Revista haznalelor de presă
Tembeliziunile, haznalele și latrinele de „presă” au „suferit” o nouă infuzie de arginți. Au marfă nouă de mestecat, deși nu-i foarte diferită de cea veche, din ultimii doi ani, și miroase tot … urât. Norocul lor e că le vine foarte ușor, li s-au obișnuit gurile să mestece așa ceva și astfel schimbă foarte puțin din registrul terorist în care au menținut turmele captive în perioada pande-mitei. În loc de „virusul ăsta nenorocit”, acum e nevoie să spună „dictatorul ăsta nenorocit”. În loc de „inamicul nevăzut”, acum este „inamicul umanității”. Și tot așa… În rest, aceeași teroare isterică, aceeași infuzie de panică dementă, același gen de falsuri grosolane, aceeași propagandă imbecilă, de te ia durerea de cap.
Până acum ne prezentau niște călăi imbecili în halate albe drept „eroi”, acum „erou” este măscăriciul ăla idiot plantat în funcția de președinte al „țării aliate, vecine și prietene”. Colonie vecină ne-o fi, „aliați” ne sunt doar în măsura în care alți netoți slugarnici și trădători din capul coloniei noastre, chiar mai netoți decât măscăriciul „erou” din colonia vecină, au semnat „tratate” cu măscăriciul, evident, impuse de către hegemonul jefuitor mondial. Cât despre prietenie, mi-aduc aminte un proverb. „Doamne, te rugăm să ne aperi de «prieteni», că de dușmani ne apărăm singuri.”
Știu, este cool să ne punem la profil drapelul galben-albastru și să înfierăm cu mânie proletară Rusia și pe Putin. Aș fi gata să „înfierez” și să „condamn”, numai că vreau ca mai întâi să înțeleg ce se petrece acolo. Și tembeliziunile sunt cam ultimul loc de unde mi-aș lua „lumină”. Merită reținut că singura preocupare și realizare a măscăriciului „erou” plantat în capul coloniei vecine, de când a fost plantat și până a început „agresiunea fără niciun motiv”, a fost să bage bățul prin gard, să-l irite cât mai tare pe Putin și să se facă preș în fața jefuitorilor mondiali.
Nu pot fi nici atât de naiv încât să cad în capcana opusă, să cred că Putin ne-ar fi prieten și că ne-ar vrea nouă binele. Așa cum sunt convins că nu ne sunt prieteni și nu ne vor binele nici „partenerii” și „aliații” jefuitori strategici. Știu, prietenia este minunată, este chiar sublimă, dar ea lipsește aproape cu desăvârșire, chiar și în relațiile interumane. De prietenie între țări nici nu poate fi vorba.
Doar interesele determină deciziile pe care țările le adoptă în relațiile internaționale. Asta încă ar fi valabil dacă țările ar fi libere și independente. În condițiile în care nu există decât niște surogate de țări, niște colonii vasale unor puteri malefice oculte, nici măcar interesele nu mai contează, ci doar poruncile păpușarilor. Așa că refuz să înghit balivernele pe care ni le regurgitează tembeliziunile. Am răbdare, aștept să înțeleg singur cine sunt criminalii și cine sunt „eroii”.
Și mai există un mic motiv pentru care care mă abțin să folosesc termenul de „criminali” pentru „agresorii” din acest război. Pentru simplul motiv că n-aș avea ce termen să mai folosesc pentru cei care au comandat șirul nesfârșit de agresiuni, jafuri și exterminări săvârșite de către hegemonul cotropitor mondial și soldate cu sute de milioane de victime nevinovate. La ăștia cum ar fi nimerit să le spunem? Mega criminali? Giga teroriști? Terra asasini?
Autor: Prof. Albert Toma
Citiți și:
Presa în vreme de război
Tehnici de manipulare – Se folosesc şi la TV, în presă, în filme, în politică etc.
yogaesoteric
18 mai 2022