Să servim curba de sacrificiu

S-a împlinit. Și nu-mi dă nicio satisfacție. Dar nu pot să nu amintesc faptul că încă de pe vremea guvernului Orban și, mai apoi, de pe vremea guvernului Cîțu, i-am avertizat pe cei care-mi citesc analizele și-mi ascultă spusele pe la diversele televiziuni de știri, că românii vor fi supuși unei noi curbe de sacrificiu. Garantau aceasta uriașele împrumuturi făcute fără rost, fără ca banii să fie investiți în valoare adăugată, și la dobânzi din ce în ce mai mari. Era evident că această rostogolire a datoriilor avea să se împotmolească. Și s-a împotmolit. Guvernul nu mai are altă soluție, decât să declanșeze o curbă de sacrificiu.

Românii și, din păcate, cei mai amărâți, vor plăti, cu mic cu mare, prostiile făcute de guvernanți. Și când spun cu mic, acesta nu este un eufemism. E numai bună de plată și generația viitoare. A copiilor și nepoților noștrii. Uluitor este că, nu cu multă vreme în urmă, jucând rolul demnitarului stupefiat, domnul Câciu, ministrul de Finanțe, a descoperit o gaură. O gaură de 30 de miliarde de lei. S-a comportat ca și cum gaura a căzut din cer. Peste noapte. Ca și când nu ar fi avut datoria să rămână de dimineață până seara călare pe calculator și să vadă ce bani intră și ce bani ies de la buget. Ne-a mințit în față. A încercat să joace un rol. Nu îi iese. După care și guvernul, în frunte cu ex-prim-ministrul, generalul cu patru stele, Nicolae Ciucă, și-a intrat și el într-un rol, la fel de prost jucat. Și mimează că face economii.

De la ce, oare, face acest guvern economii? Membrii consiliului afirmă, pentru urechiile opiniei publice, că s-au apucat să taie cheltuielile neesențiale. Ce sunt alea cheltuieli neesențiale? Un buget normal la cap este conceput, exclusiv, în baza unor venituri reale, corect prognozate și în baza unor cheltuieli pentru activități esențiale. Cum să prevezi în buget cheltuieli neesențiale? Adică risipă făcută cu bună știință.

Când și-a dat seama, cu adevărat, guvernul că a zbârcit-o? Abia acum? Abia acum a înțeles, acest executiv, că în PNRR scrie una și ei au făcut alta? Când au citit premierul și miniștrii de linie partea care le revine din Programul Național de Redresare și Reziliență? Abia acum? Nu cumva aveau obligația să o facă înainte să vină, în fața parlamentului, cu programul de guvernare? Și dacă da, nu se vedea, încă de atunci, gaura? Coaliția dă vina și, parțial, pe bună dreptate, pe Uniunea Salvați România, care a scris, la prima mână, amplul document cunoscut sub numele de PNRR. Fără a se consulta, pas cu pas, cu partenerii lor politici de atunci. Respectiv cu PNL și UDMR. Dar la fel de adevărat este că nici liderii acestor partide nu au bătut cu pumnul în masă, solicitând să fie consultați din timp asupra fiecărui punct. Și tot adevărat este că acest program, în multe părți greșit și fatal pentru România, a fost înghițit cu momeală și cu undiță cu tot de întregul guvern și aprobat ca atare. Și nici majoritatea parlamentară nu a sărit în sus. Iar acum, se trezesc toți în fața unei uriașe găuri și nu prea știu ce să facă cu ea.

Îmi asum rolul ingrat al solului care vestește nu numai marea criză, pentru că asta, de fapt, nu e niciun fel de veste, întrucât o simt în buzunar toți românii, ci curba de sacrificiu. Curba de sacrificiu este atunci când guvernul iese din încurcătură, pleznindu-i, ca pe niște vite de povară, pe oamenii nevoiași. De acolo vor ieși banii cu care vor încerca să umple gaura aceasta și găurile viitoare. Coaliția, după ce a creat guvernul cu cei mai mulți miniștri din Uniunea Europeană, cu cei mai mulți secretari de stat, 200, un număr fără precedent în istorie, cu alte sute de subsecretari de stat, cu mii și mii de funcționari ai acestora, guvernul care are cele mai multe instituții fără rost în subordine, și ele pline de sinecuriști, guvernul care a crescut exponențial, tot cu pile de la partidele politice, numărul bugetarilor, este acum silit să taie, într-un fel sau altul, aceste cheltuieli, în special cu salariile, cu un procent de cca. 30%, Ca pe vremea lui Traian Băsescu. Când în 2009, acesta ne-a aplicat tot o curbă de sacrificiu care era cât pe-aci să se extindă și asupra pensionarilor. Vor crește impozitele și taxele. Va crește TVA-ul. Și vom avea în viață mult mai puține societăți comerciale. Și nu va mai avea cine să umple gaura, decât amărășteanul.

Marea problemă a acestor guvernanți „destoinici” este că se apropie galopant alegerile. Și din acest motiv sunt siliți să ne mintă cu nerușinare. Și să nu recunoască, deschis și cinstit, faptul că au ajuns în situația de a institui o curbă de sacrificiu. Își păzesc procentele. Dar totul e degeaba!

Autor: Sorin Roşca Stănescu

Citiți și:
România 2.0 ‒ O abordare pragmatică a naționalismului
Apele se despart în Europa, iar România pendulează steril

yogaesoteric
24 iunie 2023