Se trezesc lupii bătrâni?! Este vremea! A și venit!

Într-un Neam de lupi, ce dăinuie pe aceste meleaguri de la începutul lumii, au crescut mulți. Generații după generații, ce au fost nevoite să afle și să învețe supraviețuirea. Au știut vorba apelor, cuvintele pădurii și calea stelelor.

Suntem un Neam bătrân, precum Cerurile Sunt. Toți înaintașii noștri au știut că un neam mai mic, ca să supraviețuiască, are nevoie de înțelepciune multă. De inteligență nativă ce te face să pui întrebări despre tot ce se petrece în jurul tău. Să te întrebi mereu dacă ceea ce auzi, vezi și simți sunt la fel. Când ceva nu se potrivește, știi că acolo e o situație nu prea curată. Înveți să vezi dincolo. Dincolo, poate însemna pentru oricine, altceva. Rațiunea lipsită de emoții inferioare este cel mai mare câștig. Azi! Dar ca să ajungă aici, lupii s-au înecat de multe ori în emoții perturbatoare până s-au contopit cu ele. Le-au învins și de asta suportă atât de multe.

Neamul vechi de lupi a cutezat să trăiască! Continuu! A știut să moară trăind, de atâtea ori, de cât a fost nevoie, ca să renască altul. Mai semeț, mai inteligent, mai frumos! Lupii tineri ai haitei au dus greul. Dar nu s-au lăsat nicicum. Au fost viteji când totul părea pierdut, s-au aruncat în lupte doar când au știut că Cerul a fost de partea lor. A fost suficient. Au învățat de la Cer că ei nu mor, ci „doar se îngroapă-n stele”!

Nu orice neam poate asta!

Au învățat de la pământ să fie pecetluit ca Neam, cu iubire. Au știut că pot face totul ca să trăiască veșnic. Au înțeles viclenia, șiretenia, perfidia de la mulți din jurul neamului. Unii dintre lupii tineri, și-au însușit toate acestea din urmă și s-au transformat în hiene. Intrând în haită cu blană de lupi.

Lupilor tineri le-a fost teamă uneori. Știau că singuri nu pot izbândi. Au fost primăveri binecuvântate, veri cu culori de aur, toamne pline de rod, dar cu siguranță și iernile veneau. Cu furtuni, cu vânt necruțător, cu troiene de zăpadă, cu greutăți neștiute. Poate acum lupii noștri și noi ca Neam trecem prin iarna cea mai grea. Cea a sufletului! Deși afară este soare, primăvara asta este o iluzie! Iarna prin care merg lupii tineri de azi e anevoioasă! Merg pe cărare și privesc după lupii bătrâni, ce au rămas pe margine și doar i-au privit pe cei tineri cum cresc, poate amuzându-se uneori de tinerețea lor, de greșelile lor.

Știau că mai devreme sau mai târziu, iarna va veni. Și în pragul ei, al iernii, știau că ei, lupii bătrâni, va fi necesar să se ridice și să le arate lupilor tineri cum se trece o astfel de iarnă, în care va fi nevoie să învețe să moară, pentru ca primăvara ce vine să găsească haita întreagă, dar cu mult mai înțeleaptă. Biruitoare! Știau că ei, lupii bătrâni, va fi necesar să le arate celor tineri cum te faci iarnă, ca să treci prin ea. Cum să te faci foc, să arzi, să te faci cenușă……. cum focul va mistui totul în jur, pentru ca lupii tineri să fie ei însăși Focul! Ca să învingă iarna.

Bătrânii lupi știu că e vremea! A și venit!

Se vor ridica în picioare și vor arăta tuturor ce înseamnă să se trezească la viață înțelepciunea, iubirea de Neam, dorința de a ajunge în Veșnicie și mai ales Biruința când totul părea pierdut!

Este doar o chestiune de timp! Sau de vreme! Ori de vremuri!

Importantă e Calea! Să știi că doar urmându-ți bătrânii, nu poate exista înfrângere! Niciodată!

Domnul să vă miluiască!

Autor: Zoe Dantes

Citiți și:
A venit Ziua Mâniei!
Dan Diaconu: Deparazitarea necesară

yogaesoteric
11 ianuarie 2025