Roșia Montană – un proiect de jaf național (II)
de Ileana Damian
Citiți prima parte a acestui articol
Vineri, 11 octombrie s-au încheiat audierile Comisiei parlamentare speciale pentru Roșia Montană, urmând ca aceasta să elaboreze raportul cu privire la proiectul de lege referitor la exploatarea minieră din zonă. Ulterior, proiectul de lege va fi supus votului senatorilor, urmând ca mai apoi Camera Deputaţilor să fie for decizional. Majoritatea celor care și-au prezentat punctul de vedere în fața comisiei parlamentare au fost împotriva acestui proiect, evidențiind gravele probleme și riscuri pe care le implică. Însă hotărâtă să demareze exploatarea la Roșia Montană, compania RMGC, sprijinită de o parte a clasei politice, continuă o campanie de promovare agresivă, împănată cu acte ilegale.
Pentru a obține avizul de mediu, RMGC recurge la fals în acte
De pe site-ul RMGC aflăm că iazul de decantare din Valea Corna va fi de 60 de hectare, iar parametrii la care a fost proiectat, bineînțeles în conformitate cu directivele europene, îi conferă sistemului o siguranță de 1000 de ori (!!!) mai mare decât a majorității barajelor lacurilor de decantare din lume. Cât de adevărate sunt însă aceste afirmații, ne lămurește directorul general al Institutului Geologic al României (IGR), Ștefan Marincea: RMGC pur și simplu a falsificat harta Văii Corna. Suprafața iazului de decantare va fi de fapt de 363 de hectare, dar cel mai grav aspect este că 13 fracturi au fost șterse de pe hartă de reprezentanții companiei în încercarea de a ascunde riscurile foarte mari de infiltrare a cianurilor în pânza freatică. În plus, normele europene interzic categoric depunerea deșeurilor în bazinul unei ape. „RMGC va avea o mare problemă cu nerespectarea a două directive europene. Aici doamna ministru al Mediului ar trebui să intervină, la fel și doamna ministru al Apelor, pentru că, în acest context, dumnealor se trezesc cu un iaz de decantare pe 363 de hectare, din care 45 de hectare sub apă, în bazinul Văii Corna, o vale de unde izvorăște apă, sunt alunecări de teren și are o mulțime de fisuri, deși RMGC s-a străduit să le șteargă de pe harta noastră. Deci dumnealor au luat harta noastră, au mărit-o – asta este faptă penală – și au șters 13 fracturi care apar pe harta noastră la scara de 1:50.000, foaia Abrud, dar au lăsat formațiunile. Cele 363 de hectare reprezintă în sine o problemă, pentru că se încalcă directiva europeană a apelor, pentru că nu ai voie să depui deșeuri în bazinul unei ape. Nu ai voie nici să exploatezi în albia minoră a unei ape”, declară într-un interviu Ștefan Marincea.
Problemele economice ale proiectului
Deloc puține, ele evidențiază cât de păguboasă este această afacere pentru statul român, care de fapt nu câștigă 6% (cât este redevența), ci pierde 94%.
Costul de construcţie al minei în vederea exploatării a explodat de la 235 milioane USD în 2001 la 876 milioane USD în 2011. Interesant este faptul că, pe măsură ce investiţia companiei a crescut uimitor, concentraţia medie de aur în depozitul de la Roşia Montană a scăzut de la 1,7 grame/tonă Au în 1998, la 1,47 g/t în 2013.
Planul de afaceri al RMGC prevede 4 miliarde USD pentru economia României. Conform calculelor profesorilor universitari de la Academia de Studii Economice Bucureşti, în contextul cel mai favorabil pentru RMGC, de 1000 USD/uncia de aur pe toată durata de viaţă a minei şi fără costurile pentru reabilitarea mediului, profitul direct (după scăderea taxelor) pentru Gabriel este de maximum 3,2 miliarde USD. Aşadar este prostesc să credem că Statul român va beneficia de 4 miliarde USD, adică mai mult decât investitorul.
RMGC declară că până acum a investit în România peste 400 milioane USD (Corporate profile). În ce au fost investiţi aceşti bani (dacă aceasta sumă este adevărată), putem doar să bănuim.
Mai mulți specialiști au dezvăluit că zăcămintele de la Roșia Montană pe lângă aur și argint conțin și alte metale rare. Domnul Aurel Sântimbrean, care a lucrat mai bine de 20 de ani la minele de la Roşia Montană ca inginer-şef geolog, susţine că masivele de la Roşia Montană mai conţin şi seleniu, indiu, galiu 300 g/t [aici merită să menţionăm că preţul acestui metal rar (producţia în lume fiind de 30 tone/an) este comparabil cu preţul aurului şi conform concentraţiei sale în zăcământul de la Roşia Montană, se pot extrage aproape 600 de tone de galiu (adică dublul cantităţii de aur) în cei 17 ani de viaţă ai minei], germaniu 20 g/t, arseniu 5000 g/t, titan 1000 g/t, molibden 10 g/t, vanadiu 2500 g/t, nichel 30 g/t, crom 50 g/t, cobalt 30 g/t, bismut 20 gr/t, feldspat potasic (România importă din China) etc. De asemenea, mai este prezent telurul, un element foarte rar și de mare preț, fiind folosit în tehnologii de vârf, la fabricarea celulelor fotovoltaice. De menționat că România deține al doilea zăcământ de telur din lume, ca mărime, care în niciun caz nu ar trebui irosit, ci valorificat.
Domnul inginer Neagu Florea, fostul director al IPROMIN, firma care a proiectat începând cu anii ’60 toate minele de aur de la noi din țară, a estimat valoarea acestor resurse ca fiind de patru ori mai mare decât cea a aurului și argintului.
Despre existența acestor metale știu cu siguranță cei de la RMGC, tocmai de aceea au manipulat analizele prezentate autorităților române. Potrivit directorului general al IGR, reprezentanții companiei canadiene, profitând de larghețea legilor române, au dus la laboratoare mostre de aur și argint preluate din filoanele de cuarț, cu scopul de a „dilua” cantitățile celorlalte elemente chimice. Dând exemplu concentrația de germaniu regăsită în Munții Apuseni, Ștefan Marincea a precizat că aceasta este „de cel puțin opt ori mai mare” decât o prezintă cei de la Gold Corporation. Însă în spatele acestei manevre pare să fie mai mult decât intenția de a ascunde distrugerea unor resurse extrem de valoroase, dat fiind că exploatarea aurului prin metoda pe bază de cianuri face imposibilă recuperarea unora dintre metale rare prezente în zăcământ.
Domnul inginer Aurel Sântimbrean a făcut o dezvăluire incendiară: „Din anumite informaţii, în contractul de concesiune secretizat se spune că orice metal în plus recuperat intră în beneficiul celui care exploatează zăcămîntul.” Aceasta ar explica de ce contractul iniţial secretizat dintre Stat (prin Minvest) şi RMGC nu a fost făcut public, nici în urma tensiunilor din ultimul timp sau în urma zecilor de cereri pentru desecretizarea sa făcute de către ONG-uri şi chiar de politicieni. Așa s-ar explica şi investiţiile mari făcute de RMGC până acum şi presiunile intense pentru demararea proiectului.
O minciună foarte des vehiculată este aceea a soluționării problemei locurilor de muncă din regiune. „În faza de construcţie a minei, la Roşia Montană vor lucra 2.300 de oameni. Apoi, pe perioada de funcţionare a minei, Proiectul Roşia Montană va crea peste 3.600 de locuri de muncă directe şi indirecte, conform economiştilor britanici de la Oxford Policy Management.” – precizează pe site-ul său RMGC. Nu se explică însă că faza de construcţie a minei va dura doar 2-3 ani, şi că din cei 2300 de oameni care vor lucra în acea etapă, mulţi vor fi specialişti străini. De asemenea, nu se explică faptul că locurile de muncă directe pe perioada de viaţă a minei sunt de circa 880 (site-ul Gabriel), adică cam tot atâtea cât existau şi pe vremea exploatării de către Minvest (când a fost închisă ca nerentabilă, în 2006!). Mai mult, închiderea minei de cupru de la Roşia Poieni (pentru a se face loc RMGC) va afecta alţi 1.500 de muncitori. Locurile de muncă indirecte – cele 2700 (în 2005 erau peste 5000) nu sunt asigurate de o mină pe termen scurt.
„RMGC nu va soluţiona problema locurilor de muncă. Dimpotrivă, va genera o rată a şomajului mare şi o sărăcire considerabilă a populaţiei. Bugetul de stat al României va trebui să acopere aceste pierderi”, declară Grupul pentru Salvarea Roşiei Montana al profesorilor de la ASE.
Proiectul prevede strămutarea sau relocarea a 900 de familii de proprietari din satul Roşia Montană şi din satul Corna, adică a aproximativ 2000 de oameni (din totalul de circa 4000). RMGC a început planul de strămutare-relocare a populaţiei încă din 2002, fără să aibă aprobările pentru proiect. Astăzi, un procent de 77% din locuitori au fost deja relocaţi şi câţiva strămutaţi la Alba Iulia, în cartierul Recea, construit special în acest scop, RMGC achiziţionând toate terenurile eliberate. Cine a asigurat compania că proiectul va obţine aprobările necesare, încât a făcut aceste investiţii?
Mai mult decât atât, Primăria localităţii Roşia Montană a emis un Regulament local de urbanism în care se prevedeau:
„- etapa I-a având termene limită pentru negociere 01.07.2002 şi pentru strămutare-relocare 01.07.2003, pentru imobilele aflate în teritoriul limitei perimetrului industrial, din Bunta, Corna şi parţial Roşia Montană;
– etapa a II-a având termene limită pentru negociere 01.07.2002 şi pentru strămutare-relocare 01.07.2004, pentru imobilele aflate în interiorul limitei zonei de protecţie a industriei propuse. Locuinţele din zona de protecţie se pot demola sau pot rămâne. ….”
Localnicii au fost ameninţaţi cu exproprierea pentru cauză de utilitate publică, existând intenția de a declara proiectul de interes național. Astfel, unii au acceptat să îşi vândă casele, de teama că vor fi mutaţi forţat şi nu vor mai primi nimic.
Realizarea proiectului ar face imposibile în zonă activităţi precum agricultura, turismul şi alte activităţi tradiţionale, ceea ce reprezintă o altă mare pierdere pentru România.
Ministerul Culturii trădează scopul pentru care a fost creat
Ministerului Culturii nu pare să-i pese de Roşia Montană, localitate atestată istoric încă de pe vremea dacilor, unde se află mai multe monumente istorice clasate în categoria A (ceea ce înseamnă de o importanță egală cu castelul Peleș). Demararea proiectului ar însemna distrugerea a 80% din patrimoniul existent în zonă: cea mai mare parte a galeriilor romane, biserici vechi de câteva secole, case etc. În complicitate cu RMGC şi-a dat acordul pentru „strămutarea” sau descărcarea de sarcină arheologică a mai multor monumente de valoare. Aşa s-a petrecut şi în 2011, când Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Alba a emis un Certificat de descărcare de sarcină arheologică pentru o parte din Masivul Cârnic, deşi și acesta se afla pe lista monumentelor de categoria A pe care statul român, conform legislației în vigoare, are obligația să le protejeze.
Ministerul Culturii ar putea oricând să inițieze procedura pentru includerea Roșiei Montane în Patrimoniul mondial UNESCO, însă este evident că nu dorește acest lucru. În 2011, Comisia Națională a Monumentelor Istorice a depus un dosar în acest sens, însă ministerul nu a demarat procedurile necesare. Nici până acum niciun ministru în funcție nu a făcut acest lucru, în ciuda faptului că ICOMOS (Consiliul Internațional pentru Monumente și Situri), organism consultativ UNESCO, a cerut acest lucru în repetate rânduri. Din 2002, la fiecare adunare sau reuniune importantă, ICOMOS a emis câte o rezoluție referitoare la Roșia Montană, cerând autorităților române să înceapă procedura de evaluare a valorii patrimoniului de la Roșia Montană. În pozițiile sale oficiale, ICOMOS a cerut renunțarea la proiectul RMGC.
De asemenea, în rolul de intermediar între fundaţia Pro Patrimonio şi specialiştii arheologi britanici, Ministerul Culturii refuză să prezinte Rapoartele Profesorilor arheologi de la universităţile Oxford şi Leicester, rapoarte plătite de fundaţie.
Prezervarea patrimoniului, care ar trebui să preocupe Ministerul Culturii, ar putea fi valorificată prin turism, participând la redresarea economică a zonei.
Cine doreşte proiectul Roşia Montană?
Exceptând trădătorii de ţară, care şi-au asumat promovarea Proiectului Roşia Montană în schimbul unor sume de bani, mai există oamenii naivi şi fămânzi din Roşia Montană care cer demararea exploatării. Asta pentru că, în iulie 2002, Consiliul Local Roşia Montană a luat hotărârile nr. 45 si 46 cu privire la aprobarea Planului Urbanistic General şi a Planului Urbanistic Zonal al comunei, care impuneau ca zona Roşia Montană să fie monoindustrială, cu specific minier. După ce în 2006, Minvest a închis mina veche, locuitorii din sate au rămas fără vreo posibilitate de a lucra pentru a-şi câştiga pâinea. De abia la sfârşitul lui 2011 această decizie a fost anulată (prin atacarea în instanţă). Este evident că RMGC în complicitate cu Statul (român??) au apelat la această acţiune revoltătoare, pentru ca locuitorii să accepte strămutarea.
Într-un context internațional care le este total nefavorabil (la începutul anului, prețul aurului s-a prăbușit la pragul costurilor de producție și în consecință valoarea acțiunilor la bursă a companiilor miniere a scăzut dramatic), RMGC insistă demararea exploatării ca o speranță de a mai stoarce niște bani.
Nu vă lăsaţi păcăliţi, politicienii joacă murdar!
Deşi mulţi politicieni strigă sus şi tare că nu sunt de acord cu proiectul Roşia Montană, puţini sunt cei care argumentează aceasta cu ilegalitatea sa. Ei ştiu cel mai bine că proiectul nu are o bază solidă. Jocul prin care îşi aruncă replici dure de la unii la alţii este de faţadă, pentru a nu-şi asuma povara grea pe care o presupune exploatarea minieră din cadrul proiectului şi pentru a linişti apele în rândul populației.
Minciunile pe care le trâmbițează cu aplomb sunt nu de puține ori uimitoare, imaginându-și că suntem o turmă de proști pe care o pot manipula după bunul plac. De exemplu, Traian Băsescu, vechi susținător al proiectului, susține că cianura se va distruge la soare și după ceva timp apa din lacul de decantare nu va mai fi periculoasă. În aceeași categorie se află și afirmația deputatului Florin Iordache care caută să ne convingă că cianura nu ar fi chiar așa nocivă: și migdalele conțin cianură și n-au omorât pe nimeni, spune dânsul.
Ponta s-a declarat la început „împotriva proiectului” (acesta fiind şi unul din motivele pentru care a câştigat alegerile parlamentare), dar acum face tot posibilul ca el să fie avizat, căci a fost desemnat cu acest caz. A fost până în Roşia Montană să stea de vorbă cu cei 33 de mineri, susţinători ai RMGC, care s-au baricadat într-o mină, în schimb, la miile de protestatari din Piaţa Universităţii nu a ajuns. Interesele sunt mult mai mari chiar decât el, premierul, iar ordinul e ordin. Pasând responsabilitatea de la Guvern, s-a luat decizia de a se crea o „comisie parlamentară specială” formată din 21 de membri „speciali” (cum altfel să fie, pentru că specializaţi nu sunt!). Este interesant de menționat că patru dintre membri numiţi în comisie au avut de-a lungul timpului o politică de promovare a Proiectului Roşia Montană (Florin Iordache, deputat PSD de Olt, Senatorul PSD de Gorj, Toni Greblă, Senatorul PSD de Ilfov, Gabriela Vrânceanu Firea şi deputatul PSD de Alba, Ioan Dîrzu).
În mai 2010, Parlamentul European a adoptat cu o majoritate zdrobitoare rezoluţia pentru interzicerea grabnică a mineritului pe bază de cianuri în Uniunea Europeană, cu recomandarea către statele UE să nu încurajeze noi proiecte de minerit pe bază de cianuri, până la interzicerea totală. Poate să fie acesta unul din motivele pentru care se grăbesc aşa de mult politicienii noştri cu adoptarea proiectului?
Acţionarul majoritar al companiei Gabriel, anchetat penal
Miliardarul israelian Beny Steinmetz, principalul acţionar al Gabriel (16%) este anchetat penal în Franţa, Marea Britanie şi Elveţia la solicitarea departamentului american de Justiţie, pentru corupţie şi spălare de bani. El este suspectat că a obţinut ilegal drepturile de exploatare ale unei mine din Simandou (Guineea) pentru compania sa BSG Resources. Un apropiat al său a fost arestat deoarece, în timpul investigaţiilor a ordonat distrugerea unor documente esenţiale, din tranzacțiile făcute cu mina din Guineea.
Uniţi, Salvăm Roşia Montană!
Pentru salvarea Roşiei Montană au protestat zeci de mii de oameni, români şi străini, ONG-uri, arhitecţi, arheologi, specialişti din mai multe ţări, Academia Română, Biserica Ortodoxă, Grupul pentru Salvarea Roşiei Montană al Profesorilor de la ASE etc.
Când Proiectul Roşia Montană a fost adus pe masa de votare, oamenii au ieşit în stradă în fiecare zi. La început au fost câteva sute apoi s-au alăturat din ce în ce mai mulți, ajungându-se la un număr impresionant (peste 20 000 de oameni doar în capitală). În zilele de duminică protestele au luat amploare naţională și chiar internaţională. Mass-media abia a menționat despre aceasta, reducând drastic cifrele. Mogulii media și-au dovedit încă o dată complicitatea, dacă mai era nevoie, dat fiind campania agresivă de susținere a proiectului pe care au desfășurat-o.
Domnul Călin Caproș, vicepreşedintele asociației Alburnus Maior, care de peste 10 ani, împreună cu alte 30 de familii, luptă împotriva companiei RMGC, rezistând presiunilor de tot felul, declara: „Oricâte comisii va mai convoca Ponta, proiectul nu devine viabil. Tot insistând pe marginea dezbaterii lui, Ponta devine ridicol încercând să schimbe atenţia de la problemele de fond pentru care această exploatare minieră nu se poate face: regimul proprietăţii, distrugerea patrimoniului, afectarea ireversibilă a mediului şi neconformitatea sa cu o serie întreagă de directive europene şi convenţii internaţionale. Protestele continuă pentru că revendicările străzii au fost sfidate de cei cărora le erau adresate.”
Clasa politică nu poate să ignore la nesfârșit opinia cetățenilor. Protestele acestora exprimă năzuinţa Poporului Român de a-și folosi suveran și în propriul interes, bogăţia auriferă de la Roșia Montană și toate celelalte resurse naturale. Totodată, ele aduc în atenția guvernanților corupți subiecte cheie: interesul naţional, integritatea, democraţia, responsabilitatea în fața generațiilor viitoare.
Roşia Montană nu mai reprezintă doar aurul fizic, ci tinde să devină un simbol al AURULUI DIN NOI ÎNŞINE!
Citiți și:
Dezvăluirile unui asasin economic confirmă punerea în practică a directivelor trasate de Protocoalele maeştrilor francmasoni
Cum se falimentează o țară
yogaesoteric
16 octombrie 2013