Rezerva de alimente a SUA, cel mai mare experiment chimic din istoria omenirii

de Mihai Vasilescu

În 1958, congresman-ul american James Delanay a cerut ca Legea medicamentelor, produselor alimentare şi cosmeticelor din SUA să interzică substanţele chimice cancerigene în alimentele procesate. Acest amendament, cunoscut drept Clauza Delanay ar fi dus inevitabil la colapsul industriei de pesticide şi aditivi alimentari din SUA, care după cum ştim, este şi astăzi una din cele mai profitabile ramuri economice americane. Clauza Delanay a fost înlocuită, prin eforturile susţinute ale corporaţiilor producătoare de substanţe de sinteză în complicitate cu agenţiile guvernamentale, cu un sistem care pune în mare pericol sănătatea „consumatorilor”.  


Sănătatea populaţiei era oricum pusă în pericol, întrucât Clauza Delanay s-a aplicat încă din start numai pentru produsele alimentare procesate, nu şi pentru cele proaspete. Cu alte cuvinte, produsele respective erau interzise doar dacă nivelul de substanţe cancerigene la care se ajungea în urma procesării lor depăşea nivelul „normal” de cancerigene din cerealele, fructele sau legumele ce stăteau la baza lor.

În 1988, Agenţia guvernamentală pentru protecţia mediului din SUA (Environmental Protection Agency, EPA) a ridicat restricţiile faţă de mai multe pesticide, pe motiv că acestea au un risc minim asupra sănătăţii oamenilor. Această modificare a fost contestată în instanţă de Consiliul de apărare a resurselor naturale (Natural Resources Defense Council) care a câştigat procesul. EPA a fost obligată atunci prin hotărâre judecătorească să aplice Clauza Delanay.  În loc să facă aceasta însă, EPA  a propus o reformă legislativă de înlocuire a Clauzei Delanay cu un sistem de „evaluare a riscului”. Conform acestuia, guvernul (prin intermediul EPA) poate permite utilizarea anumitor cancerigeni în urma unei analize, care pune în balanţă riscurile şi beneficiile utilizării substanţei respective. De exemplu, dacă „doar” un milion de consumatori se îmbolnăvesc de cancer în urma consumării unui aliment, acest lucru este considerat un risc neglijabil în raport cu „beneficiul” de a putea stoca acel produs o perioadă mult mai mare de timp, datorită adaosului de substanţă cancerigenă.

Studiile arată că americanii consumă mai mult de 300 de pesticide înregistrate de EPA. Conform studiilor clinice 70% dintre ele cauzează în mod cert cancer. În plus, atunci când afirmă că o toxină nu este periculoasă, noul sistem de evaluare a riscului ia în considerare doar substanţa izolată în condiţii de laborator. În realitate, aceste toxine sunt consumate pe perioade lungi de timp, interacţionează unele cu altele într-un mod foarte complex şi au efecte cumulative pe care nimeni nu le poate anticipa. Consecinţele sunt însă vizibile – numărul de cazuri de cancer este în continuă creştere.    
În ciuda protestelor a numeroase organizaţii de protecţie a consumatorilor şi a mediului, Clauza Delanay a fost complet anulată în 1995. Jay Feldman, de la Coaliţia naţională împotriva utilizării pesticidelor avertiza: „În momentul în care Clauza Delanay va fi de domeniul trecutului, corporaţiile agricole vor începe să distribuie cancer în mod legal, iar Congresul şi EPA vor crea probabil un nou sistem pentru a calcula de la ce cifră se poate considera că   numărul de decese este suficient de mare.”

Scriitorul ecologist Wiliam Burke atrăgea şi el atenţia: „fără legi ferme, EPA va tinde să negocieze cu coporaţiile care produc substanţe toxice şi poluante mai degrabă decât să le stopeze. Ziarul Washington Post face o puternică propagandă pentru înlocuirea legilor de protecţie a consumatorului cu acest sistem dubios de evaluare a riscului. În realitate, acest sistem este o găselniţă a corporaţiilor pentru a da o mască ştiinţifică politicilor lor extrem de dăunătoare pentru sănătatea  populaţiei. Ideea de a echilibra riscurile şi beneficiile sună suficient de ştiinţific pentru a obţine aprobarea unor oameni politici, care consideră că pragmatismul înseamnă să îndeplineşti dorinţele celor mai puternice gupuri de lobby. Unul din patru americani vor muri prematur de cancer. Puţini americani ştiu că marii experţi ai coporaţiilor şi guvernului, care îi asigură că proviziile lor alimentare sunt sănătoase, habar nu au cum interacţionează între ele aceste câteva sute de substanţe care se găsesc în alimente. Şi cum este aproape imposibil de studiat care sunt efectele ce apar în urma combinării acestor substanţe, riscurile sunt pur şi simplu ignorate. În consecinţă, toate studiile şi rapoartele ştiinţiifice care apar în mass-media se referă la riscul unui singur pesticid, izolat în condiţii de laborator. Citim tot felul de poveşti despre unele pesticide care au fost interzise pentru că a determinat moartea unor cobai. Şi dormim liniştiţi că am fost scăpaţi de pericol, însă nu ni se spune nimic despre sutele de pesticide care există în alimentele pe care le consumăm zilnic. Mass-media evită să discute şi despre faptul că trăim într-o ţară a cărei rezervă de alimente este dependentă de pesticide. Rezerva de alimente a  SUA reprezintă de fapt cel mai mare experiment chimic din istoria omenirii”.

Citiţi şi:
O veritabilă epidemie de tumori cerebrale datorată folosirii telefoanelor mobile
O mare companie producătoare de tutun a subvenţionat un studiu medical mincinos despre cancerul pulmonar

yogaesoteric
02 iunie 2008