Reînvierea marelui yoghin Sri Yukteswar şi revelaţiile sale uluitoare (6)
Fragment din celebra lucrare “Autobiografia unui yoghin” de Swami Yogananda,
traducere de Gregorian Bivolaru
Majoritatea locuitorilor Pământului pe care viziunile paradisiace, sublime, ce apar uneori în ei în stările de meditaţie profundă nu i-au făcut încă să intuiască indescriptibilele trăiri beatifice ale vieţii astrale, se grăbesc, imediat după moartea astrală, să se reîntoarcă la infimele plăceri meschine, care sunt limitate şi grosiere, ale acestei planete. Este, de asemenea, necesar să ştii că nenumărate sunt fiinţele universului astral care, în timpul trecerii lor prin sferele cauzale, ca urmare a dezintegrării normale a învelişului (corpului) lor astral, rămân totuşi inconştiente faţă de stările spirituale superioare de extaz, fiindcă sunt alterate de această fericire astrală mai puţin rafinată. Ele aspiră să se înapoieze cât mai repede în paradisul lor astral, refuzând să rămână pentru totdeauna în lumea cauzală, care este ţesută din vibraţiile elevate şi beatifice ale gândirii şi pe care doar un voal subţire o mai separă de Creatorul Suprem (Dumnezeu).
Singură fiinţa pentru care nu mai există deloc tentaţia plăcerii astrale, la care ea ar putea să fie obligată să se reîntoarcă şi de care ea s-a detaşat definitiv, aspirând acum frenetic numai la extazul sublim al lumii cauzale, poate să rămână pentru totdeauna în universul cauzal. După ce o astfel de fiinţă cauzală şi-a terminat complet de fructificat karma sa cauzală ori germenii dorinţelor sau ai aspiraţiilor sale cauzale din trecut, spiritul abandonează atunci definitiv ultimul voal al ignoranţei sau corpul cauzal şi, ieşind din învelişul cauzal, se contopeşte pentru totdeauna cu Eternul Absolut sau Dumnezeu.
Acum cred că ai înţeles şi mai bine, a adăugat Maestrul meu cu un surâs fascinant.
– Da, dar aceasta graţie bunătăţii tale; şi nici nu ştiu cum aş putea exprima întreaga profunzime a recunoştinţei mele.
Niciodată vreun cântec sau vreo povestire spirituală nu mă exaltase într-un asemenea grad. Scrierile secrete yoghine sau cele tradiţionale ale Orientului conţin unele descrieri referitoare la lumile cauzală şi astrală, ca de altfel şi unele care se referă la cele trei corpuri ale omului, dar cât de parţiale şi sărăcăcioase îmi apăreau acum aceste texte pe lângă via şi uluitoarea mărturie a Învăţătorului meu reînviat din morţi! Pentru mine, mărturisesc că nu mai exista acum acea „lume misterioasă de dincolo din care nimeni nu se mai întoarce.“
– Întrepătrunderea celor trei corpuri se dezvăluie în multe moduri în tripla natură a omului, continuă marele meu guru. Pe Pământ, fiind în stare de veghe, omul este mai mult sau mai puţin conştient de aceste trei vehicule ale spiritului său nemuritor, divin (Atman). Atunci când el primeşte felurite impresii olfactive, gustative, vizuale, tactile sau auditive, corpul fizic este acela care este cel mai mult utilizat şi angrenat. Vizualizarea mentală sau orice act ferm de voinţă provine şi este în strânsă legătură cu corpul astral; la rândul său, corpul cauzal se exprimă în special prin stările de gândire pură şi elevată care ne apar în cazul introspecţiei şi mai ales în meditaţia profundă divină. În această ordine de idei, este cât se poate de normal să vorbim despre trei categorii general-umane: „materialistul“, „voluntarul“ şi „intelectualul rafinat“, toate acestea fiind în funcţie de predominanţa, care deja există în fiinţa umană, a corpurilor fizic, astral şi cauzal.
Un om se identifică cel mai adesea cu trupul său fizic aproximativ 16 ore pe zi. Abia în timpul somnului cu vise, el evadează în corpul său astral, creând atunci spontan, fără eforturi, obiectele, situaţiile sau fiinţele, într-un anume mod care îi este caracteristic fiinţei astrale. În somnul profund fără vise, acelaşi om îşi deplasează chiar fără să ştie centrul conştiinţei, simţul cel tainic al eu-lui, în corpul cauzal; numai acest gen de somn este profund reconfortant şi, în mod tainic, unificator. În timpul viselor, cel care doarme este într-o anumită măsură în contact cu corpul său astral; acest gen de somn, tocmai din această cauză, nu este totdeauna în întregime odihnitor.
Îl urmăream cu o mare dragoste pe Sri Yukteswar în timp ce el îmi dezvăluia enigmele insondabile ale lumilor de dincolo.
– Guru angelic, am spus eu, corpul tău actual este cu totul asemănător cu acela pe care eu l-am plâns atât de mult în ashram-ul de la Puri.
– Bineînţeles, deoarece, după cum vezi, noul meu corp fizic este o fidelă copie materială a celui vechi. Eu îl materializez sau îl dematerializez la voinţă, mult mai frecvent decât o făceam pe Pământ. Dezintegrându-l într-o clipită, eu zbor apoi cu viteza luminii de la o planetă la alta, din universul astral în cel cauzal sau chiar în cel fizic, dacă este nevoie.
Divinul meu Învăţător surâse:
– După cum vezi, cu toate că tu te-ai deplasat atât de des în aceste ultime zile, eu n-am întâmpinat nici o dificultate în a te regăsi la Bombay!
– O, Învăţătorule, moartea ta m-a făcut să sufăr atât de mult!
– Sunt eu oare mort? Însăşi ideea ta este absurdă!
yogaesoteric