Să facem haz de necaz citind rechizitoriul MISA!

Câteva „perle” ale martorilor şi procurorilor, aşa cum apar ele în rechizitoriu

de Mihai Vasilescu

Motto:

„Documentul semnat de către procurorul Marian Delcea pare mai degrabă un instrument conceput pentru diabolizarea inculpaţilor. Calificativele, scenariile şi interpretările domină analiza penală şi probatoriul, iar formulările tendenţioase ţin locul argumentării.” – Gabriel Andreescu

Rechizitoriul MISA este astfel construit încât să atingă corzi sensibile. El  se adresează mai mult subconştientului decât raţiunii, ridicând probleme precum înfometarea, supravieţuirea, sclavia, supunerea totală, mizeria şi sărăcia în care trăiesc masele versus luxul şi delicatesele în care se scaldă „elitele”. Tema este de actualitate în contextul societăţii româneşti. Cu ajutorul presei care a publicat integral conţinutul rechizitoriului, pe care l-a primit direct de la procurori, acesta a fost transformat dintr-un instrument juridic în armă de instigare a opiniei publice. Cu acest prilej au ieşit la iveală însă şi faptul că departe de a fi un act serios, el este plin de prostii monumentale, de minciuni gogonate, de declaraţii răutăcioase, de exprimări pline de năduf ale unor invidii, gelozii sau frustrări personale care în alte condiţii ar fi fost tratate imediat drept declaraţii neconcludente. Acestea le aparţin atât procurorilor, cât şi unor persoane excluse dintre yoghini din cauza comportamentului lor inadecvat (furt, minciună, înşelătorie). Resentimentele şi interesele materiale i-au făcut pe aceştia să accepte oferta procurorilor de a deveni martori ai acuzării în speranţa de a obţine despăgubiri exorbitante.

Regimul lacto-vegetarian al yoghinilor este „probă” la dosar

Alimentaţia lacto-vegetariană, ale cărei virtuţi sunt lăudate de medicii şi nutriţioniştii din întreaga lume, este considerată de procurorii români o hrană mizerabilă, hipocalorică, menită să îi facă pe yoghini mai uşor de manipulat. Pe ce se bazează ei când afirmă aceasta? Pe o evidentă lipsă de cunoştinţe în domeniu, pe o vădita rea intenţie care îi face să intrepreteze în sens negativ tot ce are legătură cu yoghinii şi nu în ultimul rând pe poveştile unor persoane, vădit frustrate că nu au mai mâncat carne.

Dănuţ Doina (florăreasa de etnie romă din Deva pe care Gregorian Bivolaru a dat-o în judecată pentru şantaj), le împărtăşeşte procurorilor o serie de elucubraţii pe care aceştia le includ ca  „probe” la dosar: „Precizez că în ambele ashram-uri în care am locuit, mâncarea ce ni se servea era insuficientă cantitativ. Iar calitativ lăsa de dorit, fiind practic o „zeamă lungă”. În repetate rânduri am suferit de foame în cele două ashram-uri datorită mâncării insuficiente. Arăt că era aşa o foamete în ashram-urile respective, încât în locurile unde se servea masa, dacă lăsam farfuria cu mâncare nesupravegheată (fie ca era plina cu mâncare sau avea doar resturi de mâncare), ceilalţi locatari din ashram veneau în grabă pentru a-mi mânca mâncarea din farfurie”.

Dincolo de absurdul şi penibilul acestei scene, aceeaşi Dănuţ Doina se plânge apoi şi cere despăgubiri pentru că a muncit la bucătărie, gătind pentru cei cu care locuia. Ce să înţelegem de aici? Că se înfometa singură? Că gătea prost? Bizar este şi faptul că aceeaşi sintagmă apare, trasă la indigo, şi în declaraţiile lui Simion Lupescu: „regimul alimentar consta într-o porţie zilnică de supă (o zeamă lungă, fără carne, fidea, doar cu plante). ”

O altă perlă o găsim în declaraţia lui Ion Lupescu, tatăl lui Simion:  „Arăt că datorită programului foarte încărcat, fiul meu ajunsese să nu mai poată nici măcar să-şi spele hainele (n. n. oare câţi bărbaţi din România îşi spală singuri hainele?). În ceea ce priveşte modul de alimentare, arăt că atâta timp cât am stat în ashram „am fost băgat în porţie”, în sensul că mi se dădeau trei mese pe zi, fără ca alimentele să fi fost bogate caloric.” După câteva rânduri însă el declară exact contrariul: „am muncit acolo fără să mi se asigure mâncarea”. Vedem deci cum declaraţiile martorilor se schimbă după cum bate vântul, adică după cum dictează procurorii.

Dar ce să ne mai mirăm însă de incoerenţa martorilor acuzării, când „rapoartele ştiinţifice” care însoţesc rechizitoriul dovedesc la rândul lor o ignoranţă crasă? Raportul întocmit în numele Asociaţiei Psihologilor din România de colectivul condus de Irina Holdevici declară că regimul terapeutic nutriţionist al doctorului Georges Oshawa (aşa-numitul regim Oshawa) este un „regim de înfometare”. Menţionăm că la ora actuală pe glob sunt cunoscute suficient de multe cazuri de vindecări ale unor afecţiuni grave, inclusiv cancerul. Există studii medicale care confirmă aceste vindecări şi diferite institute care aplică această metodă terapeutică.

„Elita” şi „vulgul” – delicatese versus foamete şi sărăcie

Procurorii români nu s-au dovedit nici de data aceasta inventivi, au aplicat o tehnică de manipulare veche, utilizată încă de pe timpul revoluţiei masonice franceze. La acea vreme, pentru a instiga masele împotriva monarhiei, s-au răspândit zvonuri că regina Maria Antoneta ar fi replicat, atunci când i s-a adus la cunoştinţă că poporul moare de foame: „dacă nu au pâine, să mănânce cozonac”. Utilizând o metodă similară, procurorii români îl plasează acum pe Gregorian Bivolaru sub ghilotina opiniei publice. „Zeama lungă” a „poporului” yoghin devine o armă redutabilă, atunci când este plasată la polul opus faţă de „delicatesele cotidiene” cu care susţin ei că se hrăneşte Gregorian Bivolaru. 
 
„În schimb, mâncarea pentru Bivolaru Gregorian consta zilnic în supă (n.n. tot vegetariană, dar de data aceasta nu mai este numită „zeamă lungă” din motive lesne de înţeles), felul doi, desert, sucuri naturale şi fructe proaspăt stoarse, gustări cu brânzeturi frantuzeşti şi legume proaspete. Regimul alimentar preferenţial al guru-ului în comparaţie cu hrana mizerabilă destinată masei largi a adepţilor, este confirmată de declaraţiile părţii civile Dumitru Ionela Cristina: „În fiecare zi i se găteau diferite mâncăruri, putând sa menţionez următoarele: caşcaval, swaitzer, mozzarella, camembert, ciuperci de seră (n.n. toate cele enumerate până în acest punct nu sunt mâncăruri gătite), supe de legume, lasagnia, prăjituri speciale, sucuri de fructe naturale făcute la storcător de fructe”. Din cele declarate de sus-numita, transpare din nou diferenţa imensă între delicatesele cotidiene pe care şi le asigura „guru” şi mâncarea de tip „lagăr concentraţionar” impusă adepţilor săi.”

Cele de mai sus sunt la fel de absurde şi de rău-voitoare ca şi zvonurile răspândite de foşti adepţi despre conducătorul unei alte şcoli spirituale, Sri Chinmoy. Despre el se spunea pentru a-l discredita că: „mănâncă pe ascuns şi cu multă lăcomie carne”, în timp ce îşi obliga adepţii să fie vegetarieni!

În condiţiile în care rechizitoriul îşi propune incriminarea lui Gregorian Bivolaru, nimeni nu pare să mai remarce că toţi „reclamanţii” locuiau în ashram-urile yoghine de bunăvoie şi mai ales pe gratis, ei putând să renunţe şi să se retragă oricând dacă nu găseau condiţiile pe placul lor.

Mâncarea, cea mai sigură metodă de a cuceri o femeie!

Imaginea care i se creează lui Gregorian Bivolaru în acest rechizitoriu este plină de contradicţii, multe dintre ele frizând absurdul. El este numit „conducător din umbră”, „care conduce cu o mână de fier”, „stăpân absolut şi iluminat”, etc. Şi cum sexualitatea este un alt subiect la care auditoriul este foarte sensibil, procurorii nu ezită să facă apel la acesta. În funcţie de interesele lor Gregorian Bivolaru apare când în postura de „cel mai dotat bărbat în materie de sex” (conform declaraţiilor martorului Ionela Cristina Dumitru), având  un „harem” cu „sclave sexuale”, când ca un bărbat nevoit să ademenească femeile cu… mâncare pentru  a le convinge să facă amor cu el.

„Bivolaru Gregorian profita de poziţia pe care şi-a creat-o în bună măsură în interes propriu, însemnând: posibilitatea de a întreţine relaţii sexuale cu orice femeie din cadrul MISA, inclusiv minore, fără ca cele care nu vroiau să-şi poată manifesta voinţa cu toată libertatea de gândire, în esenţă acumulase o forţă sexuală uriaşă, prin care controla psihologic persoanele aflate în MISA şi chiar şi cele din afară”.

Presupunând că afirmaţiile de mai sus sunt adevărate şi Gregorian Bivolaru avea o „forţă sexuală uriaşă” ce îi permite să controleze psihologic pe oricine din MISA şi din afară, de ce ar mai fi avut atunci el nevoie să îşi ademenească viitoarele iubite cu mâncare? Ne „explică” Diana Isabela Mureşan pe un ton frustrat: „Femeile din haremul respectiv primeau de la şefii de ashram de acolo, hrană mult mai bună decât în celelalte ashram-uri (icre negre, ciocolată, miere cu plante, fructe exotice, etc.), acest meniu care se servea în haremul respectiv fiind adus la cunoştinţa tuturor adeptelor MISA care stăteau în celelalte ashram-uri (în care mâncarea era infectă, nehrănitoare, insuficientă – orez fiert, ghiveci, fasole – şi în porţii foarte mici) îşi doreau şi ele să fie în preajma lui Bivolaru şi să fie alese de el în haremul lui pentru a beneficia şi ele de tot ce se oferea acolo. Acest regim de hrană preferenţial era adus la cunoştinţa tuturor adepţilor MISA, inducându-le astfel cu subtilitate dorinţa de a fi „remarcată” de „guru” Bivolaru Gregorian şi de a fi alese de acesta drept „cadâne” pentru „haremul” lui.”

Tristă imagine trebuie să aibă despre femei procurorii şi chiar Diana Isabela Mureşan, dacă cred că o femeie face dragoste cu un bărbat din astfel de motive. La fel de aberantă este şi viziunea Doinei Dănuţ care minte cu neruşinare atunci când declară: „Cunosc despre faptul că (Gregorian Bivolaru) îşi stabilise o normă de femei, respectiv fete cu care trebuia să se culce. ”

Răutăţi feminine, invidii, gelozii, bârfe şi frustrări

În rechizitoriu găsim ici şi colo mici răutăţi şi ironii, care nu au ce căuta într-un act serios, aşa cum ar trebui să fie un rechizitoriu. Astfel de exprimări ar fi trebuit din contră să reprezinte pentru procurori un important semnal de alarmă cu privire la veridicitatea mărturiilor. Nişte anchetatori profesionişti le-ar fi respins ca fiind lipsite de viabilitate şi nici nu le-ar mai fi inclus în rechizitoriu. Faptul că ele au fost păstrate, alături de limbajul procurorilor ce se încadrează în aceeaşi categorie, arată adevărata intenţie a acestora. 

Referitor la spectacolul artistic de la Sala Polivalentă din 2002 partea civilă Alina Elena Vălean povesteşte cu o evidentă răutate:  „Dintre femeile ce au participat pe scenă la această adevărată orgie (!!!), ce a şocat spectatorii din sală, recunosc pe …  (care a făcut deliciul sălii prin stângăcia cu care dansa goală pe scena, stricând coregrafia). ” 

Ionela Cristina Dumitru nu se poate nici ea abţine atunci când declară: „D. compunea sau compila lucrări muzicale ambientale care erau greu vândute adepţilor MISA în ashram-uri, tabere, conferinţe, spectacole, etc. ” 

O altă probă penală împotriva lui Gregorian Bivolaru este declaraţia martorei Nogali Luiza: „Eu însămi, având încredere în ajutorul lui, m-am prezentat la un examen pe care speram să-l promovez având ca ajutor un cristal încărcat de el, examen pe care l-am picat”. Oare o fi învăţat ceva pentru examenul respectiv?!

Iată şi o declaraţie care pentru oricine ar fi ridicat semne de întrebare cu privire la echilibrul psihic al persoanei în cauză, atât este de paranoidă: „mi s-a răpit personalitatea în totalitate, nemaifiind stapân pe propriul destin. Mă aflam într-o stare dominată de confuzie şi supunere faţă de Bivolaru Gregorian, care îmi inducea o stare fizică şi de extaz”.

Pe lângă acestea, rechizitoriul mai conţine multe alte exemple, le-am ales doar pe cele mai flagrante. Ele au atras atenţia şi lui Gabriel Andreescu care scria: „Limbajul rechizitoriului injurios şi manipulator la adresa tuturor adepţilor MISA poate fi calificat pur şi simplu scandalos. Un aspect care are şi o nuanţă comică este folosirea unor expresii cărora li se dă un sens impropriu sau ameninţător, iar celor mai banale activităţi li se adaugă o aură conspiraţionistă.”

Vă recomandăm să citiţi şi:

Portretul socio-moral al acuzatorului MISA

Se obişnuieşte în Kali Yuga: atacul la maestru 
Citiţi şi amuzaţi-vă: «perle» din Ziua de Constanţa

yogaesoteric
5 noiembrie 2007