Saga enigmatică a bancherilor care mor: «sinuciderile» sunt înlocuite de asasinate

 

Anul 2014 a fost nefast pentru bancheri. Numai din ianuarie până în aprilie au murit, în condiţii suspecte, mulți dintre ei. La început bancherii se „sinucideau” unul după altul, erau găsiţi căzuţi de pe clădiri unde nu se ştia cum au ajuns, sau împuşcaţi cu cuie, spânzuraţi sau morţi în condiţii neelucidate.

Din primăvara lui 2014, cazurile de „sinucidere” au fost înlocuite de crime comise într-un stil asemănător asasinatelor. Mai mult decât atât, nu numai bancherii deveniți ţinte au fost reduşi la tăcere – unii au fost omorâţi cu familii cu tot.

Un caz șocant a avut loc în aprilie 2014, când directorul băncii BNP Paribas Fortis cu sediul în Vise, Belgia, a fost împuşcat mortal împreună cu soţia sa şi nepoţelul lor în vârstă de nouă ani.
Nimic nu a putut explica pe moment ce a cauzat atacul armat violent care a zguduit sala de sport a acestui oraş, a declarat primarul localității Vise, Marcel Neven.

O maşină a aşteptat în fața casei sale de pe strada Berneau, din apropierea sălii de sport din Vise. Atunci când maşina victimei a intrat în parcarea locuinței, din maşina care aştepta s-a deschis focul, potrivit afirmațiilor martorilor oculari.

Băieţelul a murit pe loc. Bancherul, Benedict Philippens, a decedat la scurt timp după atac. Femeia – soţia bancherului şi mătuşa băieţelului – a murit a doua zi din cauza rănilor produse de cele trei gloanţe care i-au perforat spatele, după cum au explicat autorităţile locale.

Oamenii legii nu au găsit niciun motiv pentru asasinatul din liniştitul oraş belgian.

„Unii sugerează că a existat un singur asasin înarmat cu un pistol automat, alţii sunt surprinşi că există o gaură provocată de glonţ într-una dintre oglinzile sălii de sport. Asta însemna că autorul se afla deja în parcarea casei şi aştepta lângă locuința victimelor”, au afirmat autoritățile locale.

Unul dintre prietenii lui Benedict susţine că acesta ar fi fost implicat într-o ceartă serioasă cu un client care-l ameninţase public. De de altă parte, locuitorii cartierului au fost pur şi simplu uimiţi la aflarea veştilor.

Probabil că funcţia de bancher ar putea avea legătură cu drama, a declarat primarul oraşului, adăugând că este prima oară în cariera sa când a avut de-a face cu o crimă atât de violentă.

Primul caz recunoscut drept crimă, din cele 13 decese ale bancherilor de vârf care au ajuns în presă în primele luni ale anului 2014, a avut loc pe data de 5 aprilie în statul învecinat, Lichtenstein. Directorul băncii Frick&Co. AG cu sediul în Lichtenstein, Juergen Frick, a fost împuşcat în parcarea subterană a băncii din oraşul Balzers.

Crima din Lichtenstein, considerată un asasinat efectuat cu scopul de a reduce la tăcere clasa bancherilor, a fost precedat de o crimă multiplă. Pe 5 aprilie, fostul director al ABN Amro, Jan Peter Schmittmann, a fost descoperit mort împreună cu soţia şi fiica sa, în Olanda. Totuşi, cazul a fost etichetat de poliţie drept o „tragedie de familie” care nu avea nimic de-a face cu afacerile lui Schmittmann.

Pe lângă „tragedia de familie a lui Schmittmann”, specialistul în crahuri financiare al JP Morgan, Joseph Giampapa, a fost lovit mortal de o dubă care l-a aruncat la 45 de metri, în Ohio, SUA. Duba a dispărut în plină zi iar poliţia nu a declanşat investigaţiile. Nu a existat vreun suspect ori vreun motiv al crimei. De asemenea, directorul Deutsche Bank, William Broeksmit, a fost găsit spânzurat în casa sa din Londra, iar fondatorul American Title Service, Richard Talley, s-ar fi „împuşcat” de opt ori, în piept şi în cap, cu un pistol pentru cuie, în Statele Unite.

Cel puţin şase din cei decedaţi erau angajaţi sau foşti angajaţi ai JP Morgan. Iar o bună parte din cei 13 ar fi plonjat în gol de pe clădirile JP Morgan.

Un număr mare de decese sunt direct legate de nume precum JP Morgan sau Deutsche Bank, bănci ce sunt implicate în scandalul manipulării ratelor bancare, LIBOR.

Scandalul LIBOR, în care bănci de calibru internaţional manipulau ratele creditului interbancar, a produs pierderi estimate la mai multe mii de miliarde de dolari.

Seria controversată a deceselor a început, cel puţin din relatările care au ajuns în presă, pe data de 21 ianuarie 2014, primul caz fiind cel al directorului de comunicaţii al Swiss Re AG din Londra, Tim Dickenson.

Lista bancherilor care au murit în condiţii controversate la începutul anului 2014

Pe 8 aprilie, Juergen Frick – directorul băncii Frick&Co. AG cu sediul în Liechtenstein a fost împuşcat în parcarea subterană a sediului băncii din oraşul Balzers. Acesta este primul caz din seria celor 12 decese ale bancherilor de vârf în care poliţia a admis existenţa unei crime.

Suspectul, Juergen Hermann, a fugit de la locul faptei, comise în jurul orei locale 7:30, într-o maşină cu numere de Lichtenstein, conform poliţiei locale. Atacatorul s-ar fi aflat de mai mulţi ani într-o dispută cu guvernul din Lichtenstein cât şi cu Banca Frick, conform unui website înregistrat pe numele lui Hermann.

Pe 5 aprilie, Jan Peter Schmittmann – a fost descoperit mort împreună cu soţia sa şi fiica sa. Totuşi, cazul a fost denumit de poliţia olandeză, în mod bizar, o „tragedie de familie” care nu are nimic de-a face cu afacerile lui Schmittmann.

În 2007, Schmittmann a fost personajul care ar fi aranjat falimentul şi vânzarea companiei ABN AMRO către băncile Royal Bank of Scotland, Fortis şi Santander. După naţionalizarea băncii, din 2008, Schmittmann a primit, conform contractului său, un salariu de 16 milioane de euro, sumă ce a fost înjumătăţită ulterior de către ministrul de finanţe olandez.

ABN Amro, compania la care lucrase Schmittmann, se afla de asemenea sub investigaţie pentru participarea în scandalul LIBOR.

Pe 27 martie, Joseph Giampapa a fost lovit mortal de o dubă care apoi a dispărut. Giampapa era unul dintre cei mai importanţi consilieri juridici ai unei companii ce valorează sute de miliarde de dolari – JP Morgan. Autorităţile nu au formulat nicio acuzație în acest caz şi nici nu se cunoaşte lista cu suspecţi.

Potrivit informaţiilor care au ajuns în presă, Giampapa a fost al şaselea angajat proeminent al JP Morgan care a murit în condiţii controversate într-o perioadă de numai câteva săptămâni.

Pe 12 martie, Kenneth Bellando, 28 de ani – angajat al Levy Capital şi fost angajat al JP Morgan – s-ar fi aruncat, conform autorităţilor, de la etajul al şaselea al clădirii East Side. Fost analist al JP Morgan, Bellando a fost fiul lui John Bellando, un ofiţer financiar şef al Conde Nast şi fratele unui ofiţer de investiţii al JP Morgan – expert în riscurile expunerii valutare.

Mai multe dintre mailurile lui Bellando au fost citate în timpul unei investigaţii a Comitetului de Finanţe al Senatului de la Washington cu privire la scandalul London Whale. Compania London Whale, în ciuda faptului că a cauzat o pierdere de 6,2 miliarde de dolari, a reuşit să-i aducă contractantului său, JP Morgan, un profit de 21,3 miliarde de dolari.

Pe 20 februarie, Li Junjie, 30 de ani – angajatul JP Morgan Hong Kong, ar fi fost implicat în diverse proiecte pe lângă postul obişnuit de la departamentul de schimb valutar. Chiar dacă nu a lăsat niciun bilet înainte de „suicid”, colegii săi spun că acesta se afla sub „o presiune imensă din cauza locului de muncă”. Junjie a fost al patrulea bancher care ar fi sărit de pe acoperişul unui sediu JP Morgan în decurs de o lună.

Pe 19 februarie, James Stuart, 70 de ani – om de afaceri de peste 50 ani şi fost director al National Bank of Commerce, avea relaţii extrem de extinse. Cu toate acestea, moartea lui nu a fost făcută publică în presă. Mai straniu, certificatul său medico-legal nu precizează cauzele morţii.

Pe 12 februarie, Ryan Crane, 37 de ani – director executiv al băncii internaţionale JP Morgan, cu o vechime de 14 ani la locul de muncă. De data aceasta poliţia nici nu a mai dat detalii legate de circumstanţele morţii sale. Moartea lui Crane este cu atât mai stranie cu cât, cu două săptămâni înainte, pe data de 28 ianuarie, Gabriel Magee, un alt manager important al companiei JP Morgan, ar fi sărit de pe sediul central al băncii din Londra. Cei doi lucrau împreună.

Pe 7 februarie, Richard Talley, 57 de ani – fondatorul American Title Service din Colorado, a fost găsit mort. Poliţia susţine că Talley s-a sinucis în garajul său cu un pistol pentru cuie, împuşcându-se de opt ori în piept şi în cap.

Pe 29 ianuarie, Mike Dueker, 50 de ani – economist şef la Russel Investments, s-ar fi „aruncat” de pe un pod (Tacoma Narrows) care trecea pe deasupra unei autostrăzi, în statul Washington. Russel a fost angajat ca asistent la Rezerva Federală în St. Louis între 1991-2008.

Pe 28 ianuarie, Gabriel Magee, 39 de ani – vicepreşedinte la JP Morgan Europa. Trupul său a căzut de pe celebrul zgârie nori Canary Warf din Londra (etajul 33), aterizând pe o clădire mai mică din vecinătate. La auzul veştii părinţii săi au declarat că se vor deplasa imediat la Londra pentru a lua lucrurile fiului lor şi a cere explicaţii – cei doi americani respingând vehement versiunea oficială a morţii prin sinucidere.

Pe 26 ianuarie, William Broeksmit, 58 de ani – director executiv al Deutsche Bank, a fost găsit de poliţie spânzurat în casa sa din South Kensington, Londra. A doua zi, Eric Ben-Artzi, fost angajat la Deutsche Bank, care a părăsit banca după ce a început să publice informaţii despre practicile scandaloase ce ar fi avut loc acolo, a ţinut o conferinţă de presă despre pierderile de 12 miliarde pe care DB le-ar fi înregistrat şi despre care directorii DB ar fi ştiut.

Pe 21 ianuarie, Tim Dickenson – directorul de comunicaţii al Swiss Re AG şi-a găsit sfârşitul de pe acoperişul sediului JP Morgan din Londra în condiţii suspecte. Nici poliţia şi nici presa nu au publicat vreo informaţie cu privire la moartea sa.

Citiți și:

Nouă dintre cele mai mari bănci din lume sunt bune de plată

Londra a transformat Marea Britanie într-un «stat mafiot civilizat»

 

yogaesoteric
15 februarie 2016