Sfârșitul Europei

Acum, la începutul lui 2024, toată suflarea politică și mediatică, plus elitele din cele 27 de state ce compun Uniunea Europeană, se pregătesc pentru alegerile europarlamentare din iunie a.c. Cu un an înainte, marele intelectual francez Emmanuel Todd, antropolog, demograf, istoric, prospectivist, anunța într-un lung și foarte documentat interviu „La fin de l’Europe” („Sfârșitul Europei”). Celebrul intelectual francez lega această „înfrângere” a Europei de războiul din Ucraina. UE a participat, sub comanda SUA și NATO, la războiul împotriva Rusiei, prin sancțiuni economice, masive ajutoare financiare, furnizarea de armament, inclusiv tancuri, voluntari, instructori militari, sateliți etc. Azi, la începutul lui 2024, după eșecul ultimei contraofensive ucrainene, războiul UE și al SUA cu Rusia, prin proxy, apare ca pierdut, nu numai pentru observatorii independenți, imparțiali, ci și pentru media de drumul mare, cea finanțată de oligarhi și de stat.

Consecințele acestei „înfrângeri” a Europei, împinsă în conflict de neoconservatorii care conduc azi America, vor fi întinse, profunde, în anii următori. În mod previzibil, UE riscă descompunerea. În orice caz, nici UE, nici NATO nu vor mai arăta așa cum arată astăzi.

În aceste condiții, ce sens mai are zdroaba pentru alegerile europarlamentare? Proiectul European e golit de sens, și după E. Todd, a fost înlocuit de un atlantism belicos. Europa a fost reconstruită, la inițiativa americană, după cel de-al Doilea Război Mondial pentru a obține pacea. Azi atât SUA cât și UE sunt angajate în război cu Rusia. Un război pe care Occidentul îl pierde, fără să reușească niciunul dintre obiectivele anunțate: punerea la pământ a Rusiei și împărțirea ei, eliminarea lui Vladimir Putin de la putere etc. UE pierde războiul împreună cu NATO care e percepută parțial greșit ca o organizație militară, de apărare, când de fapt NATO este în primul rând o organizație politică prin care SUA controlează Europa Occidentală și întreaga UE, inclusive România.

„Este foarte bizar acest moment istoric, un moment de derapaj cognitiv al elitelor, un soi de vid care cheamă nihilismul, care la rândul său aduce încă mai mult vid. Clasele conducătoare fug în război, nu e nimic nou în istorie, e așa de când lumea. E mult mai ușor să faci război decât să rezolvi problemele” (Emmanuel Todd).

Bătălia pentru un loc eligibil pe listele europarlamentare e o bătălie jalnică. N-are legătură nici cu patriotismul și nici cu europenismul. Are legătură cu venituri lunare consistente, pensii grase, asigurări sociale, viață bună la Bruxelles (restaurante excelente etc.). Toți cei care participă vesel la cedarea suveranității în favoarea „integrării europene”, care se supun disciplinat „protectoratelor”, colonizării, ocupației chiar, sunt întotdeauna bine plătiți din banii contribuabililor „europeni”.

Ce caută un fost președinte (Traian Băsescu) în Parlamentul European? Lăcomia primitivă e explicația, bineînțeles. Și ca Traian Băsescu sunt toți ceilalți, între care guralivul isteric, dezgustător Rareș Bogdan sau fostul ministru de interne Vasile Blaga, sau fostul prim-ministru Mihai Tudose.

S-a mutat guvernul la Bruxelles. Acolo se trădează interesul național mai bine și ești plătit corespunzător.

Partidele naționaliste, suveraniste din Europa, „AfD” în Germania, cu importante succese electorale recente, Marine Le Pen și „Le Rassemblement National” în Franța, Giorgia Meloni și „Fratelli d’Italia”, partidul suveranist și antiislamist olandez, care tocmai a câștigat alegerile după douăzeci de ani de eforturi, aceste partide naționaliste și nu extremiste cum le numește propaganda „internaționalistă”, nu sunt totuși decât opoziția controlată. Marine Le Pen nu a fost lăsată să ajungă la putere în Franța, la fel Matteo Salvini în Italia care ocupă doar poziții secundare, Giorgia Meloni în schimb da, ei i s-a permis. Pentru că este o perfectă atlantistă.

După Emmanuel Todd, odată cu începutul războiului din Ucraina, vechea axă europeană dominantă Berlin-Paris a fost înlocuită de o axă improbabilă Londra-Varșovia-Kiev, pilotată de la Washington. Oricum, în întregul Occident, de ani buni, democrației i s-a substituit oligarhia liberală. De altfel, SUA a dat startul înlocuirii democrației cu oligarhia liberală. În oglindă, în Rusia se poate vorbi de o democrație autoritară. Presa, media, instrument fundamental pentru existența democrației, a renunțat total la rostul ei. S-a pus, cu arme și bagaje, la dispoziția oligarhiei.

Dar odată cu începutul războiului din Ucraina, când proiectul oligarhic european părea că reușise, elitele îl abandonează inexplicabil și își însușesc un atlantism războinic, se aliniază total la comandamentul SUA. Ce înseamnă pentru Todd elitele? Răspunsul e simplu: 1 % cei mai bine situați în termeni de venituri. Politicienii de mare nivel (inclusiv europarlamentarii), cei mai bogați, jurnaliștii dominanți, universitarii dominanți, cei care controlează economia și statul.

Vom avea prin aprilie-mai listele definitive pentru Parlamentul European. Vom vedea ce noi gunoaie politice, ariviști, descurcați vor fi reușit să se plaseze pe locuri eligibile.

Pe 11 ianuarie 2024, a apărut la Editura Gallimard la Paris, cartea lui Emmanuel Todd intitulată La Defaite de l’Occident (Înfrângerea Occidentului).

Citiți și:
Cum a deraiat locomotiva Europei. Anul fragilității din Germania se termină cu o recesiune dublă
Sfârșitul globalizării

yogaesoteric
16 ianuarie 2024