este ultima şi suprema Eliberare Spirituală care face să apară astfel nemurirea în Eternitate.
Atunci când Spiritul Nemuritor (Atman) a sfărâmat pentru totdeauna gogoaşa de mătase a celor trei corpuri pentru a scăpa în mod definitiv de principiul relativităţii, el devine Fiinţa cea Veşnică ce este cu adevărat divină, inefabilă, nemuritoare, mereu existentă(1). Unit în permanenţă cu Dumnezeu, Spiritul Etern şi liber poate fi atunci contemplat în ipostaza Sa tainică de fluture al Omniprezenţei, cu aripile împodobite de stele, de luni şi de sori! Spiritul Veşnic, care se arată în Supremul Spirit Absolut al lui Dumnezeu, rămâne în eternitate în marea Glorie, într-un tărâm de claritate fără lumină, de tenebre fără umbră, de gânduri fără idee, fiind mereu îmbătat de infinitul extaz veşnic, cufundat în Visul Misterios al Absolutului Suprem, Martor Tăcut al jocului divin al Creaţiei Macrocosmice ce se manifestă în universul fizic, astral şi cauzal.
– Un spirit divin veşnic în deplină libertate! am exclamat eu cu uimire.
– Atunci când Spiritul Etern (Atman) s-a smuls în sfârşit din plasa iluziei celor trei corpuri, continuă Sri Yukteswar, el devine în felul acesta una cu Absolutul, fără a pierde totuşi nimic din individualitatea sa.
Cristos a atins eliberarea supremă şi definitivă, înainte chiar să se fi născut ca Iisus. În cele trei faze ale trecutului Său, care sunt simbolizate prin cele trei zile ale morţii şi ale Învierii Sale pe pământ, El a atins astfel desăvârşirea Absolută care I-a permis ascensiunea în Spirit.
Atâta timp cât omul nu a atins încă eliberarea spirituală ultimă sau finală, el trece prin nenumărate încarnări terestre, astrale sau cauzale, pentru a se dezbrăca gradat, în mod succesiv, de tripla teacă a celor trei corpuri ale sale. Un astfel de Spirit divin sau, cu alte cuvinte, un mare Maestru eliberat poate acum în deplină libertate să aleagă între a se întoarce pe Pământ ca profet sau ca un mare înţelept, pentru a-i readuce pe ceilalţi oameni la Dumnezeu sau – întocmai ca mine acum – a rămâne în sânul universului astral.
În această lume astrală, un salvator ia, de asemenea, asupra sa o anumită fracţiune a karma-ei colective a locuitorilor acesteia, ajutându-i totodată să-şi completeze ciclul lor de încarnări în sânul universului astral pentru a se înălţa către sferele cauzale(2). La fel, un spirit care este complet eliberat poate de asemenea să pătrundă în universul cauzal pentru a ajuta fiinţele cauzale de acolo să-şi scurteze timpul de exil în corpul cauzal, pentru a atinge astfel cât mai repede eliberarea spirituală ultimă.
– O, Învăţătorule reînviat din morţi! Aş vrea să mai aflu şi alte detalii referitoare la karma fizică, astrală şi cauzală care determină sufletele să se reîntoarcă mereu şi mereu în cele trei lumi.
L-aş fi putut asculta atunci pe Învăţătorul meu o eternitate. Mai ales pentru că niciodată, în cursul vieţii sale terestre, nu îmi permisese să aflu de la el, într-un timp atât de scurt, atâtea adevăruri esenţiale. Astăzi, pentru prima dată, el îmi lumina domeniul atât de controversat şi misterios al vieţii de dincolo de aşa-zisa moarte fizică.
– Karma cea fizică a dorinţelor pământeşti, omeneşti, trebuie, în prealabil, să fie complet epuizată pentru a-i permite fiinţei umane să rămână pentru totdeauna în universul astral. Două categorii de fiinţe locuiesc în acest univers. Aceia care încă mai au o karma fizică trebuie şi ei, în consecinţă, să revină mai devreme sau mai târziu sau, altfel spus, să se reîncarneze într-un corp fizic, grosier, pentru a-şi plăti în felul acesta datoria karma-ică. Ei sunt, după moartea lor umană, vizitatorii temporari ai universului astral.
După moartea astrală, fiinţele care încă nu şi-au ispăşit karma lor pământeană nu sunt admise în lumea cauzală, superioară, a ideilor. Asemenea fiinţe trec alternativ din lumea fizică în lumea astrală, fiind în mod succesiv conştiente doar de cele 16 elemente grosiere ale corpului fizic sau numai de cele 19 elemente subtile ale corpului lor astral.
Există şi unele situaţii în care, după ce şi-a pierdut complet corpul fizic, fiinţa care este prea puţin sau deloc dezvoltată din punct de vedere astral rămâne cufundată chiar şi aici, pentru majoritatea timpului, în letargicul somn al morţii, neputându-se bucura deloc de splendorile indescriptibile şi de fericirile lumii astrale. În urma acestui larvar repaus în astral, un asemenea om recade aproape complet inconştient în planul fizic material şi, într-un interval foarte lung de timp, în mod progresiv, ca urmare a renaşterilor sale succesive dintr-o lume într-alta, devine în mod gradat conştient de corpul său astral şi de realităţile tărâmurilor astrale.
Locuitorii permanenţi ai universului astral sunt numai aceia care, fiind în întregime eliberaţi de dorinţele materiale, fizice, nu mai au deloc nevoie să recadă sau, altfel spus, să se reîncarneze într-o formă fizică grosieră. Acestor fiinţe privilegiate nu le mai rămâne după aceea nimic altceva în afara karma-ei lor astrale şi cauzale. La moartea lor astrală, ele trec atunci în lumea cauzală, care este infinit mai subtilă şi mai rafinată. La capătul unui anumit interval de timp, care este prevăzut cât se poate de clar de legile divine cosmice, o asemenea fiinţă evoluată abandonează învelişul cauzal care este ţesut din vibraţii ale gândirii, pentru a se reîntoarce din nou în Hiranyaloka sau pe o altă planetă astrală superioară, pentru a-şi ispăşi acolo, într-un nou corp astral, ceea ce îi mai rămâne din karma astrală.
Fiul meu, sper că acum tu ai înţeles şi mai bine că eu am reînviat acolo printr-o hotărâre divină, continuă Sri Yukteswar, în calitate de salvator al sufletelor care vin mai degrabă din sferele cauzale, decât pentru sufletele care vin de pe Pământ. Trebuie să ştii că toate aceste suflete ce vin de pe Pământ în universul astral, dacă mai subzistă totuşi în ele cea mai mică urmă de karma materială, nu ajung prea repede pe planetele astrale atât de evoluate precum este Hiranyaloka.
Note:
(1) „Acela care până la urmă va învinge, Eu voi face din el o coloană eternă în templul cel suprem al lui Dumnezeu şi, fiind acum pe deplin liber, el nu va mai ieşi niciodată (cu alte cuvinte nu se va mai încarna deloc)… Pe acela care va învinge, Eu îl voi face să se aşeze cu Mine pe tronul Meu, precum Eu însumi am învins şi M-am aşezat lângă Tatăl Meu Ceresc pe tronul Său.“ (APOCALIPSA, III 12, 21)
(2) Sri Yukteswar înţelege prin aceasta că, întocmai ca în viaţa sa terestră, unde el a transferat pe corpul său fizic unele dintre bolile discipolilor săi pentru a le uşura în felul acesta karma fizică, la fel, în lumea astrală, misiunea sa de salvator îi permite, de asemenea, să ia asupra sa o parte din karma locuitorilor din Hiranyaloka, grăbindu-le astfel ascensiunea către lumea cauzală.
yogaesoteric