Şantajul sentimental (III)

Tendinţele ce se află în spatele acestei atitudini şi cum să le eliminăm definitiv printr-o adevărată cunoaştere de sine

de Georgiana Dăneţ

Motto: „Eu ştiu cine sunt cu adevărat, de aceea nimeni nu mă poate manipula”

Citiți a doua parte a articolului

Șantajiștii se folosesc de orice mijloace pentru a ne convinge că ei au dreptate iar noi greșim

Întrebarea pe care este necesar să ne-o adresăm, este cum de aceşti oameni ne manipulează, reuşind să ne facă să lăsăm deoparte propriile interese benefice şi să intrăm în tiparul frustrant al celui care cedează (dar nu pentru că este înzestrat cu o inteligență superioară şi cedează primul).

Șantajiştii sunt experţi în explicaţii şi îşi folosesc forţele şi energia pentru a ne convinge că şantajul este folositor pentru noi, „altfel care ar mai fi rolul lor ca prieten/iubit/etc”?!? Ca şi părinţii care îşi pedepsesc copiii spunând „o fac pentru binele tău”.

Şantajiştii văd relaţia cu noi ca pe o reflectare a atitudinii noastre „incorecte” şi a comportamentului nostru „anormal”, în timp ce pe ei înşişi se văd a fi înţelepţi, bine intenţionaţi şi deţinători ai adevărului ultim (mai ales în ceea ce ne priveşte). Noi suntem cei răi, iar şantajiştii sunt eroii virtuoşi care ne vor binele.

Dacă facem ce vor ei ne vor lăuda. Dacă însa nu cedăm, ne explică de ce suntem cele mai egoiste, rele, nepăsătoare, reci, ş.a.m.d. persoane din univers, ne explică faptul că o ființă armonioasă are trezite mai multe calităţi în afara inteligenţei, calităţi pe care noi continuăm să le ignorăm sau să nu le băgăm în seamă etc, etc, etc. Dacă totuşi nu cedăm şi nu cedăm, aceştia sporesc presiunea, atacându-ne caracterul, motivele şi meritele. Este însa imperativ să realizăm că atunci când suntem supuse la asemenea atacuri demoniace, trebuie să ne protejăm auric şi să nu permitem acestor atacuri virulente să ne creeze fisuri în aură! Dacă simţiţi că nu sunteţi capabili să faceţi faţă unor asemenea atacuri demoniace ale şantajiştilor, care evident vă fac rău, atunci fugiţi la o cât mai mare distanţă de ei, şi în felul acesta vă veţi face implicit vouă înşivă un mare bine!

Unii şantajişti pot împinge lucrurile până într-acolo încât să afirme că suntem bolnavi psihici, atunci când rezistăm şantajului lor! Asemenea persoane care şantajează sunt extrem de arogante şi supuse aproape complet unor entităţi demoniace sau chiar satanice; ele îşi arogă rolul de „expert” sau de „autoritate” care îţi dă de înţeles să nu te îndoieşti de ele, şi mai şi pretind cu neruşinare că acţionează în interesul nostru, ca să ne ajute pe noi. Unii şantajişti, când văd că nu cedezi presiunilor lor, vor înrola şi aliaţi umani (în afară de entităţile subtile cu care sunt în cârdăşie), ca să te poată ataca cu forţe sporite, şi sunt în stare să se ralieze cu persoane despre care mai înainte spuneau că nu le suportă şi nu vor să aibă de a face cu ele. Iată că, atunci când le serveşte intereselor lor de şantajişti, nu mai au nicio problemă şi se aliază cu ei împotriva ta, ca să-ţi dărâme rezistenţa pe care le-o opui. Dacă nici aşa nu e suficient, vor recurge la „autoritatea supremă”: în Biblie scrie că…; în yoga se spune că…; Ghidul spiritual a afirmat că… Şantajiştii se vor folosi şi de comparaţii negative, gen: „De ce nu poţi să fii şi tu ca X-uleasca/-ulescu?”, ca să vă slăbească rezistenţa.

Ce anume se află în universul interior al şantajistului?

Celor care recurg la şantajul sentimental nu le place să piardă. Ei au transformat aforismul: „Nu contează dacă vei câştiga sau dacă vei pierde, contează cum joci”, în „Nu contează cum joc jocul, atâta timp cât nu pierd.”

Pentru şantajist nu contează să vă păstreze încrederea, nu contează respectul pentru sentimentele voastre, nu contează echitatea. Nu mai există regulile de bun simţ ale reciprocităţii. Devin atât de frustraţi atunci când îi refuzăm, atunci când nu ne trăim viaţa în conformitate cu standardele lor, încât se transformă în nişte terorişti emoţionali.

Teama de pierdere este atât de mare la ei, încât orice refuz, oricât de mic, declanşează în capul lor „banda” înregistrată a deprivării:
„Aşa nu va merge.”
„Niciodată nu voi obţine ceea ce doresc.”
„Nu am încredere că alţii se preocupă de ceea ce doresc eu.”
„Nu am ce îmi trebuie ca să obţin ce vreau.”
„Nu ştiu dacă pot suporta să pierd ceva ce mi-am dorit.”
„Nimeni nu ţine la mine aşa cum ţin eu la ei.”
„Întotdeauna îi pierd pe cei pe care îi iubesc.”
„Numai eu sunt generos cu ceilalţi şi ei nu ar face aceleaşi lucruri pentru mine”,  etc.

Toţi şantajiştii sunt focalizaţi exclusiv pe nevoile lor, pe dorinţele lor; nu par a fi mai niciodată interesaţi de ceea ce avem noi nevoie cu adevărat (nu ce cred ei că am avea nevoie), sau de felul în care ne afectează presiunea la care ei ne supun. Egocentrismul şantajiştilor porneşte adesea de la convingerea că pentru ei este disponibilă o cantitate finită de atenţie şi afecţiune, aflată în scădere rapidă. Ei fac din ţânţar armăsar şi se comportă ca şi cum fiecare neînţelegere ar fi factorul determinant al unei relaţii: „dacă nu ar fi trecutul dintre noi, aş încheia relaţia cu tine”.

Şantajiştii câştigă prin tactici care creează o fisură în relaţie. Structura mentală la majoritatea şantajiştilor este de tipul: „vreau ce vreau, când vreau – facă-se voia mea”. Şantajiştii ridică pretenţii şi înjosesc, ne fac rău, ne rănesc. Dar pentru ei scopul scuză mijloacele. Ei vor să ne dea o lecţie cu orice preţ, convingându-se singuri că ei ne ajută prin comportamentul lor aberant. Uneori ei atacă pur şi simplu pentru că ajungem să întruchipăm pe cineva din trecutul lor dureros. Şi paradoxal, pedeapsa îl menţine pe şantajist puternic legat sentimental de voi, fiindcă creează o relaţie sado-masochistă ce le oferă plăcere şi satisfacţie perverse.

Este demn de reţinut că şantajul sentimental arată ca şi cum ar avea legătură cu voi, şi cu siguranţă este resimţit ca şi cum ar avea legătură cu voi, însa în realitate are de a face doar cu puternica nesiguranţă şi teamă a şantajistului.

Mecanisme de apărare speculate de șantajiști

La fel de important pentru noi este să realizăm că pentru şantaj este nevoie de două persoane. Nu înseamnă că noi provocăm şantajul sau că suntem cauza lui, ci că îi permitem să se manifeste.

Cum reacţionaţi când şantajiştii fac presiuni?
– Obişnuiţi să vă mustraţi singuri pentru că cedaţi solicitărilor lor?
– Vă simţiţi frustrați şi aveţi resentimente?
– Vă simţiţi vinovați şi credeţi că sunteţi un om rău, dacă nu cedaţi?
– Vă temeţi că relaţia se termină, dacă nu cedaţi?
– Sunteţi singura persoană la care ei revin în cazul unei crize a lor, deşi ar mai fi şi alţii care ar putea ajuta?
– Credeţi că obligaţia pe care o aveţi faţă de şantajişti este mai mare decât obligaţia faţă de propria persoană?

Dacă aţi răspuns DA chiar și la una dintre aceste întrebări, reacţiile voastre în faţa şantajiştilor crează un climat ideal pentru şantaj.

Ceea ce ne face vulnerabili la şantaj sunt punctele noastre sensibile, iar şantajiştii sunt experţi în a trasa harta cu aceste puncte. Pentru a ne apăra zonele sensibile, am dezvoltat multe strategii de apărare de-a lungul vieţii noastre. Ironia este că tocmai aceste armuri de apărare sunt cele care ne fac vulnerabili în faţa şantajului sentimental.

Iată aici câteva exemple de asemenea mecanisme sau armuri:
– o nevoie excesivă de a fi aprobați, validați;
– o teamă intensă de mânie;
– o nevoie de linişte cu orice preţ;
– o tendinţă de asumare a unei responsabilităţi prea mari petru viaţa altor persoane;
– un nivel crescut de îndoială de sine.

Noi îl antrenăm pe şantajist, fiindcă i-am arătat ce stil de şantaj funcţionează în cazul nostru.
Ce faceţi când vă confruntaţi cu presiunea unui şantajist?
– Vă cereţi scuze?
– Discutaţi raţional?
– Vă certaţi?
– Plângeţi?
– Insistaţi?
– Schimbaţi sau anulaţi planuri sau întâlniri importante?
– Cedaţi şi speraţi că este pentru ultima oară?
– Căutaţi fără succes să îi explicaţi ce aţi intenţionat, gândit, simţit de fapt?
– Vă predaţi?

Găsiţi că este dificil sau imposibil:
– Să vă susţineţi punctul de vedere?
– Să înfruntaţi atacul şantajistului?
– Să stabiliţi nişte graniţe de bun simţ?
– Să le spuneţi şantajiştilor că acest comportament al lor este inacceptabil?

Dacă aţi răspuns DA la oricare din aceste întrebări, atunci acţionaţi ca antrenor şi în acelaşi timp vedetă în spectacolul penibil al şantajistului.

E adevărat că şantajul sentimental nu ne ameninţă viaţa, dar ne lipseşte de integritate şi ne afectează respectul de Sine, propria stare de bine şi în ultimă instanţă relaţia cu acea persoană.

Sfaturi practice pentru a rămâne imuni la șantaj

În continuare vă oferim câteva sugestii practice de a rezolva în voi înşivă tendinţa de a ceda la şantaj.

Putem să întocmim o listă cu afirmaţii benefice adecvate, pe care să le repetăm până când ele devin pentru noi realitate. Iată câteva exemple:

„Îmi susţin cu fermitate şi armonios convingerile benefice.”
„Nu las teama să-mi guverneze viaţa.”
„Mă confrunt plină de demnitate cu cei care mi-au adus prejudicii.”
„Îmi bazez sentimentul de Eu pe o cunoaştere adevărată de Sine, nu îi las pe alţii să stabilească cine sunt eu.”
„Îmi ţin promisiunile pe care mi le fac mie însămi.”
„Îmi protejez sănătatea fizică şi mintală.”
„Nu-i trădez pe unii ca să-i mulţumesc pe alţii.”
„Spun adevărul, fără să fac rău altora.”
„Îmi asum responsabilitatea pentru propria mea evoluţie spirituală.”

Scrieţi şi semnaţi un legământ spiritual cu voi înşivă, pe care să îl citiţi zilnic timp de o săptămână.

Legământ cu mine însămi

Subsemnata/ul ___________, declar că sunt o adultă/un adult cu opţiuni şi alegeri şi mă angajez să fac totul pentru a elimina şantajul sentimental din relaţiile mele şi din viaţa mea. Pentru a atinge această stare interioară sănătoasă, îmi fac mie însămi următoarele promisiuni:
Îmi promit mie însămi că nu voi mai permite temerilor, vinovăţiei şi obligaţiei să-mi controleze deciziile;
Îmi promit mie însămi că îmi voi însuşi noțiunile și strategiile pentru eliminarea șantajului sentimental şi le voi aplica practic în viaţa mea;
Îmi promit mie însămi că voi aplica practic tot ceea ce am învăţat până acum (metode și procedee yoga etc.), care mă ajută să-mi recapăt integritatea şi puterea lăuntrică necesare stopării acestui comportament distructiv;
Îmi promit mie însămi că dacă voi da înapoi, dacă nu voi reuşi sau voi reveni la vechile comportamente, nu voi folosi greşelile ca pe o scuză să renunţ. Recunosc că eşecul nu mai este un eşec, dacă îl folosesc pentru a învăţa ceva din el.
Îmi promit mie însămi să am multă grijă de mine în acest proces.
Îmi promit mie însămi să-mi recunosc meritul de a fi luat măsuri pozitive, oricât ar fi acestea de mici.

___________ Semnătura
___________ Data

Repetaţi-vă constant expresia POT SĂ REZIST (presiunilor, stratagemelor şi tertipurilor şantajistului).

Pentru a ne reeduca pe noi înşine în ceea ce priveşte reacţia noastră la şantajul emoţional, este necesar să înlocuim vechile tipare distructive cu noi atitudini ferme, constructive. Descoperiţi cum vă simţiţi atunci când cedaţi şantajului, identificaţi întreaga gamă de sentimente care însoţeşte comportamentul şantajatului şi înlocuiţi-le cu contrariul lor. De exemplu, dacă înainte spuneaţi: „ceea ce vreau eu este greşit”, acum veţi spune „cer ceea ce îmi doresc, chiar dacă acest lucru îl supără pe şantajist”, dacă înainte spuneaţi: „las de la mine acum şi voi lua atitudine altădată”, acum veţi afirma: „sunt ferm şi iau atitudine acum”. Gândiţi-vă apoi cum v-aţi simţi dacă aţi acţiona în acest nou mod stenic şi integru. Puteţi face chiar o listă cu acele sentimente pe care le-aţi trăi.

(va urma)

Citiți și:

Arta de a spune NU atunci când trebuie

«Măştile» pe care ni le construim ne împiedică să fim noi înşine

yogaesoteric
24 iulie 2015

 

Also available in: Français