Scrisoare deschisă către Guvernul României

Stimate Guvern,

Mi-am început dimineața cu gândul de a scrie o scrisoare deschisă adresată guvernului.

În decembrie 2014 am înființat o firmă cu numele de Made în Roșia Montană, care comercializează produse din lână (căciuli, gulere, șosete și altele) tricotate manual de către aproximativ 50 de doamne din comuna Roșia Montană. E o activitate momentan sezonieră, dar care, cu mai multă muncă și implicare, poate fi extinsă pentru tot anul.

Ieri am avut întâlnire cu o parte dintre doamnele care tricotează pentru Made în Roșia Montană. Acum am reluat legăturile după sezonul de pauză, am mai făcut o plată și le-am informat despre colecția de iarnă pe care începem să o pregătim. O parte dintre ele s-au angajat la fabricile din zonă de la Brad, Abrud, Câmpeni care fabrică volane și cabluri. Doamnele lucrează din greu, mai exact stau 8 ore pe zi în picioare, în același loc, iar cele care lucrează mai departe trebuie să se trezească de la 4-5 dimineața ca să ajungă la timp la serviciu. Atâta muncă pentru 925 lei în mână.

De mult timp am încercat să vând produsele lucrate manual la un preț corect astfel încât să pot plăti cinstit manopera doamnelor, dar n-am reușit încă. Am reușit doar să plătesc mai bine decât erau ele mulțumite la început, dar nu suficient cât să le plătesc corect munca. Am tot făcut calcule, am cerut păreri în stânga și-n dreapta, am prezentat produsele prin Franța și Elveția, cu gândul de a reuși să valorific manopera corect.

Am investit mult timp, dar și resurse financiare, pentru că există un potențial mare aici. Doamnele cu care colaborez chiar au ajuns la un nivel foarte avansat de tricotat, iar eu mi-am propus să le valorific munca, abilitățile și pasiunea. La întâlnirea de ieri, ca și în alte zile, am ajuns la concluzia că dacă eu nu reușesc să le ofer un venit de 900-1000 lei în mână pentru 21 zile lucrate, 4 ore pe zi, șansele sunt mari ca doamnele să fie recrutate de niște companii, care știu foarte bine să profite de zonele sărace, iar acestea să fie nevoite să renunțe la colaborarea cu noi.

De două săptămâni tot fac calcule, aplic formule și caut noi soluții. Împreună cu echipa mea am făcut o analiză pentru a găsi cele mai bune variante de produse, adică produse care se obțin într-un timp scurt, sunt utile și ușor vandabile. Am tot ajustat cifrele într-o parte și în alta, dar pentru că-mi doresc un viitor pe termen lung pentru Made în Roșia Montană, trebuie să iau în calcul faptul că într-o zi voi angaja 50 de femei și deci vom deveni plătitori de TVA, iar asta trebuie să se reflecte de pe acum în prețul unui produs.

Aici e marea problemă: noi lucrăm manual, de calitate și cu material natural, iar a vinde șosete sau alte articole de lână, a ține angajate 50 de persoane, a plăti TVA, a plăti cheltuielile lunare, a avea și un mic profit, iar din toate acestea, o pereche de șosete ajungând să coste 200 de lei, o căciulă 180 lei, iar noi trebuie să vindem 775 de unități/lună cu aceste prețuri. De ce? Pentru că lucrăm manual, dar mai mult pentru că plătim multe taxe și foarte mari către stat!

Vrem ca produsele noastre să fie vândute aici în țară, vrem să-și permită oricine o căciulă făcută manual în Roșia Montană. Chiar și așa cu prețurile astea e greu să le vinzi, în cantitate mare, în afara țării. Cu aceste calcule 30.000 lei ar fi TVA-ul pe care l-am plăti într-o lună pentru șosetele și căciulile noastre vândute. Pe lângă asta, 30.650 lei ar fi taxe pe care le plătesc angajații și angajatorul la bugetul de stat, iar 1839 lei, taxe pe care le-am mai plăti pentru alte 3 persoane angajate ca să se ocupe de toată firma, asta dacă ar lucra pentru 925 lei net/lună. Mai exact, ca 50 de doamne care tricotează șosete și căciuli să primească net 46.250 lei într-o lună, angajatorul (noi, Made în Roșia Montană) și angajații (doamnele) trebuie să plătească către stat 60.650 lei/lună.

Am fost de curând la un schimb de experiență în Elveția unde am vizitat întreprinderi sociale și am fost plăcut surprins să aud că guvernul elvețian subvenționează întreprinderile sociale cu 50-70% din costurile operaționale pe care acestea le au. Deci statul nu le ia, ci le dă! Întreprinderi sociale în Elveția însemnând entități juridice care au angajați persoane din grupuri vulnerabile.

Noi, Made în Roșia Montană, nu vrem să ne susțineți cu 50-70% cum face statul elvețian cu întreprinderile sociale din propria țară, dar vrem să oferiți un regim fiscal îngăduitor pentru meșteșugari, mici afaceri comunitare și întreprinderi sociale. Made în Roșia Montană își propune un model de dezvoltare rurală alternativă. Noi nu suntem o întreprindere socială atestată, legea pentru întreprinderi sociale este nouă, iar normele metodologice nu au ieșit și nu suntem eligibili pentru că nu suntem susținuți de un ONG. În prezent, activitatea meșteșugarilor în România este de subzistență, dar activitățile pe care le desfășoară au un mare potențial de a le oferi un venit sustenabil, asta dacă ar avea un regim fiscal specific și dacă ar exista entități juridice care să le asigure accesul la piață, entități juridice cum e Made în Roșia Montană.

Pentru a soluționa eficient aceste probleme, Made în Roșia Montană vă propune trei soluții. Oricare dintre aceste soluții ne-ar ajuta să punem pe picioare mai multe astfel de inițiative și ar ajuta Made în Roșia Montană să aducă un venit stabil și corect unui număr de 50 de persoane, cu mari posibilități de creștere și extindere.

Soluția 1:
– să se reducă TVA-ul la 1%, să existe o perioadă de 6 luni de testare a inițiativei la potențialul ei maxim, fără să trebuiască să fie angajate persoanele colaboratoare, dar acestea să plătească impozitul pe venit de 16%. În caz de succes, inițiativa devenind profitabilă și sustenabilă după aceste 6 luni, persoanele colaboratoare urmând a fi angajate. Taxele pe care le plătesc în continuare angajatorul și angajatul la bugetul de stat să rămână aceleași ca în prezent, iar angajatorul să plătească în continuare 1% TVA.

Soluția 2:
– firma să plătească 20% TVA, iar persoanele colaboratoare să plătească doar impozit pe venit de 16% pentru activitate repetitivă. Produsele să intre în firmă prin borderou de achiziții. Activitate repetitivă însemnând ca micul meșteșugar de șosete de lână să poată vinde lunar către o entitate juridică și să plătească 16% impozit pe venit.

Soluția 3:
– înființarea unei noi formule juridice/fiscale pentru meșterii tradiţionali și pentru producătorii individuali, care să permită angrenarea economică a mii de români ce încă desfășoară activități tradiționale, dar nu au posibilitatea de a intra pe piață. Fiscalitatea în momentul de față, nu este adaptată situației în care, spre exemplu, o persoană fizică, un ţăran, care realizează tincturi din plante medicinale sălbatice sau care ar putea să-și predea mai departe cunoștințele, să țină un atelier despre îndeletnicirea sa, nu este încurajat fiscal și nu poate concura pe piață cu marii producători. Mai mult, nu are posibilitatea de a-și face contabilitate sau posibilitatea de a se deplasa la instituțiile fiscale pentru obținerea a tot felul de autorizații. Acești oameni în schimb valorifică sustenabil resurse naturale, promovează și mențin în viață îndeletniciri tradiționale și își pot crea venituri proprii. Dacă nu stimulăm și nu venim în sprijinul acestor oameni, aceste îndeletniciri se vor pierde, nivelul de trai din zone rurale nu se va îmbunătăți și o parte din cultura noastră (printre ultimele culturi agrare rurale din Europa) va dispărea. Este cunoscut faptul că astfel de produse sau servicii oferite de meșteșugari sunt apreciate și recunoscute la nivel mondial și ar putea da tonul unei dezvoltări armonioase a zonelor rurale din țara noastră.

Mai mult, putem reduce numărul de asistați sociali și putem contribui la formarea de microeconomii locale. În Germania, o persoană fizică poate să întreprindă activități comerciale fără să plătească niciun fel de taxe până la suma de 400 euro/lună. Câștigurile peste această sumă se impozitează succesiv. La noi, pentru produsele agricole există deja un astfel de cadru juridic fiscal, însă există nenumărate îndeletniciri tradiționale care nu sunt încadrate într-un cadru juridic fiscal. Ar fi importantă desemnarea unor persoane din cadrul primăriilor care să activeze ca și facilitator comunitar, să identifice astfel de meșteșugari, să-i încurajeze să obțină această formă juridică și să le ofere suport în mod activ.

În final, vă propunem formarea unui grup de lucru interministerial care să gândească soluții legale, care să răspundă la situația reală din teren din aceste zone rurale și să aibă în vedere varietatea foarte mare a îndeletnicirilor tradiționale, produselor și serviciilor pe care acești oameni le pot oferi. Propunem și un nume pentru acest cadru juridic preferențial, Întreprindere Artizanală (IA – precum numele îmbrăcămintei tradiționale țărănești).

Micul meșteșugar să fie atestat, iar acest atestat de meșteșugar să fie foarte ușor de obținut, respectând 2 criterii simple de competență și calitate. Certificarea meșterilor artizani are în vedere doar o varietate limitată de îndeletniciri și nu oferă un cadru fiscal avantajos pentru competitivitatea pe piață.

Cu siguranță, dacă ar exista acest regim fiscal, mult mai multe inițiative economice locale ar exista, mai ales în mediul rural, iar oamenii cu îndeletniciri tradiționale n-ar mai trebui să stea 8 ore în picioare și să fie exploatați într-o fabrică de industrie largă pentru a-și întreține familia. În plus ar crește productivitatea și varietatea de produse realizate în România, în mare parte manual, etic și prietenos cu mediul.

Știu că în cadrul actualului guvern, sunteți oameni care faceți treabă foarte bună și care aveți de gând să ajutați țara asta și am încredere că pe final de mandat vă doriți să lăsați în urmă pârghiile birocrației ineficiente și să implementați un nou model de dezvoltare economică a țării noastre bazat pe micii producători și pe valorificarea patrimoniul cultural și natural inestimabil al României.

Aștept cu interes o poziție publică din partea guvernului în legătură cu situația expusă prin această scrisoare. Vă mulțumesc anticipat.

Tică Darie
Un om care încearcă să schimbe ceva în bine în Roșia Montană, iar de aici, în toată țara.

P.S. De 9 luni încerc să obțin de la autoritățile locale un spațiu, contra cost, pentru Made în Roșia Montană în care să lucrăm și să ne depozităm marfa. Totuși, pentru Made în Roșia Montană nu s-a concretizat nimic până în prezent, chiar dacă sunt multe clădiri nefolosite și în paragină în administrarea Comunei Roșia Montană.

Notă
Scrisoarea a fost trimisă către guvern în data de 31 august, iar pe 5 septembrie autorul ei, Tică Darie, a postat pe pagina sa de facebook un update în care anunța că a primit un răspuns din partea guvernului. Răspunsul oficial îl înștiința că soluțiile propuse vor fi discutate de ministerele în cauză, iar omul și-a exprimat încrederea că „se va adopta o soluție favorabilă pentru micile afaceri comunitare, pentru întreprinderile locale și pentru meșteșugarii din România”.

Citiți și:

Paradoxul românesc: Economia creşte, sărăcia se accentuează

România, viitor de coşmar din cauza proiectului Roşia Montană

Scrisoarea unui irlandez către un înalt comisar european: «România e ţara ultimei civilizaţii rurale autentice a Europei. Aici are loc un cataclism»
 

yogaesoteric
8 octombrie 2016