Prima săptămână a lunii august a coborât atât de jos în ceea ce se numește controversă sau, în limbaj dichisit, dezbatere publică, încât cu greu ne-am putea închipui o mai mârșavă, abjectă, ignobilă lovitură dată „gloatei” zgomotoase, cea care dă de furcă tot mai mult politicienilor și nu numai lor. O gloată care are o singură vină: aceea de a vrea să își apere pruncii. Dacă o face cu dreptate sau sub lațul unei „crunte manipulări”, dacă ea, gloata, acuză cu sau fără argument, dacă războiul a atins culmi greu de imaginat în urmă cu un sfert de secol, este pentru că undeva, în interiorul sistemului, ceva nu funcționează. Mai mult, ceva sau cineva acolo, în interiorul sistemului, se joacă monstruos cu viețile copiilor noștri.
Un fost ministru și eticheta sărăciei în România!
În săptămâna respectivă, un fost ministru (al Justiției!) din Guvernul Cioloș făcea aprecieri inadmisibile, pe pagina sa de Facebook, cu privire la o categorie socială pe care doamna ex-ministru o eticheta drept „Votant tipic PSD”. Termenii erau aceștia: „… un votant fie interesat de pensia lui specială şi de pensionare la 40 de ani, în genere un mediocru, fie un dezavantajat social care e ţinut în lanţurile asistenţei sociale de 27 ani, cel mai adesea turmentat încă de dimineaţa, cu copii mulţi pe care îi aruncă în lume ca să îşi sporească venitul din alocaţii şi creditul pe caiet la crâşmă, cu copii pe care îi abuzează de multe ori, cu care se poartă violent şi pe care îi retrage de la şcoală pentru că sunt o mână de lucru gratuită”.
Cu ce criterii sociologice, cu ce măsurători și parametri a lucrat Raluca Prună atunci când a despărțit apele și a pus etichete, nu ni se spune. Aflăm doar că în țara asta sărăcimea înseamnă, în ochii unui politician, „votant PSD”. Nu mai există indicatori-cheie care măsoară calitatea vieții populației, amintind aici că, de pildă, mortalitatea infantilă (moartea copiilor de la naștere până la împlinirea unui an de viață, o categorie la care România se află pe locul întâi în Europa de aproape un deceniu!) reprezintă un indicator de bază al stării economico-sociale și de mediu al unei comunități umane. Mai mult, aflăm din rapoartele oficiale, și îi amintim doamnei ex-ministru, că România este țara europeană care cheltuiește cel mai puțin pentru sănătatea și educarea populației. Cum traducem acest fapt? Să zicem așa: România este statul care cheltuiește cel mai mult pe salarii de politicieni, pe pensii speciale, pe privilegii de partid (TOATE partidele!)
Cât din această tragedie vă asumați, ca politician, doamnă ex-ministru? Câți dintre copiii morți în ultima jumătate de secol să fi fost ai votanților PSD și câți ai votanților dvs.? Să le însemnăm crucile? Să îi trecem în pomelnice roșii, galbene, portocalii?
„Cu cât mai mulţi proști dau colțul cu atât mai bine voi trăi eu”
Însă, dacă un politician se dezice de propriul popor sărăcit, dacă o femeie – fie ea și fost ministru al Justiției – poate comite asemenea nedrepte categorisiri, atunci când un medic își pune la pământ pacienții, în loc să îi informeze cu calm, cu profesionalism, lucrurile devin nu doar dramatice, ci și periculoase.
Niciun jurământ al lui Hipocrate, nicio dezamăgire profesională, niciun eșec mare sau mic nu îi permit unui om în halat alb să rostească astfel: „Medicina nu e democraţie. Nu e vreo vrăjeala pe care să o comenteze toţi zoioşii. Medicina nu poate fi practicată de orice tută care a făcut şcoala prin boscheţi sau de orice cretin cu «opinii» culese pe net”, spune medicul sucevean Florin Haidamac.
Și continuă domnul doctor: „Lumea asta se împarte în deştepţi şi proşti. Din punctul meu de vedere, cu cât mai mulţi proști dau colțul cu atât mai bine voi trăi eu. Că nu le voi mai plăti ajutoare sociale, pensii şi alte «drepturi». Aşa că, dragi idioţi, autopsie plăcută”.
Iată cum un medic și un politician pot conlucra împreună, cu rezultate excelente, pentru ca numărul săracilor să se diminueze drastic, să devenim o țară fericită, în care, în sfârșit, nu-i așa, să trăiască și medicii bine.
Desigur, e mai ușor de aplicat limbajul suburban decât a explica populației de ce au murit cei peste 30 de copii, la ce vârste, ce complicații prezentau atunci când s-au îmbolnăvit de rujeolă, de ce pe vremea noastră pojarul era prilej de a sta câte o săptămână închiși în case și toți știam că vom face, pe rând, toate bolile copilăriei (da, așa le spuneam, boli ale copilăriei!, și știam că nu vom muri din asta, dar respectam cu strictețe ceea ce mamele noastre ne spuneau).
Un profesionist în halat alb explică pe înțelesul tuturor (da, și al celor din crâșme, care nu știu decât să facă prunci care apoi mor pentru că nu mai sunt spitale, moașe la sate, medici în dispensar, așa cum altădată aveam) de ce în 2012 zeci de copii între două și patru luni s-au îmbolnăvit de tuberculoză ganglionară, pentru că bacilul utilizat la fabricarea vaccinului în Danemarca, la Statens Serums Institute din Copenhaga, nu a fost suficient neutralizat. Asta se întâmpla chiar dacă Institutul Cantacuzino din București avea, în primăvara acelui an, în depozitele sale, 400.000 de doze de vaccin contra tuberculozei, care însă avea rezultate de analize de control de calitate neconforme. De ce erau neconforme? Pentru că Guvernul României a refuzat să investească în acest institut, deși România era o țară producătoare și exportatoare de vaccinuri. Institutul Cantacuzino, o glorie științifică a României de altădată, filială a celebrului Institut Pasteur din Paris, nu mai are dreptul să fabrice vaccinuri, licența fiind suspendată cu sprijinul și strădania suspectă a politicienilor noștri (de toate culorile!).
Ce ne mai spune domnul doctor Haidamac? Iată: „Sunt forme de viaţă care fac umbră pământului degeaba. Şi din păcate aparţin rasei umane. Asemenea criminali ar trebui să stea acolo unde le e locul. Într-o rezervaţie. Să se descurce singuri. Pe principiul «Statul nu vă cere nimic, dar nici nu vă dă nimic. Trăiţi cum vreţi». Aşa ar merita toţi ăştia plini de opinii care omoară copiii.” Domnule doctor, avem tot respectul pentru profesia dvs., pentru sacrificiile pe care le faceți, dar permiteți o întrebare: Sunteți gata să adresați aceleași – dar exact aceleași! – cuvinte și medicilor care, prin acțiunile lor, duc la moartea pacienților? Se numește culpă medicală. Și de cele mai multe ori rămâne nepedepsită.
„Ignorante, tâmpite, și căzute din lumea a treia și anii 1700 direct în 2017”
Ca și cum nu era de ajuns, o altă postare din zona „profesionistă” a început să țopăie pe internet și în presa românească. De această dată, o asistentă medicală din Brașov. Termenii de cel mai jos nivel și agresivitatea manifestată de un cadru medical ar fi de ajuns, într-un stat normal, pentru o sancțiune care poate merge până la pierderea dreptului de a profesa. Vă lăsăm să judecați singuri:
„Și așa suntem deja prea mulți pe stradă, și spitalele nu mai au locuri pentru copii bolnavi, refuzați vaccinarea băă, să vedeți și voi cum este la izolator, plin de bube şi cu febră. Să vă sperie doctorul că nu mai sunt locuri în spital, că nu mai au cearceaf, că nu pot accepta și mama alături de copil, datorită supraaglomerării… Sau la Terapie Intensivă, care are în spate lift direct cu morga.”
„Ignorante, tâmpite, și căzute din lumea a treia și anii 1700 direct în 2017.”
„Lumea a treia… mai idioți ca-n India.”
„Ce «imunitate naturală» băi?? Cea din mere lăcuite, lămâi crescute la neon, portocale mutante fără sâmburi, roșii fără gust, pui umflat cu pompa, napolitane, pufuleți, «supă la plic» și lapte din cutia din carton poleit cu aluminiu???”, scrie asistenta. Și aici îi dăm dreptate, dar vine întrebarea: de ce doamna asistentă și medicii, și Ministerul Sănătății, și Guvernul nu au emis legi care să interzică toate aceste produse în magazinele din România? De ce nu vedem în fiecare zi proteste, atenționări, avertismente?
De ce ministrul Sănătății nu amenință cu decăderea din drepturi orice părinte care cumpără din supermarketuri produse otrăvite? De ce nu vedem aceleași indignate cuvinte când copiii cu boli grave sunt lăsați fără tratament? Sau când mor oameni din cauza infecțiilor intraspitalicești? Când tăiați banii copiilor cu autism pentru că – într-un an – au învățat să folosească furculița și să facă un pas în plus pe un tărâm atât de alunecos al vieții lor? De ce, domnilor, numărați doar cele 30 de cazuri (pe care nu le explicați până la capăt), dar treceți cu vederea statisticile crunte ale mortalității infantile, ale culpelor medicale din maternități, ale copiilor din satele fără medic de familie?
Acest material nu este despre vaccinuri, ci despre dreptul la demnitate, dreptul de a fi informat, de a fi tratat corect într-un stat civilizat din secolul XXI. Este despre politicienii bogați care își disprețuiesc propriul popor. Despre halatele albe care incită la ură, într-o țară în care trăiesc politicieni și votanți. Altădată eram un popor cu oameni.
Citiți și:
Către fascismul medical. Dezvăluiri despre propaganda vaccinărilor forțate
Un șoc pentru România. Medici ahtiați și bolnavi după bani au făcut teste pentru medicamente experimentale pe pacienți bolnavi psihic
yogaesoteric
14 septembrie 2017