Scenariul nr. 2: Ruptura transatlantică

Există și un scenariu diferit de „Polițistul bun” (SUA) versus „Polițistul rău” (UE). Într-o astfel de perspectivă, liderii UE ar avea interese divergente față de Trump cu privire la conflictul din Ucraina și ar căuta să negocieze cea mai bună soluție pentru regimul de la Kiev.

Se ridică întrebarea dacă Trump își poate permite luxul unei rupturi transatlantice, în ideea de a beneficia de avantajele economice (și geopolitice) negociate intens cu Moscova. Are Casa Albă „cărțile” necesare pentru a ignora complet Europa? Știe Trump că Bruxelles-ul nu își poate permite ruptura de Washington, întrucât ar fi o mutare extrem de dureroasă? Până unde poate întinde coarda Casa Albă, în negocierile cu Putin, fără a genera reacții dure din partea partenerilor europeni?

Pe măsură ce rusofobia a ajuns la cote de neimaginat, iar conducta NordStream a rămas dezafectată, Europa și-a luat adio de la energia ieftină. Consumul anual al UE de aproximativ 400-450 miliarde mc de gaze și 600-650 milioane tone de petrol este acum asigurat în principal din SUA, apoi din Norvegia, Rusia (prin intermediari), Qatar și Africa. Dependența față de ruși a devenit, aproape peste noapte, dependență față de americani. De menționat că exportatorii qatarezi și africani sunt tot sub tutelă americană.

În scenariul unei rupturi transatlantice cauzată de rezolvarea unilaterală a crizei din Ucraina, fără participarea belicoșilor Macron, Starmer și Merz, aprovizionarea Europei cu energie la prețuri rezonabile s-ar transforma într-o adevărată dramă. Pe de altă parte, și Trump ar suferi consecințe deloc de neglijat. Doar în 2025, americanii au vândut în UE armament de 68 miliarde dolari. În calcul intră și zecile de miliarde rezultate din exportul de LNG.

Umilirea Europei în contextul negocierilor de pace ar cataliza ruptura de Washington. Ar crea un haos economic inițial, o renaștere militară europeană (sub stindard franco-german) și un nou echilibru global, unde SUA și Rusia se apropie tactic, iar China devine marele arbitru.

Economic, șocul ar lovi rapid. UE, deja dependentă de energia SUA (ținta de importuri LNG: 250 miliarde dolari anual), ar suferi o criză energetică fără precedent. Prețurile la gaz ar exploda cu 40 la sută, iar industriile mari consumatoare ar fi supuse raționalizării. Inclusiv simplii cetățeni. Qatarul, influențat de afacerea cu Trump de 1,2 trilioane dolari, și-ar redirecționa exporturile spre Asia, lăsând Europa să negocieze disperată cu Africa (Nigeria, Algeria).

Pe de altă parte, vânzările de armament american s-ar prăbuși. Multe din țările membre UE ar anula contractele pentru avioane F-35 și ar cumpăra Eurofighter. Comerțul bilateral, de 1,3 trilioane dolari anual, ar scădea cu minim 20 de procente prin tarife reciproce. SUA ar pierde piețe cheie, cu deficite comerciale agravate, iar Trump i-ar blama pe „birocrații de la Bruxelles”. Europa, în schimb, și-ar accelera planul de înarmare SAFE de 860 miliarde euro.

Printre marii pierzători s-ar număra cetățenii europeni (prin creșterea masivă a inflației) și corporațiile americane (ExxonMobil ar pierde 20% din exporturi UE). Potențiali câștigători ar fi furnizorii de energie, alții decât SUA, Rusia și Qatar.

Din punct de vedere militar, NATO ar deveni un club european fără SUA. Franța și Germania ar lansa NATO 2.0, cu o forță de minim 300.000 trupe sub comandă UE. Germania, eliberată de tutela americană post-WWII, ar crește bugetul apărării la 4-5 procente din PIB, ar cumpăra submarine franceze și drone suedeze. Cancelarul Friedrich Merz și-ar vedea astfel îndeplinite promisiunile din campania electorală: „Prioritatea mea absolută va fi consolidarea Europei cât mai repede posibil, astfel încât, pas cu pas, să putem obține cu adevărat independența față de SUA”.

În eventualitatea rupturii, SUA ar retrage 35.000 de soldați din Europa, concentrându-se pe Pacific, dar ar pierde baze strategice (Ramstein). Rusia, slăbită de sancțiuni, ar profita inițial prin extinderea influenței în Balcani, dar s-ar confrunta în continuare cu armata lui Zelenski, capabilă (încă) să lupte chiar și episodic, cu un aport al UE de circa 50 miliarde euro anual.

UE și-ar consolida astfel suveranitatea, cu armată proprie, cu accent pe cibernetică și lansări de sateliți, ceea ce ar reduce dependența de Pentagon.

Așadar, la capitolul pierzători s-ar înscrie SUA (izolare strategică față de globaliștii din G7) și Rusia (risc de război extins în Europa). Printre câștigătorii pe termen lung (dacă rezistă șocului economic cauzat de penuria de energie) s-ar putea situa Uniunea Europeană, care devine putere militară coerentă.

Geopolitic, scenariul ar reconfigura harta. Trump ar normaliza relațiile cu Rusia prin ridicarea sancțiunilor, la schimb cu acces la resursele din zona arctică. SUA și Rusia ar deveni parteneri tactici în tabăra suveranistă, situată de cealaltă parte a baricadei față de globaliștii din UE. China, în calitate de observator, ar câștiga masiv din exporturi în toate direcțiile. Și din pretinsa poziție de „pacificator global”.

Xi Jinping ar exploata din plin diviziunea: „Coeziunea Vestului s-a dovedit a fi o iluzie. Doar Asia oferă stabilitate”. În continuare, UE ar face noi pași spre suveranitate, cu armată proprie, economie diversificată (energie africană și norvegiană, plus regenerabile), dar și cu mari cicatrici: migrație din Ucraina, instabilitate socio-politică, tensiuni între țările membre trumpiste și cele neoliberale.

SUA, sub Trump, ar câștiga pe termen scurt, dar ar pierde hegemonia, confruntându-se cu o Europă care negociază independent cu Teheran. Dependența mutuală s-ar rupe la un cost extrem de mare pentru ambii parteneri, cu consecințe încă dificil de estimat.

Așadar, am putea asista la o ruptură transatlantică doar dacă beneficiile negocierilor dintre SUA și Rusia ar depăși cu mult (chiar cu foarte mult!) costurile spargerii NATO. Destul de improbabil.

Citiţi şi:
Vederi de la Bruxelles (III). Este „fractura transatlantică” doar un mit?
De ce Rusia nu va ierta niciodată SUA? Adevărul inconfortabil nespus, dar care se vede limpede în Rusia

yogaesoteric
14 decembrie 2025