Serviciului de Informații Externe al Rusiei a prins Londra că a falsificat documente la începutul celui de-al Doilea Război Mondial

Serviciul rus de Informații Externe: Anglia, falsificând documente, a vrut să acuze URSS pentru declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial, scrie RIA Novosti.

La începutul celui de-al Doilea Război Mondial, Marea Britanie a intenționat să publice, cu sprijinul Franței, o culegere de materiale falsificate, cu scopul de a face URSS răspunzătoare pentru dezvoltarea evenimentelor care au condus la conflictul global. Acest aspect reiese dintr-o serie de materialele de arhivă desecretizate ale Serviciului de Informații Externe al Rusiei (SVR).

Documentul intitulat „Raport de informații cu privire la încercările britanicilor și francezilor de a pregăti și publica «Cartea Albastră» referitoare la tratativele anglo-franco-sovietice, cu scopul de a învinovăți URSS pentru eșecul acestora”, din 27 ianuarie 1940, a fost postat pe site-ul Bibliotecii Prezidențiale în cadrul proiectului Al Doilea Război Mondial în Documente de Arhivă.

Paginile raportului desecretizat din 27 ianuarie 1940, cu privire la „Cartea albastră”

În raport se menționează că respectiva carte urma să fie alcătuită din „documente” special selectate și falsificate – în acest fel, Londra spera să demonstreze lumii că, în timp ce „Anglia negocia cinstit cu Uniunea Sovietică și intenționa să încheie un pact, bolșevicii făceau un joc dublu și, prin semnarea pactului sovieto-german, au declanșat un război european”.

„Autorii cărții vor să demonstreze că albul este negru și, în general, să pună totul cu susul în jos”, se subliniază în document.

Culegerea a fost concepută imediat după începutul războiului sovieto-finlandez și urma să fie lansată la sfârșitul lunii decembrie 1939. Dar publicarea a fost amânată până la sosirea la Londra a ambasadorului britanic în URSS, William Seeds, deoarece acesta era autorul unor documente, iar prezența sa la Moscova în momentul publicării cărții „l-ar fi putut pune într-o poziție incomodă”. După întoarcerea în Marea Britanie, Seeds s-a familiarizat cu cartea, dar aceasta nu a grăbit publicarea.

„Potrivit lui Mädchen (vezi o precizare de mai jos – n.r.), publicarea cărții a fost amânată până la sfârșitul lunii ianuarie – începutul lunii februarie. Motivele întârzierii ar fi dorința persistentă a francezilor de a face această carte mai antisovietică decât ar fi fost în versiunea originală”, notează autorii raportului.

În plus, subliniază aceștia, francezii ar fi constatat că „britanicii nu au reușit să-i reabiliteze pe polonezi”, iar rolul lor în zădărnicirea tratativelor anglo-sovietice, chiar și în documente falsificate, apare într-o formă foarte inestetică.

Mädchen este pseudonimul operativ al lui Guy Burgess, un membru al legendarului „Grup de la Cambridge” – o grupare de agenți a informațiilor externe sovietice. În 1940 a fost membru al serviciului de informații britanic SIS și a lucrat într-un departament care se ocupa de dezinformare și de operațiuni active de politică externă. Burgess a transmis Moscovei informații care indicau interesul Marii Britanii pentru o confruntare între Germania lui Hitler și URSS.

În cele din urmă, culegerea nu a fost publicată niciodată – nici Marea Britanie, nici Franța nu au avut posibilitatea să se concentreze asupra acesteia din cauza succeselor militare germane în Europa de Vest din anul 1940. Până atunci, războiul sovieto-finlandez se terminase deja.

Dar în 1948, Departamentul de Stat al SUA și-a publicat culegerea de documente în care a urmărit să facă Uniunea Sovietică responsabilă pentru declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial. Moscova a răspuns cu publicația Falsificatorii istoriei, care, printre altele, a expus legăturile elitelor britanice și franceze cu Germania nazistă.

Tratativele nu au fost zădărnicite de Moscova

După cum menționează istoricii, în anii ’30, Marea Britanie și Franța au împins în mod intenționat al Treilea Reich la război împotriva Uniunii Sovietice. Așa-numita „politică de împăciuire”, după cum consideră cercetătorii, a fost o tentativă a Londrei de a folosi avansul german către Est în propriile scopuri. Mai mult, aceste planuri includeau și ocuparea Poloniei de către Germania ca o rampă de lansare pentru un viitor atac asupra URSS.

Un pas important în această direcție este considerat a fi „Acordul de la Munchen” din 1938, când Cehoslovacia, ocupată de Germania, a căzut victima unei astfel de politici. Ca răspuns, Hitler a promis că nu va ataca Marea Britanie și Franța, semnând cu ele declarații corespunzătoare, în esență pacte de neagresiune.

La tratativele anglo-franco-sovietice care au avut loc în vara anului 1939, la Moscova, s-a vorbit despre o posibilă alianță militară împotriva Germaniei, dar britanicii și francezii nu au oferit răspunsuri clare la propunerile concrete ale părții sovietice. În mare măsură, politica conducerii poloneze de a declara că era pregătită să accepte doar ajutor militar din partea Marii Britanii și Franței, dar nu și din partea Uniunii Sovietice, a fost cea care a dus la eșecul tratativelor (în speță, Polonia, la fel ca și România, a refuzat acordarea coridorului de trecere pentru trupele sovietice în cazul în care Franța ar fi atacată de Germania nazistă). În plus, la ultima rundă de convorbiri anglo-franco-sovietice din mijlocul lui august 1939, partea rusă a constatat că nici delegația engleză și nici cea franceză nu au avut mandate pentru semnarea vreunui document cu sovieticii. Atunci pentru Kremlin a devenit clar că partenerii occidentali nu fac altceva decât să tragă de timp.

Mai mult, Londra negocia în secret cu Berlinul pe la spatele Moscovei și, pentru a se proteja de atacul lui Hitler, și-a declarat disponibilitatea de a face concesii semnificative, cum ar fi renunțarea la angajamentele sale față de Polonia. Până atunci, conducerea sovietică dispunea deja de planurile unui atac german asupra Poloniei. În cazul înfrângerii acesteia, Wehrmacht-ul ar fi ajuns direct la granița cu Uniunea Sovietică. La fel s-a petrecut și în urma agresiunii lui Hitler împotriva statelor baltice, care erau prea slabe pentru a rezista mașinii de război naziste. Ca urmare, URSS s-a trezit într-o confruntare unu la unu cu Germania, în timp ce britanicii și francezii stăteau pe margine (la fel cum Londra și Parisul au fost, de fapt, observatori pasivi la invadarea Poloniei de către cel de-al Treilea Reich, la 1 septembrie 1939, care a marcat începutul celui de-al Doilea Război Mondial).

În același timp, Armata Roșie lupta cu trupele japoneze în Mongolia, în zona râului Halhin-Gol. În caz de succes, japonezii plănuiau să își continue ofensiva pe scară largă, iar URSS se confrunta cu perspectiva iminentă de a fi atrasă într-un război pe două fronturi.

Având în vedere toate acestea, Stalin a fost obligat să ia decizia dificilă, dar, potrivit experților, singura corectă din punct de vedere al asigurării securității țării, de a încheia un tratat de neagresiune cu Germania. Miniștrii de externe ai celor două țări, Viaceslav Molotov și Joachim von Ribbentrop, l-au semnat la Kremlin, pe 23 august 1939. După cum subliniază istoricii, conținutul tratatului nu s-a abătut de la normele dreptului internațional și de la practica adoptată pentru astfel de reglementări.

Odată cu tratatul, a fost semnat un protocol adițional secret privind delimitarea sferelor de interese ale Uniunii Sovietice și ale Germaniei. În zona de influență a URSS au fost incluse statele baltice, estul Poloniei (inclusiv Vestul Belorusiei și Vestul Ucrainei) și Basarabia – teritorii care au făcut parte anterior din Imperiul Rus.

Datorită includerii ulterioare a noilor teritorii la URSS, frontierele sale de vest au fost împinse în mod semnificativ. Aceasta a făcut posibilă zădărnicirea planurilor blitzkrieg-ului german din vara anului 1941. Dar tratatul de neagresiune sovieto-german a îngropat și speranțele de expansiune ale Marii Britanii în Europa, distrugând „calendarul englezesc al războiului”, subliniază istoricii.

Politica antisovietică ulterioară a Londrei nu s-a limitat doar la pregătirea unei culegeri de materiale tendențioase despre negocierile de la Moscova. În timpul războiului sovieto-finlandez, Marea Britanie și Franța au planificat să lovească împreună URSS din Finlanda. În plus, în perioada 1939-1940, Londra și Parisul se pregăteau activ să atace URSS în sud și să distrugă câmpurile petroliere din Baku, iar pentru aceasta au fost concentrate mii de trupe în Orientul Mijlociu. Acest fapt este confirmat de documentele de arhivă ale serviciilor de informații sovietice, desecretizate anterior.

Contracararea „agresiunii istorice” a Occidentului

În ultimii ani, principalele țări occidentale au încercat din ce în ce mai mult să acuze Uniunea Sovietică că a provocat al Doilea Război Mondial și să o pună pe picior de egalitate cu Germania nazistă. Totodată, se urmărește justificarea crimelor acelor forțe și regimuri politice care au colaborat cu cel de-al Treilea Reich, dar care nu au primit o evaluare juridică adecvată la procesele de la Nürnberg – inclusiv ale organizațiilor naționaliste ucrainene.

Potrivit experților ruși, activitatea de falsificare a istoriei se desfășoară în diferite țări sub conducerea organelor puterii de stat și a serviciilor secrete, cu implicarea instituțiilor de stat, a organizațiilor publice, a structurilor de cercetare, a centrelor istorice și culturale și a organizațiilor neguvernamentale.

În anul 2020, președintele Rusiei, Vladimir Putin, a scris un articol despre al Doilea Război Mondial. În articol, acesta a menționat că rezoluția Parlamentului European din septembrie 2019, prin care acuză direct URSS, alături de ce de-al Treilea Reich, pentru declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial, încearcă să revizuiască concluziile Tribunalului de la Nürnberg, eforturile comunității mondiale care au creat instituții universale internaționale după victoriosul 1945. Iar cei care pun deliberat la îndoială acest consens distrug bazele întregii Europe postbelice, a subliniat Putin.

De asemenea, acesta a declarat că este inadmisibil să se pună un semn de egalitate între eliberatori și ocupanți. Rusia va apăra cu fermitate adevărul bazat pe fapte istorice documentate și va continua să vorbească în mod onest și imparțial despre evenimentele celui de-al Doilea Război Mondial, a conchis liderul rus.

Citiți și:
De ce este important Orwell
Minciuna a devenit adevăr

 

yogaesoteric
3 martie 2023