Scandalul «reconstrucţiei» Afganistanului

de George Preda

Un raport al organizaţiei umanitare Action Aid semnalează faptul că o mare parte din fondurile publice (strânse din taxe în SUA şi alte ţări) şi destinate reconstrucţiei Afagnistanului nu ajung mai departe de „buzunarele” unor societăţi americane. Mai mult, peste 70% din fondurile care totuşi ajung în  Afaganistan sunt de fapt controlate de ţara donatoare, care pretinde achiziţionarea de bunuri şi servicii de la firme sau contractori din ţara respectivă. SUA este de la distanţă lider în aceste practici: reportul Action Aid a demonstrat că 86% din fondurile alocate de SUA pentru ajutorarea Afganistanului sunt „fantomatice” – adică nu ajung niciodată în Afganistan.

Cine profită de fapt de pe urma „ajutoarelor internaţionale”

Este o schemă tipică organizaţiilor financiare americane de „ajutor internaţional”. O parte dintre fondurile oferite de acestea mai sunt numite din acest motiv şi „fonduri fantomă”, deoarece ele nu ajung niciodată în ţara cărora le sunt destinate. Banii sunt cheltuiţi pentru a plăti contractori americani la preţuri exagerate, „experţi” americani cu salarii astronomice, materii prime de import achiziţionate la suprapreţ etc. Chiar şi din banii care ajung în ţara „ajutată”, 70% reprezintă profituri ale unor firme americane.

Pentru a înţelege eşecul „reconstrucţiei” afgane şi al misiunilor umanitare din Afganistan, precum şi fraudele de proporţii, trebuie să analizăm sistemul american de „ajutor” acordat pe plan internaţional pentru dezvoltare. Agenţiile naţionale şi internaţionale (incluzând Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional şi USAID) care furnizează împrumuturi şi ajutoare ţărilor în curs de dezvoltare au pus la punct un sistem care dirijează banii înapoi către ţările donatoare bogate (în principal SUA), subminând în acelaşi timp dezvoltarea reală a ţărilor sărace.

Un oficial USAID denumea mecanismele de ajutor internaţional ca fiind „un instrument cheie în politica externă”, destinate în principal găsirii unor noi pieţe de desfacere pentru exporturile SUA. Recent, USAID a trecut sub controlul Departamentului de Stat. Fondurile pentru ajutor internaţional sunt alocate potrivit intereselor strategice ale SUA, conform priorităţilor economice, militare şi politice ale SUA şi nu conform necesităţilor sau priorităţilor naţiunii care este „ajutată”.

Cazul Afganistanului

Acelaşi mecanism este aplicat şi în cazul Afganistanului. Nimeni nu a ţinut cont de adevăratele nevoi ale populaţiei. Ignorând complet situaţia celor 3,5 de milioane de refugiaţi de război care nu au hrană şi adăpost, nu au acces la apă potabilă, nu au electricitate sau sisteme sanitare, USAID a contractat unele proiecte fanteziste şi costisitoare: hoteluri, mall-uri, cinematografe, restaurante.

Comunităţile afgane au protestat în repetate rânduri, semnalând faptul că atribuirea contractelor de reconstrucţie unor firme precum Kellogg, Brown&Root/Halliburton, DynCorp, Blackwater, Louis Berger Group etc, nu face decât să legitimeze corupţia, furtul şi spălarea banilor. Pe site-ul USAID este raportată o singură realizare în domeniul infrastructurii: autostrada Kabul-Kandahar. Aceasta a fost contracată de Louis Berger Group, o firmă care are conexiuni strânse cu administraţia Bush, în ciuda faptului că alte firme au făcut oferte chiar şi de trei ori mai bune, iar acest contractor este cunoscut pentru proiecte eşuate sau întrerupte în Afganistan.

Fostul ministru al planificării, Ramazan Bashardost, a reclamat slaba calitate a construcţiei, care nu justifică deloc sumele exorbitante alocate. Mai mult, în urma presiunilor politice ale oficialilor SUA, s-a impus şi o taxă pentru folosirea autostrăzii: un permis pentru o lună costă 20 de dolari, sumă care este exorbitantă pentru cetăţenii săraci ai Afganistanului.

Mai multe rapoarte serioase şi bine documentate au fost elaborate pe acest subiect în 2005, 2006 şi 2007. Autorităţile afgane au încercat să se opună acestor practici, fără niciun succes. Soluţia SUA la aceste probleme este întotdeauna de natură militară: intensificarea operaţiunilor militare destructive împotriva talibanilor, care pe lângă uciderea civililor, distrug continuu ţara. La nivel internaţional presa preferă să treacă sub tăcere aceste aspecte, iar în Afganistan, jurnaliştii care au încercat să facă dezvăluiri au plătit cu viaţa sau cu propria libertate.

Citiţi şi:
Dezvăluirile unui asasin economic confirmă punerea în practică a directivelor trasate de Protocoalele maeştrilor francmasoni
Blackwater, cea mai mare armată de mercenari din lume

yogaesoteric
11 aprilie 2008