Se conturează două mari tipuri de guvernare în deceniile care vin

Se conturează două mari tipuri de guvernare în deceniile care vin.

Pe de o parte, avem modelul din China și din Rusia. Jack Ma, patronul de la Alibaba, are o avere netă estimată în jur de 30 de miliarde de dolari, adică 30.000 de milioane de dolari. Împărțind averea lui Jack Ma, așadar, 30.000 de oameni ar fi milionari, sau 60.000 ar avea bani să trăiască fără griji tot restul vieții, sau 3 milioane ar putea avea 10.000 de dolari puși deoparte pentru zile negre. Jack Ma este, fără doar și poate, un om bogat. Totuși, dacă Partidul Comunist îi ordonă lui Jack Ma să meargă într-o intersecție din Beijing și să stea în cap, Jack Ma va merge într-o intersecție din Beijing și va sta în cap. La fel e și în Rusia lui Putin. Și sub Putin există miliardari, dar dacă Putin le oferă la un moment dat un ceai, ei sunt obligați să-l bea. Chit că ar putea fi ultimul din viața lor.

Pe de altă parte, avem modelul american, proaspăt impus de Trump. Nu doar președintele e miliardar, ci și consilierii sau miniștrii din tabăra sa. Cazul lui Elon Musk, cel mai bogat om al planetei, e de notorietate, dar pe lângă Musk mai sunt Howard Lutnick la Comerț (avere estimată de 1,5 miliarde dolari), Vivek Ramaswamy (1 miliard), Linda McMahon la Educație (3,2 miliarde), Jared Isaacman la NASA (1,8 miliarde) și mulți alții numiți în posturi-cheie sau ambasadori în capitale importante. Alți membri ai administrației Trump sunt mai modești, nu se vorbește despre ei doar fiindcă averile lor nu depășesc „câteva” sute de milioane de dolari. RFK jr. aproape că e sărăntocul sărăntocilor cu o avere netă estimată de „numai” 15 milioane de dolari. În cazul administrației Trump avem de-a face în mod clar cu o conducere oligarhică pe față, o oligarhie care nu se mai ascunde și care a luat frâiele puterii în propriile mâini. Dar nici Democrații nu sunt de lepădat: Nancy Pelosi, la cei 85 de ani ai săi, are o avere estimată de aproape 250 de milioane de dolari. După o viață de politică.

Într-un fel, administrația Trump a renunțat la ipocrizie și arată care este de fapt situația: bogații conduc, ei fac legile. Lumea e a lor, cui nu-i place n-are decât „să scrie acasă”, cum se zicea în armată. Și având în vedere scorul glorios cu care a câștigat Trump alegerile, dar și faptul că băieții lui cei mari, Don jr. și Eric, sau vicepreședintele de acum, JD Vance, abia sunt oameni de 40-45 de ani, putând face politică decenii bune de acum încolo, nu avem niciun motiv să credem că modelul acesta nu va fi unul de durată. Asistăm abia la începuturile sale.

Anunțând măreața investiție guvernamentală în AI („Stargate”), Trump a apărut alături de fondatorul ChatGPT, Sam Altman (2 miliarde USD), președintele Oracle, Larry Ellison (65 de miliarde USD) și președintele SoftBank, Masayoshi Son (28 de miliarde USD). Incluzându-l pe Trump, așadar, pe „scenă” se desfășurau peste 100 de miliarde.

Miliardarii sunt politicieni, lideri, vizionari, experți, tehnocrați și orice altceva vor ei să fie. Restul umanității de la ei își ia lumina.

La mijloc, între aceste modele, este bătrâna Europă, care mai mizează ipocrit pe „democrația” de rit vechi în care, vezi-Doamne, bogătanii nu sunt altceva decât niște cetățeni obișnuiți între alți cetățeni obișnuiți, deși toată lumea știe cât e de bântuită de corupție, de practica „revolving doors” și tot așa. Și în ce stratosferă de deasupra legilor, în ce „Elysium”, locuiesc de fapt miliardarii europeni.

Însă Europa, dacă va dori să supraviețuiască, va fi necesar să se ralieze deschis unuia dintre modele. Modelul nostru în care o individă mincinoasă precum Ursula von der Leyen e președintele Comisiei care cumpără un purcoi de înțepături de la Pfizer în urma unor înțelegeri secrete, și bărbată-su lucrează indirect pentru Pfizer, ca manager de top al unei companii care lucrează pentru Pfizer, nu mai ține. Nu doar că lumea s-a deșteptat și mizeriile astea nu mai trec neobservate dar, pur și simplu, umanitatea e la o răscruce.

Modelul democratic de la 1789 a devenit imposibil de pus în practică atâta vreme cât diferențele dintre cei mai săraci și cei mai bogați locuitori ai pământului sunt ca de la Pământ la Jupiter. Este necesar s-o recunoaștem sincer: hiperbogații, ale căror averi sunt de multe ori mai mari decât PIB-ul a zeci de țări, nu mai pot fi ținuți în frâu cu biciușca și pistolul cu apă. Ori scoți artileria grea la ei, cum fac China și Rusia, ori îți accepți înfrângerea, le predai deschis puterea, că oricum nu ai ce face cu ea, și măcar economisești niște bani cu partea aceea de stat care mima controlul asupra miliardarilor.

Trump a înțeles foarte bine asta și acționează în consecință.

Autor: Lucian Sârbu

Citiți și:
Noua ordine mondială a lui Trump
De ce am avea nevoie de Donald Trump

yogaesoteric
1 februarie 2025