Tim Berners-Lee a conceput în 1989 ceea ce în 1990 va deveni cunoscut ca „World Wide Web”. Această denumire reprezintă totalitatea site-urilor și informațiilor ce pot fi accesate prin intermediul rețelei globale de Internet. Denumirea este mai cunoscută sub acronimul „www”, ce este plasată și la începutul adreselor de identificare a site-urilor internetului, și care pot fi astfel accesate printr-un program de navigare în web. Fiind realizată în cadrul CERN (Organizația Europeană pentru Cercetare Nucleară), invenția a primit rapid acordul să poată fi folosită de publicul larg.
Tim Berners-Lee
Într-o scrisoare deschisă marcând a 29-a aniversare a invenției sale, Berners-Lee și-a exprimat îngrijorarea că marile companii ce dețin platforme pe internet au tendința să transforme web-ul într-un instrument de acțiune pe scară largă, prin care își consolidează într-un mod inechitabil puterea și dominația pe plan mondial. Tocmai de aceea, este de părere Berners, aceste mari companii – precum Google, Facebook sau Twiter – este necesar să fie mai riguros reglementate. Aceste câteva companii își arogă privilegiul de a „decide care idei să fie în mod predilect propagate și care nu”, a avertizat Tim Berners Lee.
El a mai completat că „În ultimii ani am constatat tendințele acestor companii de a favoriza anumite teorii ale conspirației pe platformele sociale, că ele întrețin un număr enorm de conturi false pe Twitter și Facebook, că prin postările efectuate creează tensiuni sociale, că pot influența alegerile din orice țară, și că există infractori care fură numeroase date personale”.
„Ceea ce era odată o mare diversitate de bloguri și website-uri este comprimat acum sub greutatea câtorva platforme dominante”, a zis programatorul britanic în vârstă de 62 de ani. „Acești gardieni online îşi pot consolida puterea absorbind rivali mai mici, achiziționând noile inovații și angajând cei mai talentați oameni din industrie, altora fiindu-le greu să concureze”, a mai afirmat dânsul.
Sigur, toate acestea sunt adevărate, dar să nu ne amăgim că Berners este un cavaler imaculat al dreptății. El a fost cel care a creat rețeaua www și, cel mai probabil, din anumite rațiuni este folosit ca un soi de portavoce a celor ce au puterea. Principiul e simplu: atunci când se naște un mare curent de oameni nemulțumiți, cea mai eficientă cale de a-i controla este să te infiltrezi în rândurile lor, să le câștigi încrederea și chiar să preiei conducerea. Să vedem însă ce spune mai departe Berners Lee, conform unui articol postat recent în The Guardian.
El a atras atenția asupra celor „două mituri” care „limitează imaginația noastră colectivă” atunci când căutăm soluții la problemele web-ului. Este vorba despre „Mitul că publicitatea este singurul model de business posibil pentru companiile online, și mitul că e prea târziu pentru a schimba felul în care operează platformele. În ambele aspecte trebuie să fim puțin mai creativi”, a zis dânsul.
„Îmi doresc ca web-ul să ne reflecte speranțele și să ne îndeplinească visele, decât să ne amplifice temerile și să ne adâncească diviziunile”, a afirmat Berners.
Să observăm că în prezent Google e responsabil pentru 87% dintre căutările online la nivel mondial. Facebook are peste 2,2 miliarde de utilizatori activi lunar – de peste 20 de ori mai mult decât MySpace la apogeu. Împreună, aceste două companii (incluzând filialele Instagram și YouTube) dispun de peste 60% din încasările de publicitate digitală din întreaga lume. Ele susțin că urmăresc să facă față fluxurilor crescânde de știri false (fake news), operațiunilor de influență și așa-numitelor „bots”-uri (aplicații software care execută sarcini automate/scripturi pe Internet; cuvântul provine de la termenul „robots”).
În realitate, recunoaște Berners, marile companii se plâng deoarece urmăresc să își „maximizeze profitul și nu pentru că ar vrea să maximizeze beneficiul social”. În efortul de a alinia stimulentele sectorului tehnologic cu cele ale utilizatorilor și cu cele ale societății în ansamblu, ar fi necesară consultarea unui grup divers de persoane din domeniul afacerilor, guvernului, societății civile, domeniului academic și din cel al artelor. „Un cadru legislativ sau regulativ ce ține cont de obiecțiile sociale poate ușura tensiunile”, a afirmat el.
Scrisoarea deschisă coincide cu un punct de cotitură semnificativ: 2018 este primul an în care peste jumătate din populația lumii este online. Situația lasă însă să treneze o mare „diviziune digitală”, ce exacerbează inegalitățile deja existente. La nivel global este mai probabil să fii offline dacă ești femeie, om sărac, dacă trăiești într-o zonă rurală ori într-o țară cu venituri scăzute. „Să fii offline astăzi înseamnă să fii exclus de la oportunități de învățare și de a câștiga bani, de la șansa de a accesa servicii prețioase și de a participa în dezbaterea democratică”, a mai spus Berners-Lee. „Dacă nu investim serios în închiderea acestei prăpastii, ultimul miliard de oameni nu va fi conectat până în 2042. Asta însemnă o întreagă generație rămasă în urmă”.
Cu doi ani în urmă, ONU a declarat accesul la internet ca fiind un drept fundamental al omului, la același nivel cu accesul la apă potabilă, dreptul de a beneficia de un adăpost și dreptul de a utiliza electricitatea. Totuși, în multe locuri accesul la internet este încă foarte scump: costul pentru doar 1 GB de broadband mobil în Malaezia este de peste 20% din salariul mediu pe economie. În Zimbabwe, e de aproape 45% din salar.
Scrisoarea deschisă vine la un an după ce Berners-Lee a cerut reglementări mai stricte pentru publicitatea politică online, despre care spunea că este folosită în „modalități lipsite de etică”. Mai exact, aceste remarci se referă la Federația Rusă, pe care companiile americane o înfierează aprig de cel puțin doi ani. De atunci, reprezentanți de la Facebook, Twitter și Google au fost chemați în fața Congresului pentru a răspunde la întrebări privind în ce măsură platformele lor au fost întrebuințate în vreo operațiune rusă de a influența alegerile prezidențiale din 2016.
Toate cele trei companii au afirmat că entități ruse au cumpărat reclame de pe site-urile lor în încercarea de a influența votul. Rușii ar fi pretins – spun reprezentanții celor trei companii – că sunt cetățeni americani în scopul de a cumpăra reclame active pe Facebook. Ei ar fi răspândit astfel mesaje dezbinătoare concentrându-se pe state oscilante, indecise cu cine să voteze. Ar fi cheltuit, spun reprezentanții companiilor americane, zeci de mii de dolari pentru a răspândi dezinformare pe YouTube și Google. Pe Twitter, o mulțime de „bots” au ajutat la promovarea de știri false. Toate cele trei companii au anunțat de atunci adoptarea unor măsuri drastice pentru a spori transparența în legătură cu cine cumpără reclame politice de pe platformele lor și ce mesaje promovează.
Berners-Lee spune că invenția sa era menită să fie o reflexie fidelă a umanității. Cu toate acestea, viziunea sa de a crea „o platformă deschisă, unde oricui îi este permis să distribuie informații, să acceseze oportunități și să comunice, în pofida delimitărilor geografice” a fost depășită pe măsură ce web-ul a devenit mai centralizat.
„Sunt încă un optimist, dar un optimist stând în vârful unui deal cu o furtună bătându-mi în față, ținându-mă de un gard”, a spus Berners pentru The Guardian. „Trebuie să strângem din dinți și să ne ținem de gard și să nu luăm de-a gata că web-ul ne va duce la lucruri minunate.” Într-adevăr, bătălia pentru dominație și control se duce pe toate planurile. Depinde de partea cui te situezi.
Citește și:
Sfârșitul internetului… așa cum îl știm acum?
5G și rețeaua de control a IA. Prima parte
Următorul pas spre controlul total: Identificarea facială a preluat puterea în SUA
yogaesoteric
4 decembrie 2018
Also available in:
Français