Sfârşitul unui om politic incomod pentru masonii din PSD: Antonie Iorgovan
de Mihai Vasilescu
În data de 4 octombrie a murit senatorul PSD Antonie Iorgovan. Se ştia că suferea de un an de cancer la pancres, aşa că moartea sa nu a fost o surpriză. Antonie Iorgovan era numit în mod exagerat de mass media „părintele Constituţiei”, pentru simplul fapt că în 1990 condusese Comisia de redactare a proiectului de Constituţie. O misiune cheie în care a fost plasat datorită statutului de independent pe care îl avea la acea vreme şi care îl făcea mai credibil. „S-a speculat atunci că el ar fi fost distribuit în acest rol de Ion Iliescu, tocmai pentru a juca mai convingător partitura autorului imparţial al legii noastre fundamentale. Să nu uităm că este vorba de Constituţia prin care se împart puterile între primul preşedinte, vechiul activist reciclat Ion Iliescu, şi grupul lupilor tineri ai premierului Roman. Ea nu a funcţionat decât pe hârtie, ca un fel de certificat democratic, bun pentru Occident. În fapt, când preşedintele a intrat în conflict cu guvernul, conturile s-au reglat cu minerii. Aşa cum a fost, momentul elaborării Constituţiei a însemnat pentru Iorgovan rolul vieţii sale. Masiv şi veşnic pus pe harţă, cu un limbaj de peluză, Iorgovan şi-a autodistrus soclul pe care soarta l-a cocoţat o clipă, până n-a mai rămas nimic. Ca un jucător care a avut noroc o dată în viaţă, Iorgovan a continuat un joc care nu era pentru el, până a pierdut tot. Pe mâna lui, nu pentru că se schimbase norocul.” scrie Răsvan Popescu în Revista 22.
După spusele acestui ziarist se pare deci că Antonie Iorgovan şi-a făcut-o cu mâna lui. Să vedem la ce se referă el. Presa a făcut prea puţin sau chiar deloc legătura între decesul lui Iorgovan şi afirmaţiile pe care acesta le-a făcut, cu puţin timp înainte să i se declanşeze boala.
În martie 2006 Antonie Iorgovan declara într-o conferinţă de presă: „Demisia lui Năstase este o demisie întârziată. Ar fi trebuit să se producă mai de mult. Demisia lui Năstase este începutul sfârşitului pentru anumiţi oameni şi un anumit mod de a face politică în PSD şi în alte partide. Năstase şi gaşca lui sunt expresia de cumetrie dintre politică şi mătuşa Tamara. Criteriul de apartenenţă la această gaşcă a fost în primul rând homosexualitatea, în al doilea rând – masoneria şi în ultimul rând – infracţionalitatea. Cum pot fi numite persoanele care se ocupă cu traficarea funcţiilor, dacă nu infractori?”
El a indicat şi nume: „Unii din membrii Guvernului condus de Năstase, precum Ilie Sârbu (la acea vreme vice-preşedinte al PSD şi fost ministru al agriculturii, n.n.), Eugen Bejenariu (senator PSD n.n.), Şerban Mihăilescu (fost secretar general al guvernului Năstase n.n.), Gabriel Oprea, iar în teritoriu este încrengătura de la Caraş-Severin, în frunte cu Ion Mocioalcă. Mai sunt cei cărora li se spunea Miki Şpagă sau Şpagaton (fostul ministru al turismului Dan Matei Agathon n.n.). ”
Într-o conferinţă de presă Iorgovan revine cu noi dezvăluiri despre Ilie Sârbu: „categoric mi s-a confirmat că este mason. Păi, dacă este mason, şi Frunzăverde este tatăl lor şi ei merg în genunchi, cum pot ei să fie vreodată adversari politici şi să sară la gâtul lui Frunzăverde? Sârbu este mâna dreaptă a lui Frunzăverde şi va trebui să aleagă dacă face politică sau îi duce tava şefului de cuib” (sintagmă cu evidente trimiteri la legionari, n.n.)
Au urmat reacţii vehemente. Ilie Sârbu a spus chiar că „îl ia de păr şi-l bate în plenul Senatului, să-l vadă toată lumea”. Eugen Bejinariu că „Iorgovan mai vorbeşte în calitate de membru PSD doar ca urmare a îngăduinţei de care a dat dovadă Adrian Năstase”. Ion Iliescu l-a ameninţat cu „judecata în Consiliul de Integritate Morală”. Aici trebuie făcută o precizare importantă: şi lojile masonice au astfel de Consilii în care membrii care îşi încalcă jurămintele sunt judecaţi şi condamnaţi, uneori chiar la moarte.
Cert este faptul că Iorgovan a declarat un război făţiş masoneriei atunci când a afirmat: „Ori eu, ori ei. Am constituit consiliul de onoare care va judeca toate cazurile. Dacă debarcarea lui Năstase nu este urmată şi de alte debarcări, nu am făcut nimic. Gaşca pătaţilor, aşa cum îi spun eu, ar fi bine să-şi pregătească glonţul pe ţeavă, că numai aşa mă vor putea opri. Ar trebui să-şi anunţe killerii că de acum încolo va fi care pe care„.
Lui Iorgovan nu i-au fost trimişi killer-ii, ci un cancer. După moartea sa, Adrian Păunescu afirma pe postul de televiziune Antena 1: „Antonie Iorgovan mi-a mărturisit în mai multe rânduri convingerea sa că ar fost iradiat. Era incomod, genul de om care deranja”.
Aceleaşi informaţii apar şi în alte surse, puţine, de altfel şi nepreluate de presă, deşi sunt de o gravitate excepţională: „În cadrul unei discuţii cu câteva colege din Parlament, Iorgovan spunea că a câştigat, măcar episodic, o bătălie grea, scrie Civic Media. Era bucuros de victoria sa în faţa cancerului, dar, în acelaşi timp, era convins că nu boala îl răpune treptat, ci complotul criminal. „Mă bucur că înving nu boala, ci răul pe care mi l-au făcut alţii” – a mărturisit Iorgovan. Întrebat de colege ce vrea să spună, de fapt, prin aceste cuvinte, senatorul a explicat că e conştient de faptul că o astfel de boală este fatală. În cele din urmă, senatorul a pus punctul pe „i”: „Păi nu vi se pare ciudat că toţi care am fost la revoluţie avem acum probleme? Cu toţi se întâmplă ceva rău. M-au iradiat!”
Iorgovan a mai făcut astfel de afirmaţii şi la un talk-show difuzat de B1 TV: „Boala mea, după toate calculele doctorilor, a plecat de la o iradiere… Deci, cândva, mi s-a pus o bucăţică de uraniu, nu mai mult, am întrebat şi eu cât trebuie… atât, o bucată de uraniu, pe care ţi-o pot ataşa pe un scaun când te duci la o conferinţă”.
Citiţi şi:
Mass-media şi prostituţia intelectuală
yogaesoteric
octombrie 2007