Rugăciunea șocantă a masonilor adresată lui Satana. Marele Arhitect al Universului = Lucifer. Citate celebre ale unor masoni de rang înalt (I)

22.437 0

Francmasoneria are numeroase secrete teribile, iar tentativele de transparență din ultima vreme sunt mai degrabă hilare. Înregistrări video cu camera ascunsă ale unor ritualuri, mărturii ale unor foști masoni care au reușit să iasă din grupare, precum și afirmații ale unor capi ai francmasoneriei arată fără putință de tăgadă adevărata sa față, cumplită: francmasoneria este în realitate o sectă satanică.

Iată care este rugăciunea șocantă pe care masonii i-o adresează lui Satana:
„Vino, Lucifere, vino! Tu, pe care preoții te-au clevetit. Tu, cel condamnat de împărați. Vino, vino să te îmbrățișăm, să te strângem în brațele noastre!
Iar tu Adonai, Dumnezeu Hrăpăreț, Dumnezeu nedrept, te renegăm!… Cât timp umanitatea va jura pe numele tău mizerabil, călcarea jurământului va fi temelia societății.”

Ritual masonic filmat în Turcia. Prima parte – inițiere. A doua parte – închinare la Lucifer

… și câteva citate celebre ale unor masoni de rang înalt:

Manly Palmer Hall (1901-1990), mason de gradul 33, ritul scoțian, în cartea The Lost Keys of Freemasonry (pag. 48), scria: „Masonul descoperă că energiile văzute ale lui Lucifer sunt în mâinile sale”.

Eliphas Lévi (1810-1875), cel care avea să aibă un mare impact asupra ordinului hermetic Golden Dawn, spunea: „Ce este mai absurd și mai lipsit de evlavie decât să i se atribuie numele de Lucifer diavolului. Intelectul lui Lucifer este spiritul inteligenței și dragostei . Iar Lucifer corporal este cel mai mare agent al magnetismului universal”.

Albert Pike (1809-1891), mason de gradul 33. ritul scoțian, a formulat dogma divinităţii lui Lucifer în Morals and Dogma:
„Lucifer, Zeul Luminii, luptă împotriva lui Adonai, Zeul Bibliei; da, Lucifer e Dumnezeu.”
„Lucifer este purtătorul luminii. Nume straniu şi misterios al celui ce este Spiritul întunericului! Lucifer, fiul dimineţii! Este cel care aduce lumina şi în toată splendoarea sa intolerabilă orbeşte pe cei slabi sau sufletele egoiste.”

Unul dintre cei care au semnalat modul în care francmasoneria se infiltrează și caută să își extindă influența sinistră asupra societății a fost părintele Dumitru Staniloae (1903-1993), care spunea:
„Eu nu prea sunt pentru ecumenism! A avut dreptate un sârb, Iustin Popovici, care l-a numit panerezia timpului nostru! Eu îl socotesc produsul masoneriei. Iară relativizează adevărul, credința adevărată. De ce să mai stau cu ei, care au făcut femeile preoți, care nu se mai căsătoresc, homosexualii în America și Anglia…”

Să detaliem în continuare subiectul Lucifer – masonerie. Într-o Scrisoare deschisă a Mitropolitului Serafim de Pireu către Consiliul Suprem de grad 33 al „Marii Loje Masonice a Eladei”, publicată de Graiul Ortodox, găsim următoarele pasaje:

„Deci, tradiția completă a gradului al III-lea menționează că îngerul luminii Evlis, Duhul Focului, s-a îndrăgostit de Eva, care s-a supus iubirii lui și astfel s-a născut Cain, întru totul superior lui Abel. Că Dumnezeu Adonai, invidiindu-l pe Cain pentru duhul pe care i l-a transmis îngerul luminii Evlis, l-a izgonit pe Adam și pe Eva din rai. Că acest dumnezeu invidios a frământat materie pentru a-l crea pe Adam și i-a dat un suflet supus (slugarnic). Și i-a fost frică de sufletul liber și autonom al lui Cain.

Cain, alungat pe nedrept de Adonai, l-a omorât pe Abel, iar Adonai, dumnezeul care a vrut să înece atâtea mii de oameni în apele potopului, a caracterizat uciderea lui Abel ca fiind un păcat de neiertat. Că nerăzbunătorul urmaș al lui Cain, pe nume Hiram, fiu al Duhului Focului, și-a pus tot talentul și energia lui pentru construirea templului pe care mândria lui Solomon l-a ridicat în cinstea necruțătorului dumnezeu Adonai, a cărui ură persecută de secole neamul lui Cain. Că după distrugerea mării de aramă, Hiram s-a dus la strămoșul lui Tuvalcain, în mijlocul focului, în centrul pământului, în sufletul lumii, în împărăția lui Evlis și a lui Cain, acolo unde încetează să mai existe tirania invidiosului Adonai și unde se hrănesc din roadele pomului cunoașterii. Hiram intră acolo în altarul focului și Tuvalcain îi explică neputințele și patimile josnice ale zeului Adonai, care își urăște creația și o condamnă să moară, după ce o va judeca pentru binefacerile pe care duhurile focului le-au dăruit ei. În fine, Tuvalcain profețește dominația urmașilor lui Hiram, care vor impune pe întregul pământ cultul Focului, punând capăt tiraniei lui Adonai.
[…]

Destinul masoneriei, așadar, este strâns legat de aceste 25 de ordine, printre care este și cel cu numărul 3, care se referă la tradiția secretă a gradului al III-lea (Învățător), care stabilește ca dumnezeu al masoneriei pe Lucifer (Satana, Diavolul)! Masoneria nu poate fi concepută fără aceste 25 de ordine!

Landmark numărul 3 este, din acest motiv, cheia pentru descoperirea deplină a tainei masoneriei; el stabilește următoarele:
«Tradiția gradului III. Nu există niciun tip de masonerie unde să nu se învețe elementele principale ale acestei tradiții. De altfel, oricare grad în masonerie care ar omite sau ar modifica această tradiție, ar înceta să se mai numească masonerie liberă!»
[…]
«Când masonul va înțelege că secretul succesului este folosirea corectă a energiei vitale, atunci va înțelege secretul artei lui: marile puteri ale satanei sunt în mâinile lui și înainte de a merge înainte, trebuie să demonstreze că știe să folosească bine această energie.» (Chei secrete ale franscmasoneriei – Locked Keys of Freemasonry, Manly P. Hall, p. 48)! «Da, Lucifer este dumnezeu! Ceea ce trebuie să spunem mulțimii este: noi adorăm un dumnezeu, dar este un dumnezeu care se adoră fără vreo prejudecată. „Ție, Mare Inspectore (?) Suprem General (așa este numit masonul de gradul 33) îți spunem ceea ce tu trebuie să spui mereu frăției de gradul 32, 31 și 30: religia masonică trebuie să respecte și să mențină, prin intermediul vostru al celor de grad inferior, puritatea învățăturii luciferice: dacă Lucifer nu era dumnezeu, atunci Adonai (Dumnezeul creștinilor), ale cărui fapte îi dovedesc severitatea, disprețul și ura față de om, brutalitatea și repulsia față de știință, ar fi putut să se întoarcă împotriva lui și să-l defăimeze, atât pe el cât și pe preoții lui? Da, Lucifer este dumnezeu și din păcate Adonai este de asemenea dumnezeu.” Legea veșnică spune că nu există lumină fără umbră, frumusețe fără urâțenie, negru fără alb, pentru că absolutul poate să existe numai ca Dumnezeu cu două fețe: întunericul este necesar pentru lumină, pentru a servi ca opusul ei. Astfel toate cele despre satanism sunt greșite. Religia cea adevărată și plină de filosofie e cea în Satana, egalul lui Adonai! Însă Satana (Lucifer), dumnezeul luminii și dumnezeul binelui, se luptă de dragul umanității, împotriva lui Adonai, dumnezeul răului și al întunericului!» (Indicații pentru al 23-lea Consiliu Suprem Mondial, Albert Pike, Guvernator Suprem, Episcop Suprem al Masoneriei Internaționale, 14 iulie 1889)!
[…]

Masoneria știe foarte bine cine este stăpânul pentru care lucrează.”

Cu adevărat înfricoșător… Atât cele în care cred masonii dar şi însăşi faptul că ei cred în aşa ceva. Însă doctrina lor explică multe: de ce sunt motorul ascuns al ecumenismului, de ce edifică guvernul mondial, de ce tot pregătesc de peste 200 de ani instaurarea Noii Ordini Mondiale printr-un lung şir de revoluţii de toate soiurile, de la cea franceză şi până la cea sexuală.

Ştim că ei sunt unealta prin care cei din vârful piramidei conduc din umbră lumea: economicul, politicul, culturalul şi că stăpânesc mass-media. Ştiind şi că se închină diavolului, avem tabloul întreg. Le înţelegem agenda de lucru satanistă, le înţelegem lupta împotriva creştinismului, a naţionalismului, a familiei.

Redăm în continuare pasaje mai ample din scrisoarea Mitropolitului Serafim al Pireului:

„Enciclopedia Masonică a lui N. H. Laskaris, care a fost tipărită cu aprobarea Marii Loje a Greciei și a Consiliului dvs, în articolul: «Religie și Francmasonerie» scrie, printre altele: «religia masonică nu face diferențieri. Acceptă în sânul ei primitor bărbați ai oricărei învățături și nu favorizează sau dezaprobă în mod absolut nicio dogmă religioasă. Masoneria nu este iudaism, așa cum au vrut să o prezinte unii, nici nu cuprinde în ea nimic care ar putea să ofensenze iudaismul. Nu este nici creștinism, dar în același timp nici nu învață ceva care ar putea să jignească pe un creștin. Religia masoneriei este religia generală a naturii și a revelației primordiale – a celei moștenite de noi de la clerul ei antic și patriarhal – întru care toți oamenii pot să fie de acord. Ea învață practicarea virtuții, dar nu oferă un mod de izbăvire din păcat. Ea recomandă adepților ei cărarea dreptății, dar nu susține că ea constituie „adevărul și viața”. Masoneria constituie însă fără îndoială poarta prin care credincioșii intră în Templul Adevărului Dumnezeiesc!»

Acest text este fotografia – color – a dumnezeului masoneriei, M.A.U. (Marele Arhitect al Universului), cu toate numele lui: Lucifer, Diavolul, Satana, Beelzebul, Veliar, Bafomet, Demon ș.a., așa cum sunt ele menționate în Vechiul Testament.

Așa cum a declarat încă de la apariția ei, masoneria crede în existența unui principiu creator, numit Marele Arhitect al Universului. Același lucru e definit și în articolul 1 al Constituției Marii Loji a Greciei din 20 decembrie 1949: «Masoneria liberă crede în existența lui Dumnezeu, numit Marele Arhitect al Universului.»

Așadar, cine este acest dumnezeu, există vreo urmă de seriozitate și de onestitate în afirmația masoneriei că «ea nu învață nimic care ar putea să jignească pe un creștin», devreme ce religia masonică în totalitatea ei constituie o denaturare și o negare a întregii învățături creștine?

Cine e dumnezeul religiei masonice ne arată scriitorii masoni: Costis Melisaropulos, mason de gradul 33, în cartea lui Șapte predici masonice la gradul 18, în capitolul «Sensul Marelui Arhitect al Universului», și în chip înspăimântător îl prezintă și Dimitrie Ștefan Anagnostopulos, în cartea lui Masoneria albastră, în capitolul «Tradiția secretă hiramică», ambii fiind de acord cu tradiția masonică legată de acest subiect!

Cele 25 de ordine fundamentale sunt numite Landmarks, legi și principii ale religiei Satanei, Masoneria, care fiind de multă vreme expuse în Buletinul masonic (revistă oficială a Marii Loji a Greciei, broșura nr. 74-75 din iulie-octombrie 1967, p. 281-289), sunt suportul dogmatic al religiei masonice și de aceea «nicio putere omenească nu poate să le ofenseze sau să le schimbe … căci ele au existat din veșnicie, vor rămâne de-a pururi și vor continua să fie valabile atâta vreme cât va continua să existe și Masoneria Liberă!»

Deci, cultul lui Lucifer, ca dumnezeu al masoneriei, care e făcut cunoscut în tradiția secretă a gradului al III-lea (de Învățător), este confirmat de Landmark nr. 3, care este inviolabil!

Masoneria l-a «botezat» pe Dumnezeu: l-a numit Mare Arhitect al Universului (M.A.U.)! Iar întrebarea este: omul are dreptul să îi dea alt nume lui Dumnezeu, devreme ce Dumnezeu Însuși Și-a descoperit adevăratul Lui nume? Iisus Hristos a spus, rugându-se Tatălui Său: «Am arătat numele Tău oamenilor pe care mi i-ai dat Mie din lume.»
Numele acesta constituie dogma Sfintei Treimi: numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Acesta e fundamentul învățăturii creștine ortodoxe, împotriva căreia se pun toți demonii, individual sau cu toții împreună, ei neagă dumnezeirea lui Iisus Hristos și desigur aceasta o face în primul rând masoneria, care îl consideră pe Iisus un maestru și nu «Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat!».

Deci, cu ce drept masoneria, care s-a înființat și acționează în lumea creștină, a ignorat adevăratul nume al lui Dumnezeu și a impus termenul incert de M.A.U.? Ce altă interpretare poate avea această îndrăzneală obraznică decât ura masoneriei împotriva lui Iisus Hristos și în general contra Sfintei Treimi, a cărei existență a vrut cu atâta persistență să o ignore ?

Însă nu a fost doar atât. Prin introducerea numelui fantezist al lui M.A.U., masonii Lojilor s-au încurcat în ițele filosofiei de doi bani ale teosofiei, ale ocultismului, ale spiritismului, ale magiei, pierzându-se cu totul în acestea!”

Citiți a doua parte a articolului

Citiți și:

Trei dovezi de netăgăduit că francmasoneria este o sectă satanică

Charles G. Finney: «De ce am părăsit francmasoneria?»

Flacăra libertăţii şi adorarea «purtătorului de lumină»

yogaesoteric
12 octombrie 2018