Revista Yoga Magazin nr. 58

Ne paşte dispariţia în masă. Cercetătorii o spun răspicat privind la erele geologice pe care le-a traversat această planetă: niciodată nu a fost mai rău. Ceea ce se petrece acum ocupă primul loc în topul dezastrelor. Nu este vorba de fatalitate biologică sau climaterică. Ne-am făcut-o cu mâna noastră. Şi nici măcar nu suntem dispuşi cu toţii să înţelegem gravitatea situaţiei.

Statisticile sunt cutremurătoare. Cel puţin douăzeci şi cinci de mii de specii dispar în fiecare an. Iar dacă omul ar renunţa la acţiunile iresponsabile sau dacă nu ar fi intervenit vreodată în echilibrul ecologic, ar dispărea câte o specie o dată la cinci ani. Suntem cu adevărat eficienţi în producerea catastrofelor pe Terra – am accelerat halucinant rata distrugerii.
Prezentatorii de ştiri anunţă cu figură perplexă inundaţiile, alunecările de teren, seismele, tornadele, canicula; le numesc stihii şi pomenesc cu un soi de revoltă şi admiraţie disperată „lupta omului cu natura dezlănţuită”. Cuvintele ne dau de gol. Purtăm un război sinucigaş cu cea care ne hrăneşte. Atunci de ce ne mirăm că mâna pe care o muşcăm sângerează şi tremură când ne întinde resursele pentru viaţă?

Oamenii sunt prea stresaţi. Poluarea le otrăveşte aerul. E-urile transformă alimentele într-o bombă cu ceas, competiţia, furia, frustrarea, frica îi secătuiesc de puteri. Şi atunci? Preferă să creadă că planeta mai are mult şi bine de trăit, iar toate semnalele de alarmă sunt exagerări. Oricum nu vine ea, Apocalipsa la care lucrăm sârguincioşi de atâta vreme, tocmai în timpul vieţii noastre, a copiilor sau a nepoţilor noştri! Iar pentru mulţi dintre noi, de acolo mai departe aproape că nici nu mai contează, aşa-i? Şi dacă nu vibrăm la ideea unor generaţii prea viitoare ca să ne simţim responsabili, cum să ne asumăm responsabilitatea pentru întreaga lume în care trăim?

E timpul să realizăm că totul este unică energie. Este o singură istorie, o singură călătorie la capătul nopţii. Iar în această unitate de profunzime, fiecare lucru, oricât de mărunt, contează, deoarece fiecare lucru este real şi face parte din întreg. Nimeni şi nimic nu rămâne pe dinafară. Dar devenirea se mişcă în direcţia în care noi toţi ne îndreptăm. Nu ne forţează. Noi suntem elicea care propulsează lumea din interior. Aşa că nu va merge înainte decât dacă noi înşine alegem să înaintăm. De aceea suntem toţi atât de importanţi.

Nu ne putem aştepta ca lumea să se mişte singură, greşelile să se repare de la sine, timpurile să se transforme şi noi odată cu ele, evoluţia spirituală să vină şi să ne ridice uşurel pe creasta ei înaltă.

De acum înainte, dacă este să avem un viitor, trebuie să ne creăm propriul viitor. Noi înşine suntem viitorul, noi înşine suntem evoluţia.

(Fragmente din editorialul semnat de Oltea Mutulescu în Revista Yoga Magazin nr. 58)

yogaesoteric