Sensul profund al devoţiunii revelat de către SHIVA
Sensul profund al devoţiunii a fost revelat de către SHIVA în lucrarea tradiţională SHIVA PURANA, în capitolul al XXIII-lea, prin următoarele cuvinte:
„Iată cele nouă forme ale devoţiunii: a asculta, a angrena, a-şi aminti, a servi, a se dedica, a adora, a omagia, a iubi şi a se abandona.
1. «Ascultarea» înseamnă impregnarea conştiinţei cu miturile şi atributele care Mă definesc; aceasta presupune a asculta cu iubire, într-o postură stabilă, ceea ce este povestit cu privire la Mine. Această ascultare atentă conferă pe rând bucuriile acestei lumi, cât şi eliberarea spirituală.
2. După ce au fost cunoscute în spirit şi au fost reprezentate toate manifestările şi toate activităţile Mele, elogiul ce îmi este adus cu voce tare şi plină de bucurie este ceea ce numim «a acţiona sau a elogia».
3. O, Zeiţă, atunci când fiinţa realizează că Eu sunt omniprezent şi îndrăzneala de care dă dovadă reamintindu-şi aceasta este nemăsurată, este ceea ce numim «a-şi aminti».
4. Ceea ce este realizat de la răsăritul şi până la apusul Soarelui prin intermediul spiritului, cuvântului şi trupului, oferind totul ca serviciu dumnezeirii, este ceea ce numim «a servi».
5. A se consacra servirii dumnezeirii, oferindu-i-se toate experienţele organelor de simţ, cu entuziasm şi exaltare, este ceea ce numim «a se dedica».
6. A executa cele şaisprezece acte de adorare rituală în măsura posibilităţilor fiecăruia este ceea ce numim «adorare».
7. A medita în spirit, repetând MANTRA-e (sau prosternându-se până la atingerea solului cu cele opt părţi ale trupului (ASHTANGA – PRANAMA) înseamnă «a omagia».
8. A avea încrederea că «tot ceea ce îmi este acordat de către Dumnezeu, fie bun, fie rău, este pentru binele meu» este ceea ce numim «iubire» faţă de Dumnezeu.
9. A se oferi în întregime trup, suflet, spirit, facultăţi, posesiuni Dumnezeirii, şi a nu reţine nimic pentru sine este ceea ce numim «abandonarea» faţă de Dumnezeu.
Aceste nouă forme de devoţiune faţă de Mine focalizează atenţia asupra Mea, ele sunt sursa cunoaşterii perfecte şi aduc atât fericirea în această lume cât şi eliberarea din ea.”
„37. O devoţiune sinceră atrage afecţiunea Mea infinită. Ea conferă ritualurilor rezultate permanente. Cel ce cultivă în el această devoţiune devine subiectul Graţiei mele.
38. Nu există în cele trei lumi o cale atât de uşoară şi plăcută cum este devoţiunea, o Suveran al zeilor, aceasta este adevărat pentru cele patru YUGA şi în particular pentru KALI-YUGA.
39 – 43. Cunoaşterea supremă şi detaşarea au slăbit mult în această epocă a lui KALI, ele au căzut în decadenţă, uzură, au fost deformate, şi rare sunt persoanele care pot încă să le atingă. Dimpotrivă, devoţiunea aduce în această epocă, precum şi în celelalte, binefaceri imediate şi vizibile. Eu însumi devin servitorul unui adorator, prin puterea devoţiunii sale. Eu vin întotdeauna în ajutorul fiinţei pline de devoţiune şi înlătur obstacolele pentru ea. Eu sunt protectorul tuturor adoratorilor mei. […]
46. Ce aş putea să îţi spun mai mult, o zeiţă? Eu sunt întotdeauna în serviciul adoratorului fidel, întotdeauna gata să-i ajut pe cei ce practică devoţiunea pură. Nu este cazul să te îndoieşti de aceasta.”
Citiţi şi:
Bhakti Yoga
Invocarea numelui divin în tradiţiile spirituale ale omenirii (1)
yogaesoteric
2 iulie 2019