Într-o demonstrație riscantă de putere, Trump a ordonat un atac asupra unei baze militare siriene. Măsura este în contrast major cu poziția sa anterioară și implică SUA într-un conflict fără sfârșit previzibil, consideră Michael Knigge, corespondent DW specializat în relaţii transatlantice.
Predecesorul lui Donald Trump la Casa Albă a evitat cu un rost o intervenție militară în Siria, chiar dacă a făcut-o în pofida opoziției multor politicieni importanți, precum secretara de stat de atunci Hillary Clinton, senatorii republicani John McCain și Lindsey Graham și președintele francez Francois Hollande.
La acel moment, SUA și întreaga lume încă nu-și reveniseră din efectele intervențiilor din Afganistan și Irak, conduse de SUA. A mai fost o operațiune militară, în Libia, desfășurată cu sprijin american, chiar dacă nu sub conducerea SUA. După ani la rând de conflict și pierderi masive de vieți omenești, niciuna din cele trei intervenții nu s-a soldat cu stabilizarea țărilor respective. Nici măcar obiectivul mai redus al pacificării lor nu a putut fi atins.
Dar motivul principal pentru care președintele Barack Obama a decis să nu intervină în Siria a fost, oricât de cinic ar suna și în pofida oribilului conflict sirian, faptul că Siria nu reprezenta o amenințare la siguranța națională a Americii. Obama a rămas fidel în general poziției sale, chiar dacă a mai ezitat din când în când: războiul din Siria pur și simplu nu întrunea condițiile unei intervenții americane, pentru că nu periclita interesele naționale americane.
Gata de construirea națiunii
Poziția lui Obama a devenit și mai fermă după ce a văzut consecințele nefaste ale intervenției din Libia, una în care s-a lăsat implicat în pofida convingerilor sale. El a realizat că o acțiune militară în conflictul și mai complex din Siria ar necesita implicarea totală a SUA, la toate nivelurile: politic, militar și financiar.
Intervenția în Siria nu presupune doar o forță militară masivă, ci și alocarea a ani întregi de reconstruire a națiunii, o sarcină nedorită de mulți americani. Iar Obama mai știa și că populația americană, încă suferindă de pe urma crizei financiare, nu avea niciun fel de dispoziție pentru un nou angajament major pe un front străin.
Donald Trump a avut vederi similare pe acest subiect până de curând și și-a manifestat opoziția față de o intervenție militară în Siria, în stilul caracteristic, mult mai vocal decât Obama. În 2013, pe Twitter, Trump şi-a arătat în mod repetat dezaprobarea faţă de o intervenție militară americană în Siria. Se poate spune fără dubii că Donald Trump a fost un oponent ferm al acțiunii militare împotriva Siriei.
Oponent ferm al acțiunii militare
Mai mult, Trump a dat de înțeles de mai multe ori că ar fi posibilă o colaborare cu regimul Assad împotriva adevăratului pericol pentru securitatea SUA, așa-numitul Stat Islamic – poziție conformă cu linia lui Trump din campanie, America First (pe primul loc America). Aceasta prevedea că SUA trebuie să se concentreze asupra problemelor interne și să acționeze pe plan internațional doar când convine intereselor americane.
Dar se pare că întregul calcul al lui Trump s-a schimbat după atacul chimic, soldat cu numeroase victime civile, printre care numeroși copii, și pus în seama armatei lui Assad. Este adevărat că președinții au tot dreptul să-și modifice pozițiile, pe baza unor noi date. Problema este însă, în acest caz, că nu există niciun fel de plan de soluționare a coșmarului din Siria.
În plus, recentele eșecuri ale președintelui Trump în impunerea unor legi interne, precum interdicția de acces în SUA pentru cetățenii unor țări musulmane și anularea reformei făcute de Obama în sistemul de sănătate, indică mai degrabă că Trump nu ar fi prea bine echipat pentru rezolvarea unor chestiuni globale mult mai complexe, cum este conflictul sirian.
Un preț ridicat
Reacția emoțională a lui Donald Trump când a vorbit de „frumoșii copilașiˮ uciși în atacul chimic din Siria a fost de înțeles și a fost împărtășită de multă lume. Dar răspunsul său politic și militar impulsiv este periculos, pentru că implică America într-un conflict cu Siria, care are aliaţi puternici precum Rusia şi Iranul.
Donald Trump se mândrește cu capacitatea sa de a lua decizii rapide, cu faptul că este imprevizibil și decisiv. Din punctul său de vedere, schimbarea de macaz din Siria este congruentă cu stilul său de lucru. Măsura servește ca avertisment și pentru alți inamici ai SUA, ca Iranul și Coreea de Nord. În plus, dovedește publicului american că este mai insistent decât Obama în dosarul sirian și se folosește de această temă pentru a masca problemele sale interne, precum eșecul reformei sănătății și investigația privind legăturile sale cu Rusia în timpul campaniei electorale. Dar această manevră s-ar putea dovedi extrem de costisitoare, atât pentru America, cât și pentru restul lumii.
Citiţi şi:
Atacul chimic din Siria, o operațiune steag fals pentru discreditarea lui Assad
Decizie militară radicală a lui Donald Trump
yogaesoteric
17 iunie 2017