România, jefuită: Cum a ajuns Masivul Retezat în proprietatea austriecilor de la Schweighofer, care acum au început defrișările
Gerald Schweighofer, omul decorat de Ion Iliescu și cu legături și la actualul președinte Klaus Iohannis, dă o mare lovitură, punând mâna pe aproape tot Masivul Retezat.
Aproape 800 de hectare din uriașa suprafață au sfârșit, printr-o operațiune comercială prin care au fost evitate taxele, în proprietatea unei firme a grupului de procesare a lemnului, care s-a apucat de defrișat, arată o investigație realizată de Ovidiu Vanghele pentru Centrul de Investigații Media.
Personajul-cheie al întregii afaceri a fost o bătrână pe nume Maria Kendeffy, nora unui nobil maghiar ce stăpânea, împreună cu fratele său, peste aproape toată Țara Hațegului.
Statul român îi despăgubise, în anii 1930, atât pe socrul femeii, groful Gabor Kendeffy, cât și pe fratele acestuia, Ludovic Kendeffy, după ce, în urma reformei agrare din 1921, le luase o mare parte din proprietăți. Cu toate acestea, Maria Kendeffy a cerut și a primit mii de hectare de pământ în anul 2006, fără ca cineva să verifice în arhive dacă nu cumva acel teren mai fusese plătit o dată.
La câteva luni după ce ginerele său a cerut în numele ei retrocedarea, femeia – care avea 85 de ani și era internată într-un azil din Viena încă de la finele lui 2005, când a fost depusă cererea – a devenit proprietara a 12.000 de hectare de pădure și pășune în Retezat.
La scurt timp după ce a fost împroprietărită, bătrâna din azilul vienez și-a deschis o firmă și a adus terenul aport în natură la capitalul ei social. S-a născut astfel Belforest Explorer SRL, al cărei scop inițial a fost transferarea acestor păduri printr-o tranzacție scutită de impozit către firmele controlate de Gerald Schweighofer.
Acest lucru s-a petrecut prin preluarea acțiunilor firmei de către două companii controlate și reprezentate chiar de Gerald Schweighofer, tranzacție perfectată chiar sub semnătura omului de afaceri austriac.
Din contractul de cesiune a părților sociale ale societății reiese că miezul tranzacției era lemnul din pădurile de pe cele 800 de hectare, aflate la marginea Petrilei și în afara Parcului Național Retezat.
Direcția Națională Anticorupție a investigat sumar retrocedarea, însă prefectul de atunci al județului Hunedoara, sub semnătura căruia bătrâna din azilul vienez a fost reîmproprietărită, a primit neînceperea urmăririi penale.
Astăzi, grupul de firme Schweighofer admite că, nefiind parte din vreun parc natural, a „tăiat la ras” din pădurea aparținând Belforest Explorer SRL. Doar 40 de hectare, spune Schweighofer. Restul de pădure defrișată ar fi fost tăiată de ceilalți proprietari din zonă, care n-au legătură cu grupul.
Prin Reforma Agrară de la 1921, cei doi frați Kendeffy, Ludovic și Gabor, au rămas fără mai toate proprietățile din Țara Hațegului. Jumătatea lui Ludovic a fost luată direct de statul român, după ce omul a ales să plece din România și să fie declarat ceea ce istoria numește „absenteist” sau „optant”.
Pe cealaltă jumătate, a lui Gabor, statul s-a făcut mai întâi co-proprietar, iar apoi i-a luat-o cu totul. Pădurea acestuia a ajuns, în anii 1940, să fie exploatată de Ocolul Silvic de stat.
În schimbul naționalizării moșiilor Kendeffy, statul român a plătit, prin Fondul Agrar, aproape jumătate de milion de coroane aur. Tone de aur pur la valoarea în bani de atunci. Bani pe care i-a și primit, după cum reiese din arhive. Nemulțumit de despăgubirea primită, Ludovic Kendeffy a dat în judecată statul român la Tribunalul Arbitral Mixt Româno-Ungar de la Paris.
Aici, groful fugit din Transilvania recent alipită la România Mare a câștigat încă o dată pe-atât.
Toate documentele se află în original în arhiva Tribunalului Arbitral Româno-Ungar de la Paris.
Ludovic Kendeffy s-a pierdut în lumea largă, însă fratele său, Gabor Kendeffy, a rămas în România. S-a căsătorit cu Suzanna Banffy, și ea din familie de nobili, și a avut doi urmași, Nikolaus și Elek.
Zeci de ani mai târziu, o femeie pe nume Maria Kendeffy, nora grofului Gabor Kendeffy, îl mandatează pe ginerele ei, Vilmos Pongracz, să facă diligențele pentru recuperarea proprietăților Kendeffy din Țara Hațegului.
Împreună cu fiica ei, Maria Kendeffy reconstituie suprafețele de teren din Masivul Retezat peste care au stăpânit înaintașii lor și-apoi, chiar înainte de a le cere înapoi statului român, le împart. Maria Kendeffy devine astfel unicul titular de drept de proprietate asupra moșiei Kendeffy, adică, în principiu, asupra Masivului Retezat din Carpați. La vârsta de 85 de ani.
Împuternicit de soacra sa, Vilmosz Pongracz cere autorităților locale din Retezat, la sfârșitul lunii noiembrie 2005, retrocedarea domeniilor Kendeffy. Peste 12.000 de hectare de pădure, pășune și „stâncărie”. Aproape tot Masivul Retezat.
Mai jos, cu titlu de exemplu, cererea către autoritățile locale din comuna Pui.
Deși în noiembrie 2005 au fost depuse acte de proprietate scrise într-o limbă străină și dintr-o vreme în care suprafața terenului se exprima în jugăre și nu în hectare, cererea formulată în numele bătrânei Maria Kendeffy ajunge pe masa Comisiei județene de fond funciar din Hunedoara în 7 iunie 2006, adică după puțin mai mult de jumătate de an.
Retrocedare made in România
În ședința comisiei însărcinate să decidă în legătură cu retrocedarea a fost ridicată problema timpului scurt pentru a verifica actele anexate cererii, însă prefectul de-atunci, Marius Cristian Vladu, a fost de neînduplecat: retrocedăm.
Conform procesului-verbal al respectivei ședințe, însuși prefectul Vladu propune colegilor săi validarea suprafețelor de teren fix așa cum au fost ele cerute.
„Propunem amânarea”, i se răspunde prefectului, pe motiv că în cartea funciară a unora dintre acele suprafețe apare precizarea „reforma agrară”, semn că pământul fusese confiscat de stat și proprietarul despăgubit.
„Sunt arhive la București sau Cluj pe care nu le-am verificat, timpul a fost destul de scurt. Nu am avut timp să le verific”, îi răspunde prefectului reprezentantul Direcției Silvice Hunedoara în Comisia Județeană de Fond Funciar.
„Trebuie să primească mai mult teren decât au cerut, eu cred că e de foarte mult bun simț. Pe cale civilă le poate dobândi și peste zece ani”, spune, în discuție, prefectul, după ce anterior îi dăduse dreptate avocatului Mariei Kendeffy, care, în mod natural, se opunea amânării.
„Cineva ne induce în eroare. De ce să nu validăm suprafața? (…) Am așteptat șase luni, trebuie să validăm. Se dorește să se întârzie punerea în posesie”, continuă prefectul.
Reprezentantul Guvernului în Hunedoara are grijă chiar să nu se mai exploateze lemn – din stenogramă nu e clar dacă se tăia legal sau ilegal – pe terenul ce urma să fie retrocedat Mariei Kendeffy.
Dialogul integral poate fi citit în stenograma ședinței comisiei, aici. (Discuția despre moșia Kendeffy începe la pagina 7 și se întinde până la pagina 9.)
Bătrâna din azil intră în afaceri
Recent devenită proprietar al Masivului Retezat, Maria Kendeffy, împreună cu o nepoată de unchi pe care, coincidență, o cheamă fix la fel, Maria Kendeffy (aceasta din urmă stabilită în Belgia, lângă Bruxelles), deschid în România o firmă: Belforest Explorer SRL.
Nu înainte de a face o evaluare oficială a terenului primit în urmă cu câteva luni în zona Petrila.
Cele două Maria Kendeffy, prima născută în 1920, cea de-a doua în 1934, lucrează prin mandatari și rezolvă, în iunie 2007, cel mai important act: actul constitutiv al societății.
Documentul are mai mult de 20 de pagini. Cel puțin jumătate dintre acestea conțin o motivare conform căreia, teoretic, în opinia fondatorilor firmei, aducerea unei părți din terenul deținut de proaspăt împroprietărita Maria Kendeffy ca patrimoniu în natură al firmei ar trebui să nu fie impozitată.
La vârsta de 87 de ani și câteva săptămâni, dintr-un azil-spital din Viena, Maria Kendeffy punea pe picioare, câteva mii de kilometri mai la est, în Harghita, o firmă ce avea capital social aproape 800 de hectare de pădure în Retezat. Valoarea nominală a părților sociale ale firmei era de peste două milioane de euro.
Aventura bătrânei Maria Kendeffy în business-ul mare se termină după o lună și puțin. În virtutea rudeniei, în august îi cedează participația în Belforest Explorer SRL nepoatei sale și iese din firmă.
După nici un an, în 7 iulie 2008, cealaltă Maria Kendeffy, din Belgia, rămasă asociat unic al societății, își vinde acțiunile către două companii din grupul Schweighofer.
SPB Beteilingungsverwaltung și Schweighofer Liegenschaftsverwaltung Gesellshaft m.b.H. cumpără cu trei milioane de euro acțiunile de la Maria Kendeffy.
Între clauzele contractului se regăsește și una referitoare la pădurile ce reprezentau capitalul social al firmei:
„Terenul poate fi exploatat în conformitate cu reglementările forestiere în vigoare (…), nu au fost executate curățări sau exploatări în afara amenajării aprobate, nu este în zona regiunilor protejate – Rezervația Naturală din România sau European Nature 2000 și nu are nicio restricție specială referitoare la exploatare.”
Ambele companii care cumpără acțiunile Belforest Explorer SRL sunt reprezentate de însuși Gerald Schweighofer.
Odată intrată în patrimoniul Schweighofer, compania se mută din județ în județ și se topește în grupul de firme controlat de omul de afaceri austriac.
Bătrâna din azil
Încă de când a semnat primele acte pentru recuperarea proprietăților Kendeffy din România, Maria Kendeffy avea domiciliul în Viena, în Burgerspitalgasse nr. 1.
Reporterul Centrului de Investigații Media a mers, în 21 iulie 2016, la adresa din Viena. Aici, sub titulatura de Haus Malta, funcționează un azil-spital operat de Ordinul Maltez.
Femeia, în vârstă de 96 de ani la acel moment, avea salonul la etajul II al clădirii și era într-o stare avansată de degradare fizică și psihică. Mărturie a prezenței sale acolo este o listă cu numele pacienților și frecvența cu care trebuie să li se facă analizele cardiace.
Din descrierea centrului de îngrijire rezultă că, în ultimii ani, a fost unul dintre locurile de practică pentru studenți la „psihoterapie”. Din discuțiile cu angajații a reieșit că cel puțin jumătate dintre beneficiarii centrului suferă de afecțiuni psihice, în special cauzate de vârstă.
Reprezentanții instituției au refuzat să dea detalii punctuale despre starea de sănătate a Mariei Kendeffy, însă au precizat că aceasta nu mai poate comunica decât prin semne, aflându-se doar sub îngrijiri paliative.
„Este în această stare de mult, de foarte mulți ani”, au mai spus angajații centrului, în discuția cu reporterul CIM.
Din discuții a reieșit și că femeia a fost pusă sub interdicție, nemaifiind capabilă să ia decizii pentru sine, însă angajații au refuzat să precizeze când anume s-a petrecut acest lucru.
Tot neoficial, unul dintre angajați a spus că femeia se afla acolo de aproximativ 30 de ani.
Oficial, Haus Malta a refuzat să dea orice detaliu despre beneficiara Maria Kendeffy. Nici când a venit la azilul-spital din Viena, nici când a fost pusă sub interdicție.
Arhivele austriece păstrează însă informația conform căreia Nikolaus Kendeffy, soțul său și fiul grofului Kendeffy, a murit în februarie 1993 în același azil din Burgerspitalgasse nr. 1.
Epilog
Maria Kendeffy a murit în 25 martie 2017, în azilul-spital Haus Malta. În 7 aprilie 2017 trupul i-a fost incinerat, iar cenușa i-a fost depusă în cimitirul Feuerhalle Simmering, de pe Simmeringer Hauptstraße, lângă cea a soțului ei.
În 2009, Direcția Națională Anticorupție l-a cercetat pe prefectul Marius Cristian Vladu, însă, după ce l-a audiat, un procuror a decis să claseze cauza, prin neînceperea urmăririi penale.
Restul de teren primit de urmașii grofului Kendeffy a avut aproximativ același traseu: o mare parte din domeniu a fost adus ca aport în natură la capitalul social al firmei Rotunda SRL, despre care presa ultimilor ani a relatat pe larg.
Întrucât o parte din terenul retrocedat în 2006 Mariei Kendeffy se află astăzi în Parcul Național Retezat, Academia Română a atacat în instanță actele prin care descendenții grofilor Kendeffy au primit înapoi Masivul Retezat.
Procesul privind patrimoniul firmei Rotunda este încă pe rol.
În lipsa unui specialist în măsurători, pădurile firmei Belforest Explorer SRL nu sunt ușor de identificat, nefiind împrejmuite. Este cert însă că Schweighofer a tăiat la ras din aceste păduri. Suprafața actuală a fondului forestier deținut de Belforest Explorer este de 794 de hectare.
„Diferența de 2,2 ha în minus apare în contextul unui schimb de teren efectuat în 2013. Parte din suprafața în minus de 2,2 ha a fost tăiată la ras de către noul proprietar în 2014”, afirmă grupul Schweighofer, într-un răspuns oficial la întrebările CIM.
Oamenii de comunicare ai grupului afirmă că au tăiat din aceste păduri doar jumătate din cât ar fi avut dreptul.
„Proprietatea Belforest-Explorer S.R.L. nu se află amplasată în nicio arie protejată. De asemenea, în vecinătatea proprietății noastre există alte proprietăți private unde s-au făcut tăieri la ras. Aceste proprietăți nu aparțin Grupului Schweighofer. (…) Până la data prezentei, Holzindustrie Schweighofer a acționat exclusiv în conformitate cu prevederile amenajamentului silvic actual, intrat în vigoare în februarie 2009. Volumul recoltat a fost de 18.936 mc. Menționăm că, față de prevederile amenajamentului silvic, s-a recoltat cu 17.980 mc lemn mai puțin. Din acest volum, toate tăierile rase, respectiv o suprafață de 38,8 ha din totalul de 65,9 ha după cum prevede în mod specific amenajamentul silvic, au fost reîmpădurite. Aceste zone cu tăieri rase din proprietatea noastră au fost în întregime replantate în conformitate cu prevederile silvice și legislative, ultimele 6,9 ha în primavara anului 2017. Lucrările de recoltare au fost executate de către firme de exploatare autohtone, în baza contractelor de prestări servicii”, scriu reprezentanții grupului Schweighofer în răspunsul pentru Centrul de Investigații Media.
Pas cu pas, proiectul de distrugere în secret a României, ce se derulează implacabil
yogaesoteric
29 iulie 2017