România sub presiunea noii civilizații euroasiatice

Deși de luni de zile, de la începutul operațiunii speciale a Rusiei în Ucraina mi-am impus tăcerea cu privire la eșecul european și anglo-saxon de a opri barbaria de la granița noastră, evenimentul organizat de minoritatea maghiară la Băile Tușnad m-a scos din izolarea ideatică. De-a lungul carierei mele, fiind profiler de situații și integrator de proiecte speciale, discreția concluziilor s-a impus de la sine. Este natura semantică a meseriei mele de a nu spune public ceea ce analizele specifice scot la suprafață.

De data aceasta am să explic de ce, la o teleconferință organizată sub egida Curiei Romane, am analizat discursul lui Victor Orban din România, susținând că evenimentul de la Băile Tușnad, organizat sub semnul noțiunii de eternitate, este un atac serios, seminal și profesionist la adresa existenței istorice a statului român. Iar acest atac este, din nefericire, perfect justificat de realitatea pe care refuzăm cu obstinație să o vedem. Astăzi, când elitele românești vorbesc în false idei și mincinoase verbe ale latinității contemporane, profilerul din mine nu poate să tacă. Căci este vorba de țara mea care alunecă încet și fără a înțelege în negrul istoriei. Acest proces de distrugere statală, prognozat și perfect organizat, al singurei ocazii din istoria greco-latină a Europei ca românii să fie uniți, deci să existe etern, a fost elocvent și logic prezentat de către Victor Orban la Băile Tușnad.

De ce am prezentat analiza mea în fața unei teleconferințe interne la Vatican? Pentru că, Vaticanul lui Sfântul Petru se cheamă Cetatea Eternă. La Băile Tușnad Victor Orban a participat la un eveniment aflat sub titlul „Există ceva ce este etern” cu înțelesul subliminal „unele aspecte sunt eterne”. Folosirea cuvântului etern mi-a atras atenția imediat, căci apelul la această noțiune atemporală, care transformă timpul și locația lui, aceea de „etern”, devine automat (când este folosită în interiorul unui proces de inginerie socială) nu numai schismatic (secesionist atât la nivel micro cât și macro celular) dar și programatic (ordonat, cu termene fixe și cu obiective clare de îndeplinit).

Am fost extrem de atent la cuvântarea lui Victor Orban, cel care prin inteligența machiavelică și „meseria de a fi ungur” a reușit sa supraviețuiască politic nu numai în țara sa dar și într-o Europă de apus aflată într-un proces vizibil de decădere. Victor Orban la Băile Tușnad a prezentat coerent, cu argumente atemporale, dar perfect modelate pe produsul final al politicilor sale, eternitatea valorilor ungare în fața valorilor europene. A lovit în mod absolut în latinitatea verbiajului contemporan de la Bruxelles, mai ales în cel non binar și non identitar, promovând excepționalismul etern al destinului ungar, model de civilizație europeană. Victor Orban a prezentat, folosind nuanțele contemporane necesare noului limbaj cultural al unei Europe labirintice, aceeași strategie multi-seculară, aceeași construcție ideologică despre civilizația ungară ca piatră de hotar al graniței dintre Orient și Occident. Și a vorbit în fața unei mulțimi minoritare în România, dar care, prin apelul la valorile eterne ale umanității, se consideră majoritară în spațiul istoric euroasiatic. Se consideră puternică și fundamental superioară prin prezența conducătorului său etnic și identitar în Europa estică.

Este pentru prima dată în ultimii 30 de ani de la căderea comunismului, când liderul absolut al Ungariei va face netă despărțire lingvistică și ideologică de întreaga Europă, incluzând România cea travestită la noile modele ideologice europene. Că este vorba despre Europa cea vestică sau cea estică, Orban a prezentat metodic și calculat diferențele ideatice, filosofice și materiale dintre civilizația ungară și cea latină/europeană fluidă, considerată irelevantă pentru stabilizarea destinului european al Ungariei.

M-a înfiorat lipsa unui element crucial al monologului său. La Băile Tușnad, în anul 2022, Victor Orban nu a mai făcut apel la dialogul cu civilizația majoritară a teritoriului pe care se afla. Dacă până în acest an, Orban făcea apel în timpul lungilor sale discursuri de la deja tradiționala școală de vară la o comuniune civilizațională, anul acesta acest liant nu a mai existat. Primul semnal că, în analiza lui Orban, deja România se află pe lista învinșilor noului pivot asiatic al Rusiei, a fost transmis minorității maghiare din România. Orban spune minorității maghiare din România, nu vă faceți probleme, zilele civilizației statale românești sunt numărate.

Orban transmite astfel că drumul pe care Europa vestică a intrat, cu pierderea a priori a războiului dintre SUA și Rusia pe teritoriul ucrainean și prin eșecul politicilor interne ale birocrației ilegitime de la Bruxelles, nu mai permite dialoguri intercivilizaționale. Orban transmite că fereastra compromisului s-a închis și că nu va exista cale de întors. Mizând pe victoria Rusiei în Ucraina (pe care o consideră ca fiind lovitura finală dată Uniunii Europene), Orban, insidios și subliminal, transmite estului european că România nu mai face parte din viitor. Iar ca să fii important în prezentul imediat, este necesar să exiști în viitor. Orban al Ungariei transmite de fapt că România nu este importantă astăzi (nu există astăzi în corul cacofonic latin de la Bruxelles) pentru că ea nu va exista în viitor. Un atac mai profund și mai metodic la adresa statalității românești nu s-a mai văzut în ultimele decenii. Pentru a se înțelege severitatea acestui model de atac este important să subliniem că exact acest tip de mesaj internațional l-a promovat și Ungaria comunistă când a declarat că România comunistă a lui Ceaușescu nu mai este importantă în interiorul comunității sovietice. Că istoria a confirmat eficiența antiromânească a atacului nu mai este nevoie să fie demonstrat, rezultatul acestei politici fiind vizibil la nivel internațional decenii după căderea comunismului în România.

Pentru a fi și mai clar, în anul de grație 2022, Victor Orban anunță etapizarea fundamentală a proiectului destatalizării naționale a României. El și spune o dată exactă. Pentru Victor Orban, anul 2030 este anul final al dezintegrării Europei barbare și non identitare/non binare la care România a aderat pompos și necalculat. În viziunea programatică a noului proiect euroasiatic, statul România mai are de trăit doar până în 2030. La București, liderii cu trabucul în mâini înmănușate de frica covidului pan european și al băieților pe tocuri natoiste nu aud și nu văd.

Orban spune sus și tare că „la noi tata este bărbat și mama femeie”. Este propoziția care impune o barieră de netrecut pentru latinitatea artefactului denumit Uniunea Europeană. Impunând legea biologică firească (practic de netrecut și imposibil de falsificat oricât ar dori promotorii noii latinități adepte ale amorului grecesc) ca lege filosofică (sensul imuabil al acestei decizii civilizaționale nu poate să scape ochiului avizat) și ca principiu politic de civilizație a viitorului, Orban anunță termenii conflictului deja angajat militar în Ucraina și deja declanșat în laboratoarele ideologice ale Europei.

Cine vede lumea în termeni non binari nu va exista mâine, spune clar Victor Orban. Căci biologia nu minte, celula nu se schimbă iar bărbatul nu poate purta copil. Simplu, în limbaj logic și perfect unghiular, civilizația euroasiatică care se construiește astăzi pe ruinele fumegânde ale Ucrainei nu va permite dizidențe de la definiția umană, adică de la identitatea sa dumnezeiască. Prin alegerea acestei poteci ideatice, Orban face, calm și ușor, legătura cu identitatea divină a civilizației sale, spunând că ea, prin credința în Dumnezeu este egala marilor civilizații apărate de un Constantinopol demult pierdut și pe viitor reîntregit sub numele unei alte Rome. Iar maghiarii din România, supuși unei imense presiuni, asimetrice și percepută (de către ei) ca fiind colonizatoare și toxice, de partea Bucureștilor care vorbesc păsăreasca latinității de apus, se simt apărați nu de guvernul lor legal, cel al României, ci de civilizația de limbă și religie a țării vecine. Prin acest proces de inginerie socială și de lingvistică politică se dă o lovitură fatală unității naționale și în special civilizaționale din spațiul istoric românesc.

Prin discursul său împotriva Uniunii Europene, de fapt Orban lovește în statalitatea României din Uniunea Europeană. Ca atare, atunci când, conform analizei lui Victor Orban, această uniune se va destrăma datorită aberațiilor sale filosofice și identitare, România va fi una dintre țările pierdute. Deci maghiari din România, semnalul dezintegrării României va fi dat de dezintegrarea Europei unite, iar aceasta se va petrece în ani, nu în decenii. Iată esența mesajului lui Orban, pragmatismul și prognoza acestuia.

În același timp, niște români, fără să înțeleagă nimic din evenimentul la care participau, au scos un banner cu eternitatea românească a Transilvaniei. Răspunsul lui Orban a fost umilitor si nimicitor, deschizând o fereastră asupra viitorului prognozat pentru români. Spune Orban: „au fost scoși (grupul de români) de aici așa cum poliția ungară îi scoate de sub podurile din Budapesta pe drogați”. Citiți cu atenție această propoziție și încetați să urlați naționalist / identitar la unguri. Urlați la conducătorii României care la asemenea insultă la adresa poporului român nu au avut nicio reacție. Echivalarea unor manifestanți români cu drogații de sub podurile din Budapesta este insulta rasială și perfect identitară pentru Ungaria euroasiatică pe care Orban și aliații săi doresc să o construiască.

Conducătorii români, cu medalii de la armate străine pe piept (căci cele românesti nu mai răspund natoismului internaționalist), miniștrii cu trabucurile fine fumate în degete înmănușate, cei cu Europa în gură toată ziua, cei care se laudă cu democrația funcțională și cum este România apărată de NATO și UE nu au zis un cuvânt în fața arhetipului rasist și colonizator exprimat de către Orban.

Ne ascundem frica de a pierde o țară după poncifele imperiului roman de apus (dispărut tocmai datorită minciunii și corupției unei nemernice elite ilegale și ilegitime care devenise toxică pentru două continente), ne mințim cu fraze sforăitoare despre sexul îngerilor, în timp ce afară, pe străzile Constantinopolului, ultimul împărat bizantin murea cu sabia în mână pentru civilizația și identitatea lumii lui (trupul ultimului bazileu nu va mai fi recuperat niciodată de pe străzile orașului, istoria înghițind lacomă și păgân sacrificiul său), semnând astfel dispariția celui mai înfloritor imperiu latin de răsărit, cel care a salvat, pentru 1000 de ani în plus față de Roma, civilizația europeană. A ne face că nu vedem vidul în care suntem aruncați de o latinitate deja vândută noilor barbari ce ne impun moartea statului și a națiunii, înseamnă acum (și de acum înainte) act de trădare a civilizației poporului român.

Astăzi, noi românii, ne furișăm în fața istoriei care va să vină peste noi, crezând că valurile distrugătoare ne vor ocolii cumva. Nu mai avem meseria de a fi român, suntem de meserie mercenari ai unei lumi devenită artefact blestemat aducător de lungi suferințe provocate de istoria viitoare. Această istorie din viitor va năvăli, fără milă, peste statalitatea României, nimicind o civilizație romană aflată în drumul noului Constantinopol euroasiatic. Dacă nu ne trezim acum, pulberea drumului pe care caii aroganți ai noii lumi vor călca, va purta mitocondriile esențiale ale eternului românesc. Și nimeni nu își va mai amintii de România.

Autor: H.D. Hartmann

Citiți și:
Naţionalismul globalist se pregăteşte de somn
Naționalismul ca fatalitate și omul de nicăieri

yogaesoteric
31 octombrie 2022