Șeful tău va începe să utilizeze Inteligența Artificială pentru a te monitoriza, iar legislația muncii nu este încă pregătită

Legile americane privind munca sunt suficient de slabe astăzi – iar tehnologia ajută constant companiile să găsească modalități pentru a-și monitoriza și analiza mai îndeaproape angajații.

Ficțiunea științifică și-a imaginat un viitor în care oamenii interacționează constant cu roboți și mașini inteligente. Acest viitor se petrece deja în depozite și în liniile de producție. Alți angajați folosesc realitatea virtuală ca parte a pregătirii lor pentru locul de muncă, pentru a-i ajuta în îndeplinirea cerințelor locului de muncă sau pentru a interacționa cu clienții. Și o mulțime de lucrători sunt sub supravegherea automată a angajatorilor.

Toate aceste noi tehnologii produc date care pot fi utilizate pentru a analiza performanțele lucrătorilor. Aceste analize, fie făcute de oameni sau programe software, pot influenţa cine este angajat, concediat, promovat și propus pentru creșteri salariale. Unele programe de inteligență artificială pot mina și manipula datele pentru a prezice acțiuni viitoare, cum ar fi cine este predispus să renunțe la locul de muncă sau să înregistreze probleme medicale.

Dacă locul de muncă nu implică în prezent aceste tipuri de tehnologii, în viitorul apropiat este foarte posibil să aibă. Acest fapt ne îngrijorează – declară un savant în domeniul dreptului muncii și al forței de muncă, care cercetează rolul tehnologiei la locul de muncă – pentru că, dacă nu se fac modificări semnificative la legile americane ale muncii, supravegherea invazivă și încălcarea confidențialității vor deveni perfect legale.

Noua tehnologie perturbă vechile legi cu privire la locul de muncă

Reglementarea Statelor Unite asupra locului de muncă a fost mult timp rămasă în urmă comparativ cu restul lumii. În special pentru angajații privați, fără afiliere sindicală, SUA le permite în mare parte companiilor și lucrătorilor să fixeze termenii și condițiile de muncă pe cont propriu.

În general, pentru toți angajații, cu excepția celor mai solicitați sau a celor cu cel mai înalt nivel corporativ, lipsa reglementărilor înseamnă că de fapt companiile se pot comporta oricum doresc – deși sunt supuse unor legi care împiedică discriminarea, stabilesc salarii minime, reglementează acordarea de salarii suplimentare și asigurarea siguranței lucrătorilor.

Dar majoritatea acestor legi sunt vechi de zeci de ani, sunt rareori actualizate. Cu siguranță nu au ținut pasul cu progresele tehnologice, creșterea incidenţei activității temporare și alte schimbări în economie. Față de aceste noi provocări, vechile legi lasă mulți angajați fără protecție adecvată împotriva abuzurilor la locul de muncă sau chiar exclud în totalitate unii lucrători de la orice protecție. De exemplu, două agenții ale administrației Trump au declarat recent că șoferii Uber nu sunt angajați și, prin urmare, nu au dreptul la salariul minim, la plata orelor suplimentare sau la a se angaja în acțiuni colective, cum ar fi aderarea la un sindicat.

Tehnologii emergente, cum ar fi inteligența artificială, robotica, realitatea virtuală și sistemele avansate de monitorizare au început deja să modifice locurile de muncă în moduri fundamentale care în curând pot deveni imposibil de ignorat. Acest progres evidențiază necesitatea unor modificări semnificative la legile privind ocuparea forței de muncă.

Luați în considerare șoferii Uber

Ca și alte companii din ceea ce a fost numită „economia contractelor de muncă temporare”, Uber a cheltuit sume considerabile de bani și timp în litigii și lobby pentru a-și proteja reglementările care îi clasifică pe șoferi ca fiind contractori independenți, mai degrabă decât angajați. Uber și-a stabilit cel de-al cincilea record anual de lobby federal în 2018, cheltuind 2,3 milioane USD pentru soluţionarea problemelor cu care se confruntă, inclusiv împiedicarea clasificării ca angajați a șoferilor săi.

Distincția este una crucială. Uber nu este obligat să plătească taxe de muncă sau prime de asigurare pentru șomaj pentru contractanții independenți. În plus, lucrătorii care nu au statut de angajați sunt excluși complet de orice legi de protecție la locul de muncă. Acești lucrători nu au dreptul la un salariu minim sau la retribuirea orelor suplimentare; ei pot fi discriminați în funcție de rasă, sex, religie, culoare, origine națională, vârstă, dizabilitate și statut militar; le lipsește dreptul de a crea sindicat; și nu au dreptul la un mediu de lucru sigur.

Companiile au încercat să clasifice lucrătorii ca antreprenori independenți de când există legi cu privire la locul de muncă, însă tehnologia a extins foarte mult capacitatea companiilor de a angaja forță de muncă care să estompeze liniile dintre angajați și contractori independenți.

De asemenea, nici angajații nu sunt protejați

Chiar și pentru lucrătorii considerați angajați, tehnologia permite angajatorilor să profite de lacunele legilor la locul de muncă mai mult ca niciodată. Mulți lucrători folosesc deja calculatoare, smartphone-uri și alte echipamente care le permit angajatorilor să le monitorizeze activitatea și locația.

Iar tehnologia în curs de dezvoltare permite intruziuni mult mai mari în viaţa privată. De exemplu, unii angajatori au deja ecusoane care urmăresc și monitorizează mișcările și conversațiile lucrătorilor. Angajatorii japonezi folosesc tehnologia pentru a monitoriza mișcările pleoapelor lucrătorilor și pentru a scădea temperatura camerei dacă sistemul identifică semne de somnolență.

O altă companie a implantat cipuri RFID în brațele angajaţilor care s-au oferit voluntar. Scopul a fost de a le facilita lucrătorilor deschiderea ușilor, conectarea la computere și achiziționarea de articole dintr-o cameră în pauză, dar o persoană cu implant RFID poate fi urmărită 24 de ore pe zi. De asemenea, jetoanele RFID sunt susceptibile de acces neautorizat sau de „skimming” de către hoții care sunt apropiați fizic de cip.

Nu există reglementări pentru protejarea confidențialităţii lucrătorilor

Monitorizarea care este posibilă acum va părea simplistă în comparație cu ceea ce urmează: un viitor în care robotica și alte tehnologii captează cantități uriașe de informații personale pentru a alimenta software-uri de inteligență artificială care învață care sunt valorile asociate cu aspecte precum stările de spirit și nivelurile de energie ale muncitorilor sau chiar boli precum depresia.

O firmă de analiză medicală printre ai cărei clienți se numără unii dintre cei mai mari angajatori din țară, folosește deja istoricul de căutare pe internet al lucrătorilor și istoricul de asigurări medicale pentru a prezice cine prezintă un risc pentru diabet sau să ia în considerare o posibilă sarcină. Compania spune că oferă numai informații sumare clienților, cum ar fi numărul de femei dintr-un loc de muncă care încearcă să aibă copii, dar, în cele mai multe cazuri, poate identifica în mod legal angajați specifici.

Cu excepția unor situații restrânse – cum ar fi în băi și în alte zone specifice în care lucrătorii se pot aștepta să fie în intimitate relativă – angajații din sectorul privat nu au practic nicio modalitate, nici un drept legal, de a se exclude din acest tip de monitorizare. Este posibil să nu fie informați nici măcar că aceasta are loc. Angajații din sectorul public beneficiază de mai multă protecție, datorită celui de-al patrulea amendament care interzice perchezițiile nejustificate, dar în locurile de muncă guvernamentale, scopul acestei interdicții este destul de restrâns.

Discriminarea inteligenței artificiale

Spre deosebire de lipsa aproape totală a legilor cu privire la confidențialitate care protejează angajații, legile privind discriminarea în muncă – deși departe de a fi perfecte – pot oferi unele protecții importante angajaților. Dar aceste legi s-au confruntat deja cu critici pentru concepția lor excesiv de simplistă și limitată a ceea ce constituie discriminare, ceea ce face foarte dificil pentru victime să pornească și să câștige procese sau să obțină soluționări favorabile. Tehnologia emergentă, în special AI, va agrava această problemă.

Programele software AI utilizate în procesul de angajare sunt comercializate ca eliminând sau reducând procesul decizional uman părtinitor. Dar de fapt pot crea mai multe prejudecăți, deoarece aceste sisteme depind de colecții mari de date, care pot fi părtinitoare și totodată înşelătoare.

De exemplu, Amazon a abandonat recent un proiect pe mai mulți ani pentru a dezvolta un program de recrutare cu Inteligența Artificială (AI), deoarece acesta a continuat să discrimineze femeile. Se pare că programul AI a aflat de la forța de muncă dominată de bărbați la Amazon, că a fi bărbat a fost asociat cu a fi un muncitor bun. Potrivit Amazon, compania nu a folosit niciodată programul pentru deciziile reale de angajare, dar ce se petrece cu angajatorii care nu au resurse, cunoștințe sau dorința de a identifica AI părtinitoare?

Legile privind discriminarea bazată pe algoritmi de calculator nu sunt clare, la fel cum alte tehnologii extind legile și reglementările privind ocuparea forței de muncă cu mult peste aplicațiile lor clare. Fără o actualizare a normelor, mai mulți lucrători vor continua să se situeze în afara protecțiilor tradiționale ale angajaţilor și foarte posibil chiar să nu știe cât de vulnerabili sunt ei cu adevărat.

Citiţi şi:

Roboții și inteligența artificială vor înlocui 50% dintre angajați, la nivel global… mai curând decât am crede! 
Inteligența artificială va desconsidera ființa umană, ca fiind rudimentară, și va lua locul vechilor zei 

yogaesoteric
4 noiembrie 2019