Să deconspirăm binele care a fost conspirat
Editorial Yoga Magazin nr. 65
de Oltea Mutulescu
Cele mai secrete servicii secrete isi freaca mainile de satisfactie. Arhivele Securitatii au revarsat in ultimele luni mai multe informatii despre turnatori si colaboratori decat in saisprezece ani de la caderea regimului comunist. Paradoxal, aceasta deconspiriada febrila nu ne face mai informati si nici nu recupereaza dreptatea care a fost batjocorita in timpul dictaturii ceausiste. Marii vinovati nu au fost scosi la rampa. Am aflat ca un jurnalist redutabil care din ‘90 incoace a luptat pentru valorile democratice a fost intr-o perioada a vietii sale turnator, un istoric de mare anvergura culturala si morala a marturisit ca a pactizat in adolescenta cu Securitatea, o personalitate care ne-a dat sperante in fata umana a politicii a semnat candva angajamente si a avut nume conspirativ la aceeasi institutie a raului, o judecatoare din Consiliul Suprem al Magistraturii, patronul Antenei1 – sef de partid lunecos si de afaceri superprospere – de altfel si o serie de politicieni au dosare de colaborationisti care ii incrimineazã ori cel putin ii pun sub durerosul semn al intrebarii. Totusi nu stim inca nimic despre marii tortionari. Despre securistii care faceau anchete brutale. Despre ofiterii care ordonau aceste anchete si recomandau ca metode infailibile bataile, tortura, distrugerea psihicã a celui anchetat. Despre securistii cu grad care racolau acesti turnatori si convingeau mii de liceeni sa dea note informative despre colegii de banca. Nu stim inca nimic despre autorii si instigatorii tuturor acestor crime. Nu stim decat despre complici. Si e usor de inteles cine are de castigat din deturnarea atentiei.
Totusi ceea ce am aflat pana acum da frisoane sufletesti. Am fost un popor de tradatori si turnatori, de lasi, de somnambuli? Aceleasi arhive care si-au rasturnat tomberoanele cu delatiuni contin dovada ca nu. Si sunt accesibile jurnalistului, istoricului, sociologului care vrea sa faca un portret complet al Romaniei in vremea lui Ceausescu. Ramane doar ca acestia sa-si asume ceea ce le sta in puteri si în menire: sa deconspire binele care a fost conspirat.
O asemenea recuperare a adevarului nu va mai putea sa ignore faptul ca profesorul yoga Gregorian Bivolaru si cateva zeci de tineri care au acceptat toate riscurile pentru practica lor spirituala au fost printre romanii care s-au opus vreme de un deceniu aberatiilor ceausiste. Nu prin confectionarea si împrastierea de manifeste, nu prin redactarea si popularizarea in Occident a unor texte de critica curajoasa la adresa sistemului si a dictatorului atins de paranoia, nu prin greva foamei în numele libertatii si nici prin gestul cutremurator al autoincendierii pe o partie de schi. Acesti oameni s-au opus raului comunist prin modul lor de viata la care nu au renuntat nici chiar dupa ce devenise ilegal. Au fost urmariti ani de zile, perchezitionati, santajati, supusi unor teribile presiuni psihice, anchetati la Securitate si maltratati. Interogati cu lumina de veioza in ochi, obligati sa raspunda la intrebari fara dreptul de a dormi o noapte, doua, fara sa li se ofere de mancare, batuti salbatic la talpi, loviti cu bastonul in ficat pana si-au pierdut cunostinta. Acesti oameni sunt aici, sunt in scoala actuala a lui Gregorian Bivolaru si pot inca povesti. Iar arhivele Securitatii confirma spusele lor, aratand ca erau considerati un grup periculos prin ideologie, solidaritate si organizare, nu prin raspandire de materiale pornografice si alte delicte de drept comun care li s-au pus atunci in seama.
Intr-un articol din ultimul numar al revistei ALtitudini, Gabriel Andreescu vorbeste despre rezistenta prin cultura alternativa si citeaza marturii zguduitoare ale yoghinilor care au avut de suferit in epoca ceausista, concluzionand: „Daca dai la o parte lespedea asezata peste istoria miscarii yoga nu doar de institutiile interesate, ci si de autorii istoriei recente, atunci ai toate motivele sa exclami: „Aceasta a fost adevarata rezistenta prin cultura!“. Este adevarat ca instrumentele modului yoghin de a exista au prea putin de-a face cu piesele culturii inalte. Dar iata, ele au oferit unor oameni puterea de a-si pastra autonomia individuala. Acei tineri si tinere au aruncat de pe umeri, in viata si nu in reverie, haturile puse de comunism. Au infruntat haituirile, au rezistat celui mai barbar tratament. Ei au reusit sa salveze sentimentul fidelitatii fata de comunitate, au fost purtatorii non-violentei si compasiunii intr-un regim exceland prin meschinarie si brutalitate. Au trait demni si liberi. Or, cum poate altcineva sa se numeasca „rezistent al comunismului“ fara sa fi trecut testul demnitatii si fara sa fi platit costul libertatii?“
Iata ca au fost facuti primii pasi pentru recuperarea unui adevar care contine si contributia exemplara a lui Gregorian Bivolaru si a yoghinilor sai la rezistenta in vremea comunismului. Ramane ca si noi ceilalti, jurnalisti, istorici, sociologi care vrem sa facem un portret autentic al Romaniei sub dictatura, sa ne asumam ceea ce ne sta in puteri si in menire: sa deconspiram binele care a fost conspirat.
Vizitaţi şi site-ul www.luxsublima.ro
yogaesoteric
martie 2007