Notița privind legea vaccinării a trezit reacții la care chiar nu mă așteptam. Spuneam în acea notiță că trebuie să existe o lege a vaccinării, că vaccinurile și-au dovedit eficiența, dar că au și reacții adverse și de aceea impunerea vaccinării obligatorii este un abuz, doar persoana în cauză sau părintele fiind cei care au dreptul să opteze pentru această manoperă.
La această opinie m-am trezit cu acuzații că aș fi antivaccinist și că sunt retrograd și nu recunosc progresele științei. Mai mult, mi s-a spus că date fiind intențiile bune ale inițiatorilor legii nu trebuie să aduc nicio critică. Aceste reproșuri au venit fie de la rezidenți care nu au profesat nicio zi, fie de la absolvenți de Medicină care nu au profesat nicio zi, fie de la persoane care nu au nicio legătură cu practica medicală.
Nu neg intențiile bune pe care le-au avut inițiatorii legii. Ceea ce am criticat (zic eu într-un limbaj ultracivilizat și moderat) este încercarea de fetișizare a unei practici care are riscuri și îndepărtarea de la principiile consimțământului informat și a eticii tradiționale. Cu alte cuvinte, am pus problema eticii vaccinării și nu a eficienței vaccinării.
Tuturor celor care fetișizează realizările științei medicale și care pleacă de la premiza că toate cercetările au respectat principiile etice le dau doar câteva exemple:
1. Abuzurile în transplant – din momentul inițierii până la cazul Chinei în care deținuții de conștiință au devenit furnizori de organe fără consimțământ.
2. Eșecul campaniei de combatere a sifilisului în Taiwan, în anii ʼ60. Sub egida OMS s-a construit o schemă de tratament cu penicilină pe baza experienței din Africa. Doar că Treponema palidum din Taiwan era mult mai sensibilă și au apărut sute de mii de reacții alergice cu decese.
3. Terapia genică atât de mediatizată, care după ce a fost pusă în practică, a trebuit să se reîntoarcă în laboratoare în urma unor decese raportate.
4. Mitul celulelor stem. După o propagandă de cel puțin 10 ani, s-a dovedit că doar în cazul unor tipuri de leucemie a avut efect. În rest nimic.
5. Cazul thalidomidei lansată pe piață de firmele farmaceutice cu mare tam-tam și retrasă după ce au apărut zeci de cazuri de focomelie (copii fără membre superioare).
6. Sterilizarea obligatorie non-voluntară a anumitor categorii de bolnavi.
Și lista poate continua. Marea majoritate a celor menționate mai sus s-au întâmplat în țări democratice, nu în regimuri dictatoriale, la recomandarea oamenilor de știință care aveau bune intenții. Nu am pomenit de Mengele sau de sovietici.
Am dat aceste exemple pentru a arăta că în medicină, în pofida bunelor intenții, uneori rezultatele pot să fie nefericite. În alte cazuri, date fiind cifrele de afaceri din industria farmaceutică și orgoliul cercetătorilor, putem bănui și reaua intenție.
În concluzie, societatea are dreptul și obligația de a analiza mai ales sub aspect etic toate actele și manoperele medicale (bineînțeles documentat) și are dreptul și obligația de a apăra libertățile individuale.
P.S.1: Citesc cu uimire că legea interzice medicilor să aibă opinii negative cu privire la vaccinare. Cu alte cuvinte, de acum înainte doar cei ca mine vor mai putea să critice diferite aspecte din sistemul medical.
P.S.2: Pentru idolatrii științei, un citat: „Știința a făcut din noi zei înainte de a reuși să devenim oameni.” – J. Rostand.
de dr. Vasile Astărăstoae
Citiți și:
Cine sunt cei care promovează otrăvirea copiilor prin vaccinare?
Ministrul Sănătății către părinţi: «Vaccinul este ca și botezul pentru copil»
Doctorul Mircea Pușcașu, după participarea la dezbaterea privind vaccinarea obligatorie: Ceea ce se petrece este fără precedent în România
yogaesoteric
2 iunie 2017