Rusia a venit cu soluţii rezonabile şi eficiente pentru rezolvarea crizei nord coreene. Încă se poate…

 

Moscova a urmărit atent, pe principiul politic „wait and see (așteaptă să vezi ce urmează)”, derularea evenimentelor la nivel internaţional legate de Coreea de Nord şi conflictul din Peninsula Nord Coreeană. Kremlinul a elaborat un plan extrem de pragmatic şi greu de refuzat de părţi, însă destul de dificil pentru americani, pentru faptul că elimină perspectiva unui război în peninsulă, ceea ce de departe nu are cum să-i satisfacă pe liderii americani.

 

Doctrina politică „soft power” abordată de Rusia prin glasul şi inteligența preşedintelui Putin, demolează în totalitate „Noua Ordine Internaţională” dorită de americani.

La ce se referă planul rus de pace şi stabilitate în zonă?

Graniţa rusă este relativ foarte aproape de punctele militare strategice nord coreene. Rusia a propus extinderea conexiunii acordului Eurasia, către est, pentru a cuprinde economic Coreea de Nord, oferind nord coreenilor toate datele şi avantajele pe care o astfel de conexiune o oferă. Acest proiect ar reprezenta un mare avantaj pentru economia nord coreeană, astfel că Rusia aşteaptă de la ei confirmarea totală şi oficială a acceptării. O evitare a acceptării ar face situaţia Coreei de Nord dificilă în plan internaţional şi în special cu vecinii asiatici din Eurasia.

Președintele Putin a propus acest plan detaliat preşedintelui Xi, la întâlnirea BRICS din 4 septembrie 2017 de la Xiamen, provincia Fujian. Preşedintele chinez s-a arătat interesat de inițiativa rusă, pe care a considerat-o o soluţie viabilă pentru zona sud-est asiatică. Evident Xi nu are nevoie nici de război la graniţe şi nici de echipamente militare americane în vecinătate. Mai mult, chinezii păstrează Coreea de Nord ca o carte mare în mânecă, datorită încercării americanilor de a domina zona Mării Chinei de Sud, unde chinezii s-au instaurat, construind chiar insule pe mare şi baze militare pentru a controla traficul în zonă, ceea ce nu este pe placul Flotei Americane din Pacific şi nici al japonezilor, al căror comerţ cu petrol este derulat prin această mare.

La sfârșitul anului 2017, s-au decis în cadrul ONU, noi sancţiuni economice împotriva Coreei de Nord, votate în unanimitate, dar care însă nu sunt nici pe departe cele cerute de America. Ele includ o reducere cu 30% a importului de petrol rafinat şi crud, o interzicere a exportului de gaz natural al nord coreenilor, o interdicţie la export pentru textile, care reprezintă un departament important al economiei nord coreene, aducând în ultimii trei ani peste 760 de milioane de dolari, şi o interdicţie internaţională a reînnoirii permiselor de muncă pentru cetăţenii nord coreeni care lucrează în afara ţării (aceştia fiind peste 90.000 din cifrele oficiale) şi care reprezintă o sursă de bani importantă pentru cei din ţară.

După cum vă imaginaţi, oricare dintre aceste restricţii pot fi „evitate” în mod inteligent, deoarece problema în zonă nu se va rezolva prin aceste sancţiuni ci prin planul economic rus care pare să fie cel mai realist în acest moment.

America a vrut sancţiuni mult mai dure, însă Rusia şi China s-au opus planului chiar înainte de a fi supuse votului ONU. Lavrov i-a spus Secretarului de Stat american Rex Tillerson că ceea ce impune situaţia în acest moment este „un limbaj mult mai adecvat gravităţii conjuncturii create în peninsula Coreeană, din partea SUA şi abordarea unor unelte politice şi diplomatice de căutare a căilor păcii prin această rezoluţie”.

Preşedintele Putin s-a opus embargoului total energetic şi interzicerii exportului de gaz către nord coreeni, care în opinia sa ar însemna „o situaţie foarte delicată pentru spitale, şcoli, instituţii şi casele oamenilor”. Evident americanii nu au fost mulţumiţi cu poziţia Rusiei însă nu au avut de ales.

Este foarte clar că prioritatea Rusiei şi a Chinei este stabilitatea guvernului de la Phenian şi ele nu vor accepta sub nicio formă o schimbare de regim şi preşedinte, aşa cum nu au acceptat nici în Siria. Ele nu vor accepta o alterare a mesei de şah geopolitice în zonă şi cu siguranţă nu vor accepta un atac care să aducă în cele două ţări un volum masiv de refugiaţi, aşa cum practică SUA în toate ţările atacate, pentru a crea daune colaterale celor pe care îi are „în vedere”, cum este cazul Europei acum.

China s-a opus blocării conturilor bancare ale nord coreenilor, dar a promis o reducere şi chiar o suspendare pe o perioadă limitată a transferurilor bancare de la băncile chineze către Coreea de Nord.

Să examinăm însă și un alt eveniment de primă mână care a avut loc la Vladivostok, Forumul Economic Estic, care a fost ţinut la numai 300 de km de bazele nucleare ale nord coreenilor, dotate cu de acum faimoasele rachete Punggye-ri.

Rusia a propus o cale ferată modernă trans-coreeană, care ar conecta economic cele două Coreei şi ar extinde ruta în zona de est asiatică, pentru un comerţ şi o dezvoltare care ar arăta Coreei de Nord că poate avea avantaje economice majore în această colaborare. La Vladivostok, preşedintele Putin a reiterat intenţia Rusiei de a disipa isteria din jurul Coreei de Nord şi a avertizat că „mergând mai departe cu sancţiunile, drumul este spre… cimitir”.

Printre altele, liderul rus a arătat că este un cunoscător al mentalităţii nord coreenilor şi „chiar dacă ar mânca iarbă întreaga populaţie nord coreeană, nu vor ceda presiunilor americane, pentru că este o problemă de mândrie şi istorie…”. El a propus în locul armelor, un mediu de afaceri activ şi terminarea procesului stupid de sancţiuni dictate de SUA ţărilor care nu îi ascultă şi nu iau deciziile care vor ei, pentru că procesul de globalizare nu poate fi un proces selectiv, el există sau nu există.

Evident, presa americană a criticat violent propunerile liderului de la Kremlin, considerând că acestea vor duce la un final dramatic şi o încurajare a lui Kim în intenţiile lui… Această poziție vine numai pentru ca americanii să poată merge mai departe pe panta războiului.

Mai mult, Rusia a lucrat la un acord şi a obţinut aprobarea Coreei de Sud pentru o înţelegere tripartită, între Seul, Moscova şi Phenian şi chiar a schiţat traseul şi destinaţiile unor investiţii comune în acest proiect care ar face legătura dintre cel mai sudic punct al Peninsulei Coreene şi estul depărtat al Rusiei, evident cu trecere prin China.

Kim Jong-un președintele Coreei de Nord împreună cu prim ministrul sud coreean Moon Jae-in

Prim ministrul sud coreean Moon a propus Moscovei „construirea a nouă «poduri ‒ punți de legătură», care să faciliteze conexiunea dintre Peninsula Coreeană şi estul îndepărtat al Rusiei, acestea fiind în domeniul petrolier, căilor ferate, căilor navale, creării de grupuri comune de lucru, agricultură şi cooperare tehnică”.

Evident, America a fost împotrivă, justificând mereu că o refacere economică ar oferi lui Kim mai multe resurse în dezvoltarea planurilor lui militare. Dar, împotriva cui? A partenerilor de afaceri? Americanii sunt total dezorientați.

Mai mult, premierul sud coreean Moon a adăugat că tratatul trilateral cu Rusia şi Coreea de Nord ar trebui să aibă în vedere chiar proiecte majore în estul îndepărtat al Rusiei, el spunând pe bună dreptate, la întâlnirea cu liderul rus, că „dezvoltarea economică a Peninsulei Coreene va promova prosperitatea pentru cele două ţări şi ar ajuta la transformarea economică dorită de Kim în Coreea de Nord, creând bazele implementării diferitelor politici economice comune”. Dar şi aici SUA s-a opus, deocamdată…

Preşedintele Putin l-a invitat pe prim-ministrul sud coreean la Vladivostok, la o expoziţie de proporţii la Russky Island. Premierul sud coreean a primit cu plăcere invitaţia şi a avut o întâlnire de câteva ore cu liderul de la Kremlin, oferindu-şi unul altuia cadouri simbolice şi împărțind zâmbete, cu totul altfel decât s-a comportat Netanyahu la Kremlin şi Soci împreună cu generalii lui, la fel de distructivi şi criminali ca şi aliaţii lor de la Washington.

Ca totul să pară potrivnic intenţiilor de război ale americanilor în Peninsula Coreeană, ministrul de Externe japonez, Taro Kono şi cel al Coreei de Sud, Kang Kyung wha, au agreat de comun acord planul Rusiei şi chiar au apreciat structura lui, propusă de preşedintele Putin.

Moscova a invitat Tokyo la discuţii, invitaţie care a fost foarte bine primită de japonezi, în ideea rusă de a construi mai multe linii de legătură între naţiunile zonale şi chiar o legătură economică mai strânsă între Japonia şi Eurasia, prin intermediul Belt and Road Initiative (BRI) şi Eurasia Economic Union (EAEU)… Toate părţile vor să ducă la finalizare proiectul Trans Korean Railway, care să facă legătura cu magistrala feroviară Trans Siberiana… Deci se poate, dar a trebuit să intervină preşedintele Putin pentru a găsi o soluţie in extremis, pentru pacea şi stabilitatea mondială. Va fi interesant cum îl vor mai ponegri americanii din media, după aceste iniţiative acceptate condiţionat sau total de toate părţile.

Seulul doreşte o reţea feroviară care să conecteze Coreea de Sud şi Coreea de Nord cu teritoriul ţărilor din Eurasia, care este mai mult decât binevenită pentru al cincilea cel mai mare exportator la nivel mondial, care este Coreea de Sud.

Coreea de Sud a fost afectată ani de zile de izolarea impusă nord coreenilor şi faptul că nu au putut avea o cale ferată, deci un transport mult mai ieftin, spre teritoriile ţărilor din sudul Rusiei şi ţările din Eurasia. De data asta preşedintele Putin a pus față în față părţile şi a devenit strategul principal pentru comerţul sud-est asiatic şi ţinuturile bogate dar îndepărtate ale Rusiei estice.

Liderul rus a ţinut să precizeze: „Noi putem să aprovizionăm prin reţele şi conducte de gaze şi petrol Peninsula Coreea şi să integrăm reţelele electrice şi sistemul de transport feroviar, în favoarea ambelor Corei. Implementarea acestor iniţiative nu va reprezenta numai un beneficiu economic, dar cu siguranţă va duce la construcţia încrederii şi stabilităţii în peninsula coreeană…”. Ce ar mai fi de spus? Cine vrea războiul şi cine vrea pacea, stabilitatea şi prosperitatea naţiunilor zonei?

Preşedintele Xi a aplaudat iniţiativa rusă şi a manifestat dorinţa ţării sale de a participa activ la procesul de interconectare şi de integrare a Phenian-ului în cooperarea economică zonală via Trans-Koreean-Trans-Siberian, cât şi la dezvoltarea reţelei de conducte petroliere venite din partea nord estică a Rusiei, din Siberia.

Întreaga delegaţie a Coreei de Nord, invitată şi prezentă la Vladivostok, a agreat propunerile preşedintelui Putin, dar cu condiţia eliminării obstacolului militar şi ameninţărilor americane, spunând că „suntem de acord întru totul cu propunerile liderului rus, însă situaţia actuală ne face să credem că aceste inițiative nu pot fi implementate, dar aşteptam cadrul de pace şi linişte care să ducă la începerea lucrărilor”. Nord coreenii vor să fie parte la negocieri, în jurul mesei de 5+1, americanii fiind acel 1.

Oare la ce diversiuni vor apela americanii pentru ca războiul să nu poată fi evitat, având în vedere că tensiunile și conflictele militare au fost cele ce au scos din încurcătură întotdeauna economia americană?

Citiți și:

Statele Unite versus Coreea de Nord

Președintele Putin predă lecția capitalistă la nivel global Clanului Rothschild

 

 

yogaesoteric
10 iunie 2018