Rezultatele anchetei Corpului de Inspecţie al ministrului Justiţiei in cazul Gregorian Bivolaru

RAPORT DE INSPECŢIE

privind modul de îndeplinire de către direcţia de specialitate a Ministerului Justiţiei a obligaţiilor legale în cadrul procedurii de extrădare a numitului Gregorian Bivolaru

Ca urmare a dispoziţiei doamnei ministru Monica Luisa Macovei, au fost  efectuate verificări cu privire la respectarea prevederilor legale vizând procedura de extrădare a numitului Gregorian Bivolaru.

În acest sens, a fost solicitată, Direcţiei drept internaţional, cooperare judiciară şi afaceri juridice externe, întreaga documentaţie care a stat la baza celor două cereri de extrădare adresate statului suedez. De asemenea, au fost solicitate puncte de vedere directorului direcţiei menţionate şi persoanei care a instrumentat cauza şi au fost analizate dispoziţiile legale în materia extrădării.

În urma verificărilor efectuate, au rezultat următoarele :

    I. Cererea de extrădare, privind infracţiunea de act sexual cu un minor

În data de 5 aprilie 2005, Biroul Naţional Interpol a transmis o informare Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti şi, în copie, Ministerul Justiţiei, cu privire la arestarea provizorie, în vederea extrădării către România, a inculpatului Bivolaru Gregorian, împotriva căruia această instanţă emisese mandatul de arestare preventivă nr. 69/U/2004 din 31 mai 2004.

Ca urmare a propunerii formulate de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, preşedintele Secţiei I Penale a Curţii  de Apel Bucureşti a formulat cererea prin care se solicita extrădarea din Suedia a lui BIVOLARU Gregorian, în vederea aducerii la îndeplinire a mandatului de arestare preventivă nr. 69/U/2004 din 31 mai 2004, pentru săvârşirea infracţiunii continuate de raporturi sexuale cu o minoră, prevăzută de art. 198 alin. 2 şi 3 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal.

Cererea de extrădare a fost înregistrată la direcţia de specialitate a Ministerului Justiţiei la data de 8 aprilie 2005, urmând a se proceda la efectuarea examenului de regularitate internaţională, în condiţiile legii. Lucrarea a fost repartizată doamnei Mariana ZAINEA, consilier juridic, şef serviciu.

Ca urmare a examenului de regularitate internaţională, s-a constatat că sunt întrunite toate condiţiile pentru a se transmite cererea de extrădare şi actele anexate acesteia, astfel cum au fost întocmite de Curtea de Apel Bucureşti.
Astfel:
    – persoana care făcea obiectul cererii era arestată provizoriu în vederea extrădării către România de către autorităţile suedeze începând cu 4 aprilie 2005;
    – între România şi Regatul Suediei sunt aplicabile dispoziţiile Convenţiei europene de extrădare, încheiată la Paris, la 13 decembrie 1957, şi ale Protocoalelor sale adiţionale, încheiate la Strasbourg la 15 octombrie 1975 şi la 17 martie 1978, ratificate de România prin Legea nr. 80/1997;
    –  nu exista nici un alt impediment dirimant în angajarea procedurii;
    – la cererea de extrădare sunt anexate toate actele impuse de art. 12 din Convenţia europeană de extrădare, precum şi rechizitoriul, act care este cerut de art. 38 alin.2  din Legea nr. 302/2004, acolo unde este cazul.
Potrivit art. 12 alin. (2) din Convenţia aplicabilă, în cazul cererilor de extrădare în vederea urmăririi penale sau a judecăţii trebuie anexate: 
        a)  originalul sau copia autentică de pe un mandat de arestare sau de pe orice alt act având putere egală, eliberat în formele prescrise de legea părţii solicitante; 
        b) o expunere a faptelor pentru care se cere extrădarea (care să includă data şi locul săvârşirii lor, calificarea lor legală şi dispoziţiile legale ce le sunt aplicabile); 
        c) o copie a dispoziţiilor legale aplicabile şi semnalmentele cele mai precis posibile ale persoanei reclamate.
În plus, în cazul cererilor de extrădare în vederea judecării, art. 38 alin. 2 lit. a) din Legea nr. 302/2004 impune şi anexarea rechizitoriului, în original sau în copie.

Examenul de regularitate internaţională, prevăzut de art. 39 alin. 1 din această lege, a fost efectuat de doamna Mariana ZAINEA – şef serviciu, sub îndrumarea şi coordonarea directă a directorului direcţiei.

Constatându-se că întreaga documentaţie respectă integral cerinţele de regularitate internaţională, s-a dispus transmiterea cererii de extrădare şi a actelor anexate acesteia, prin curier rapid (DHL), Ministerului Justiţiei al Suediei.

Este de menţionat, că în relaţia cu Suedia cererile de extrădare şi actele anexe se transmit, în temeiul art. 5 din cel de-al doilea Protocol adiţional la Convenţia europeană de extrădare, adoptat  la Strasbourg la 17 martie 1978, pe cale directă (de la un minister de Justiţie la altul), iar nu pe cale diplomatică, aşa cum prevede textul Convenţiei.

La data de 11 aprilie 2005, prima cerere de extrădare şi actele anexate acesteia au fost transmise prin curier DHL, cu adresa nr. 34588/2005, Ministerului Justiţiei al Suediei.

Astfel cum rezultă din analiza dosarului de extrădare, la cererea de extrădare au fost anexate:
    – copia autentificată a mandatului de arestare preventivă  nr. 69/U/2004 din 31 mai 2004, emis de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti;
    – copia autentificată a încheierii nr. 248/R din 18.06.2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia I Penală, în dosarul nr. 3139/2004;
    – copia autentificată a rechizitoriului din 13.08.2004 emis în dosarul nr. 720/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti;
    – expunerea faptelor pentru care s-a solicitat extrădarea;
    – copia textelor legale aplicabile;
    – adresa nr. 69461/04/SI din 5.04.2005 a Biroului Naţional Interpol;
    – încheierea din 5.04.2005, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, prin care s-a propus solicitarea extrădării inculpatului BIVOLARU Gregorian.

    II. Cererea de extrădare, privind infracţiunile de trafic de persoane şi crimă organizată

Întrucât Bivolaru Gregorian era arestat provizoriu  pe teritoriul Suediei, în vederea extrădării către România, în baza mandatului de arestare preventivă emis de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, parchetul competent a solicitat, în lipsă, Tribunalului Bucureşti, emiterea unui nou mandat de arestare preventivă, pentru infracţiuni de trafic de persoane.

În data de 15 aprilie 2005, Tribunalul Bucureşti a emis mandatul de arestare preventivă nr. 171/U, pentru infracţiunile de trafic de persoane şi  crimă organizată, prevăzute de art. 12 alin. 1 şi 2 coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. b) din Legea nr. 678/2001, art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003.

Ulterior, la 22 aprilie 2005, s-a înregistrat la Direcţia drept internaţional, cooperare judiciară şi afaceri juridice externe, a doua cerere de extrădare, formulată de preşedintele Secţiei a – II – a Penale a Curţii de Apel Bucureşti, în vederea urmăririi penale a lui Bivolaru Gregorian pentru infracţiunile de trafic de persoane şi  crimă organizată, prevăzute de art. 12 alin. 1 şi 2 coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. b) din Legea nr. 678/2001, art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003.

Această a doua lucrare a fost conexată cu prima şi a fost repartizată, de asemenea, doamnei  Zainea, fiind soluţionată în condiţii similare cu prima lucrare, sub îndrumarea nemijlocită a directorului direcţiei.

În urma analizei noii documentaţii, s-a constatat că aceasta respectă toate cerinţele de regularitate internaţională şi s-a dispus transmiterea prin curier rapid (DHL), Ministerului Justiţiei al Suediei, a celei de-a doua cereri de extrădare, însoţită de a documentele justificative.

Prin urmare, la data de 26 aprilie 2005, această nouă cerere de extrădare şi actele anexate au fost transmise prin curier DHL, cu adresa nr. 34588/2005, Ministerului Justiţiei al Suediei.

La cererea de extrădare au fost anexate înscrisurile prevăzute de art. 38 alin. (2) lit. a) – c) din Legea nr. 302/2004:
    – copia autentificată a mandatului de arestare preventivă nr. 171/U din 15.04.2005, emis de Tribunalul Bucureşti;
    – copia autentificată a încheierii de şedinţă din 15.04.2005 a Tribunalului Bucureşti, Secţia I Penală, dată în dosarul nr. 2399/2005, prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 30 de zile;
    – expunerea faptelor pentru care s-a solicitat extrădarea;
    – copia dispoziţiilor legale aplicabile în cauză.

În conformitate cu dispoziţiile art. 13 din Convenţia europeană de extrădare, „Dacă informaţiile  comunicate de partea solicitantă se dovedesc insuficiente pentru a permite părţii solicitate să pronunţe o hotărâre în aplicarea prezentei convenţii, această din urmă parte va cere complinirea informaţiilor necesare şi va putea fixa un termen pentru obţinerea acestor informaţii.”

Prin adresele de înaintare a celor două cereri de extrădare, Ministerul Justiţiei – Direcţia drept internaţional, cooperare judiciară şi afaceri juridice externe şi-a exprimat disponibilitatea de a transmite autorităţilor suedeze orice informaţii suplimentare pe care acestea le solicită.

În acest sens, este important de menţionat corespondenţa, în regim de urgenţă, purtată de Ministerul Justiţiei din Suedia cu Ministerul Justiţiei din România, prin care primul, deşi primise odată cu cererile de extrădare, un set complet de documente anexe (a se vedea fila nr.7/95), a mai solicitat, ulterior, şi alte înscrisuri părţii române, în temeiul art. 13 din Convenţie. Materialele solicitate au fost transmise, în aceeaşi zi. Au mai fost două astfel de solicitări:
    – transmiterea unor copii ale dispoziţiilor art. 33 din Codul penal român, cu adresa nr.34588/20.06.2005, în aceeaşi zi în care s-a primit solicitarea, respectiv 20 iunie 2005 (filele nr.7/75, 7/82 şi 7/83) – primirea fiind confirmată de Ministerul Justiţiei suedez, prin adresa nr.JuBIRS2005/1024/28.04.2005 (,,The Ministry of Justice has the honour to communicate that it has received complementary documentation regarding the extradition of Gregorian Bivolaru”) – fila nr.7/95;   
    – transmiterea textelor de lege care reglementează prescripţia răspunderii penale pentru infracţiunile de act sexual cu un minor şi trafic de persoane,       în data de 14 iunie 2005, în aceeaşi zi în care a fost primită solicitarea din partea statului suedez (filele nr.7/94 şi 7/92). Ministerul român al Justiţiei precizează, în adresa către partea suedeză, că aceste texte au fost deja transmise Ministerului Justiţiei din Suedia, odată cu cererea de extrădare, potrivit dispoziţiilor art. 12 din Convenţia de extrădare;

Precizări :

1. Procedura de lucru a Ministerului Justiţiei în această cauză este cea prevăzută de Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală (art. 67 – 68 din lege).

La efectuarea examenului de regularitate internaţională Ministerul Justiţiei – Direcţia drept internaţional, cooperare judiciară şi afaceri juridice externe are în vedere, în cazul convenţiilor multilaterale, cum este cazul de faţă, nu numai textul propriu-zis al convenţiei, ci şi declaraţiile şi/sau rezervele formulate de statul parte solicitat.

Este de remarcat că statul suedez nu a formulat nici o declaraţie/rezervă referitoare la actele care trebuie anexate cererii de extrădare. Prin urmare, la cererea de extrădare trebuie anexate doar actele menţionate la art. 12 din Convenţie.

2. Ministerul Justiţiei nu poate solicita instanţei competente completarea actelor anexate cererii, decât atunci când există o dispoziţie legală sau convenţională expresă sau la solicitarea statului solicitat.

Chiar şi atunci când legea statului solicitat impune transmiterea tuturor elementelor de probă prima facie, cum este, de exemplu,  cazul în relaţia cu Canada şi Israel, (nu este cazul Suediei) unele instanţe sunt reticente în a transmite toate aceste elemente, apreciind că este un abuz al Ministerului Justiţiei.

De aceea, pentru a evita orice acuzaţie de imixtiune în actul de justiţie, Direcţia drept internaţional, cooperare judiciară şi afaceri juridice externe solicită instanţelor completarea documentelor de extrădare doar în cazurile în care există un temei juridic în acest sens. Or, în cazul ambelor cereri de extrădare formulate împotriva lui BIVOLARU Gregorian nu exista nici un temei pentru a solicita Curţii de Apel Bucureşti completarea documentelor justificative, acestea respectând cu stricteţe atât dispoziţiile Legii nr. 302/2004, cât şi dispoziţiile instrumentelor juridice internaţionale aplicabile, mai ales că, în cauză, documentaţia suplimentară solicitată de autorităţile suedeze a constat numai în comunicarea unor texte de lege.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 302/2004, Ministerul Justiţiei nu are obligaţia de retransmitere a documentelor către instanţa judecătorească sau de a informa instanţa cu privire la materialele transmise, întrucât, în cadrul acestei proceduri, Ministerul are un rol pur administrativ, nicidecum judiciar.
 
3. Trebuie observat că respingerea cererii României de extrădare a lui Gregorian Bivolaru este motivată de instanţa suedeză, nu pe baza unor aspecte de procedură, formale, deoarece Ministerul Justiţiei a remis autorităţilor judiciare suedeze toată documentaţia necesară extrădării, potrivit dispoziţiilor legale interne şi internaţionale, ci pe baza unor aspecte legate de încălcări ale drepturilor omului : ,,(…) instanţa hotărăşte că există riscul ca Gregorian Bivolaru, din cauza convingerilor sale religioase, să fie supus unor persecuţii foarte grave, în cazul unei eventuale extrădări (…)”  (fila nr.7/27 şi 7/45).

****

O cerere de extrădare implică întotdeauna două soluţii posibile: admiterea sau respingerea cererii, fără ca a doua situaţie să presupună o culpă a autorităţilor competente ale statului solicitant, respingerea, ca şi aprobarea cererii,  ţinând de voinţa suverană a statului solicitat.

Numai în anul 2005, au fost aprobate 125 de cereri de extrădare şi respinse 14 din cele formulate de autorităţile române şi adresate diferitelor state.  

Respingerea s-a datorat de regulă, neîndeplinirii condiţiei dublei încriminări sau unor raţiuni umanitare.

Se pot da numeroase exemple de cereri de extrădare adresate statelor de drept continental, la care s-au anexat actele prevăzute de art. 38 din Legea nr. 302/2004 care au fost aprobate (ne limităm, în anexa nr. 3 la doar câteva cazuri selectate aleatoriu), după cum există şi cazuri (este drept limitate, pentru că statistic 90% din cereri sunt aprobate) în care s-au anexat tomuri întregi de materiale  probatorii (pentru că aşa impunea legea statului solicitat şi convenţia aplicabilă) dar totuşi cererile au fost respinse, inclusiv  pentru  motivul că judecătorul  competent din statul solicitat (de drept cutumiar) a apreciat că nu sunt probe pentru „a avea un caz”, dacă faptele s-ar fi săvârşit în acel stat.

De exemplu: cererea de extrădare privind pe Gerald Gorduna, adresată SUA, a fost respinsă de o instanţă americană pe motiv că rechizitoriul şi probele transmise nu stabilesc vinovăţia persoanei urmărite (aceasta pentru că în SUA se intră şi pe fondul cauzei, spre deosebire de statele continentale). Ulterior, fiind localizat în Italia, România a solicitat extrădarea acestuia, pentru aceleaşi fapte, de această dată fără a mai transmite toate probele transmise în SUA (pentru că legea italiană, ca şi cea suedeză, nu impune acest lucru), ci doar actele menţionate la art. 12 din Convenţia europeană de extrădare, plus rechizitoriul, şi cererea a fost admisă.

****

Nu procedura a constituit cauza respingerii cererii de extrădare formulată de autorităţiile române în cazul Gregorian Bivolaru ( Ministerul Justiţiei a comunicat toate documentele necesare în conformitate cu dispoziţiile legale interne şi internaţionale ), ci aşa cum rezultă din hotărârea instanţei suedeze, motivele care au determinat judecătorilor suedezi, convingerea că Gregorian Bivolaru ar fi persecutat din cauza convingerilor sale religioase şi, pe cale de consecinţă,   să aprecieze că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 7 din Legea suedeză privind extrădarea , au fost în esenţă următoarele:
   
1. Declaraţiile lui Karl-Erik Nylund, potrivit cărora „ yoga, cel puţin în forma în care se practică în cadrul MISA, are un asemenea scop spiritual încât participarea la şedinţele asociaţiei poate fi considerată o expresie  a unor convingeri religioase”;

2. Transmiterea de posturile de televiziune a arestării, precum şi campania de presă ce a urmat, bazată pe informaţii provenite din ancheta preliminară care au fost transmise deliberat presei cu intenţia de a crea un curent de opinie împotriva lui Gregorian Bivolaru;

3. Transmiterea către presă a unei părţi din documentaţia privind percheziţiile domiciliare şi vandalizarea locuinţei lui Gregorian Bivolaru;

4. În acest context, rapoartele Amnesty International şi APADOR-CH care au consemnat existenţa unor încălcări ale drepturilor omului de către mass-media şi alte instituţii în legătură cu Gregorian Bivolaru şi MISA;

5. Declaraţia Ministerului Afacerilor Externe suedez, potrivit căreia, „cu privire la asociaţia MISA, acuzaţiile împotriva  organizaţiei şi a liderilor acesteia sunt multe şi grave şi vin atât din partea autorităţilor, cât şi a mass-media române”;

6. După aprecierea instanţei suedeze, „arestarea” şi audierea Mădălinei Dumitru în această cauză ridică semne de întrebare;

7. Faptul ca autorităţile romane au reţinut ca motive „speciale” pentru emiterea celor două mandate de arestare preventivă:
    a. starea socială tensionată, ceea ce îndreptăţeşte luarea unor măsuri preventive drastice împotriva lui Gregorian Bivolaru; 
    b. riscul ca părinţii victimelor să-şi facă singuri dreptate printr-o eventuală linşare a lui;

8. Alocuţiunea din Parlamentul României, în care Gregorian  Bivolaru era numit Satan, psihopat, nemernic, terorist şi escroc.

CONCLUZII

În cauza de extrădare a numitului Gregorian Bivolaru, au fost respectate în totalitate dispoziţiile legale interne şi internaţionale în materia extrădării (active), Ministerul Justiţiei (Direcţia drept internaţional, cooperare judiciară şi afaceri juridice externe) anexând cererilor de extrădare toate documentele prevăzute de lege.

Şeful Corpului de Inspecţie al Ministrului

 

[1] Art. 7:  „dacă există riscul ca persoana a cărei extrădare se solicită, din cauza originii sale, a apartenenţei sale la un grup social, sau din cauza convingerilor sale religioase şi politice sau din cauza situaţiei politice existente în ţara care îi cere extrădarea, să fie persecutată, sau numai dacă viaţa şi libertatea acesteia îi sunt puse în pericol” .