La foarte scurt timp după atentatele de la Paris din luna noiembrie, deşi informațiile erau încă extrem de confuze, ziare, analiști și oficiali au început să cheme la înarmare, la război, la supraveghere, la limitarea unor drepturi fundamentale, totul în numele „siguranţei cetăţenilor”. Iar o tragedie a început să fie transformată în operaţiune sub steag fals de către toate puterile ce pot extrage de aici avantaje geopolitice şi economice.
Analiştii americani de la Stratfor s-au grăbit imediat să scrie că Franţa ar urma să trimită o forţă expediţionară în Siria, pentru a lupta cu jihadiştii din Statul Islamic, organizaţia care a revendicat atacurile de la Paris. Ar urma să se aplice scenariul din Mali, acolo unde intervenţia militară franceză a pus capăt unor confruntări cu jihadiştii din Al-Qaeda din Magrebul Islamic, Ansar al-Sharia, Boko Haram şi alte organizaţii teroriste. ,,Franţa este în război”, au declarat şi preşedintele Francois Hollande, şi premierul Manuel Valls.
Apoi au apărut apelurile pentru o supraveghere şi mai puternică a comunicaţiilor. Premierul britanic David Cameron a declarat după atacurile de la Paris că ar trebui grăbit calendarul adoptării noii legislaţii pentru supraveghere. Au apărut apoi atacurile la adresa unui fost angajat al NSA, Edward Snowden. Primarul Londrei, Boris Johnson, a declarat că Snowden nu este un „erou” pentru el, ci un individ care „i-a învăţat pe cei mai răi oameni de pe planetă cum să evite să fie prinşi”. Cu alte cuvinte, se sugerează că scandalul NSA a fost una dintre cauzele masacrului de la Paris, că Europa are nevoie de mai multă NSA.
Ce nu spun politicienii şi „tehnocraţii” din spatele lor când fac apel pentru supravegherea strictă a populației este că în Franța se aplicau deja de mult asemenea măsuri, un Patriot Act franţuzesc, începând din luna iunie 2015, ca urmare a atacului de la Charlie Hebdo. Legea din Franţa prevede instalarea unor dispozitive de înregistrare şi urmărire la furnizorii de servicii internet şi de telefonie, facilitează mult instalarea microfoanelor, a camerelor de luat vederi şi a soft-urilor spion. Toate urmau să fie folosite nu pentru urmărirea agenţilor unei puteri străine, ci a propriei populații. În privința prevenirii atentatului, rezultatul a fost nul. ,,Niciun individ care cere mai multă putere pentru forţele de securitate nu poate explica cum va preveni atrocităţile această putere suplimentară”, spune avocatul britanic David Allen Green.
Apoi au apărut apelurile voalate ale analiştilor pentru o reformare a puterii în ţările occidentale, de la protestele împotriva Angelei Merkel, cea care a deschis uşa Europei în faţa valului de imigranți, şi până la apologia discursului premonitoriu al şefului Marelui Stat Major al Armatei Franceze, ţinut cu o lună înaintea atacurilor de la Paris. Acesta cerea o finanţare mult mai generoasă pentru armată şi făcea apel ca francezii „să se gândească la ceea ce e de negândit”. Europa ar trebui, cu alte cuvinte, să renunţe la politicienii aleşi democratic (care sunt în mod necesar vulnerabili tocmai din cauza votului popular) şi să se îndrepte către specialiştii care ştiu mai bine ce este bun şi ce nu pentru Europa.
Citiți și:
Un raport destinat preşedintelui SUA arată că «supravegherea în masă a populaţiei nu are niciun efect în detectarea teroriştilor»
Dat de gol şi dovedit fără urmă de îndoială: guvernul francez a înscenat atacurile din Paris
Atacurile de la Charlie Hebdo – pretext pentru noi legi de supraveghere a populaţiei
yogaesoteric
10 ianuarie 2016