Şi Franţa are «urechi mari»

Dacă dezvăluirile despre programul de spionaj american Prism au declanşat un val colectiv de indignare, Franţa a protestat ceva mai în surdină. Din două motive: Parisul deja cunoştea despre acesta şi pentru că procedează şi el exact la fel.

Cotidianul Le Monde a făcut public faptul că Direcția Generală pentru Securitate Externă (DGSE) interceptează sistematic mesajele telefonice şi prin internet din Franţa, precum şi fluxul comunicaţiilor – e-mailurile, mesajele SMS, convorbirile telefonice, discuţiile pe Facebook şi Twitter – sunt spionate şi arhivate pe ani de zile.

Dacă această imensă bază de date ar fi folosită numai de DGSE, care operează doar în afara graniţelor franceze, chiar și aceasta ar fi ilegal. Însă alte şase servicii de informaţii, între care şi Direcția Centrală de Informaţii Interne, au acces zilnic la date de interes pentru ele. Evident, aceasta are loc discret, la marginea legalităţii şi în afara oricărui control parlamentar serios. Politicienii sunt perfect conştienţi de acest sistem de interceptare, însă păstrarea secretului este regula pe care o respectă cu toţii.

Un sistem clandestin

Acest Big Brother francez, frăţiorul serviciilor americane, este şi el un sistem clandestin. Totuşi, existenţa sa apare cu discreţie în unele documente parlamentare confidenţiale, în termeni cât se poate de evazivi.

Astfel, într-un raport din 30 aprilie 2013, cei opt deputaţi şi senatori dintr-o comisie parlamentară consemnează că „s-a realizat un progres după 2008 în utilizarea capacităţilor, în special a informaţiilor de origine electromagnetică, colectate de DGSE în beneficiul întregii comunităţi de informaţii”.

Propunerea parlamentarilor era de a se continua prin „întărirea capacităţilor exploatate de DGSE şi consolidarea accesului altor servicii la informaţiile oferite de DGSE”.

Serviciile de informaţii nu urmăresc atât conţinutul mesajelor, cât mai degrabă contextul în care are loc trimiterea şi primirea acestora. Pentru ele este mult mai interesant să ştie cine cu cine vorbeşte decât să înregistreze ceea ce discută.

Mai mult decât înregistrarea discuţiilor telefonice, se practică o metodă tehnică de examinare a informaţiilor prin care DGSE colectează date despre milioane de utilizatori: numele apelantului şi cel al apelatului, locul, data şi durata mesajului, practic întreaga activitate care are loc pe internet prin intermediul Google, Facebook, Microsoft, Apple, Yahoo ş.a. Este ceea ce comisia parlamentară de control a informaţiilor numea în mod vag „informaţii de origine electromagnetică”, echivalent SIGINT-ului NSA-ului american (informaţii din semnale).

Aceste date pot fi folosite pentru constituirea unor grafice ale legăturilor dintre indivizi, bazate pe activităţile lor digitale şi aceasta pe timp îndelungat. Ideea este să se constituie un fel de agendă a comunicaţiilor fiecărei persoane realizate prin telefon şi calculator. Atunci când se identifică o grupare interesantă, revine responsabilitatea serviciilor de informaţii să folosească tehnici mai agresive precum interceptarea video-audio sau demararea unor investigaţii.

Evident că acest sistem este deosebit de valoros în lupta contra terorismului. Dar el permite şi spionarea oricui, oricând. DSGE strânge astfel miliarde şi miliarde de date, care sunt procesate şi depozitate în subsolul cu trei etaje al sediului instituţiei din bulevardul Mortier din Paris.

Directorul tehnic al DGSE a prezentat public acest sistem în urmă cu trei ani, la un simpozion despre tehnologia securităţii informaţiilor şi comunicaţiilor. Printre altele, el a menţionat un amănunt interesant: căldura degajată de calculatoarele în funcţiune ale agenţiei ar fi suficientă pentru a încălzi toate clădirile DGSE.

Franţa se află în topul celor cinci ţări cu cea mai mare capacitate de calcul, după Statele Unite, Marea Britanie, Israel şi China, estimându-se că numărul conexiunilor înregistrate de acest sistem ar fi de patru miliarde, cu un flux de cca. un miliard de comunicaţii simultan. „În prezent, obiectivele noastre sunt marile reţele publice, deoarece acestea sunt folosite de terorişti”, a adăugat directorul tehnic.

Pentru a realiza această activitate super specializată, conducerea DGSE dispune de cea mai puternică echipă de cripto-matematicieni din Franţa, cu care penetrează reţelele de calculatoare şi colectează milioane de date personale. Aşa cum am arătat, la această gigantică bază de date, denumită sobru şi neutru „Infrastructura comună”, au acces și celelalte servicii de informaţii franceze cum ar fi Direcția pentru Securitate şi Protecţie a Apărării, Direcția de Informaţii Naţionale şi Investigaţii Vamale şi altele.

După unele rapoarte ale Senatului, 80% din activitatea DGSE e utilizată de alte servicii de informaţii. Însă solicitările pentru consultarea interceptărilor merg de la terorism până la apărarea proprietăţilor franceze. Printr-o vagă redactare – protecţia securităţii naţionale – devine foarte posibilă identificarea anturajului politicienilor de la cel mai înalt nivel al statului, indiferent de poziţia lor şi de natura legăturilor aflate sub supraveghere.

Sistemul este perfect ilegal şi este interzis să se discute dacă este legal, astfel cum precizează unul din şefii agenţiilor de informaţii. În conformitate cu Comisia Naţională pentru Tehnologia şi Libertatea Informaţiilor, agenţia franceză însărcinată cu protejarea datelor personale, „Sistemul legal care guvernează securitatea interceptărilor interzice stabilirea de către serviciile de informaţii a unei proceduri precum PRISM. Fiecare solicitare pentru interceptare trebuie să fie autorizată de prim-ministru, la recomandarea Comisiei Naţionale Consultative pentru Securitatea Interceptărilor, dar acest cadru restrictiv nu afectează masiva stocare de date şi informaţii de către serviciile secrete”.

Un fost şef al unuia dintre serviciile secrete recunoaşte că acest mod de operare se practică de ani de zile, fiecare agenţie fiind conştientă că această libertate se datorează modului vag în care sunt formulate prevederile legale.

În general, se admite că acest fel de spionaj există dintotdeauna, toate serviciile de informaţii occidentale se spionează între ele. Nu există prieteni, există doar aliaţi. Franţa procedează la fel ca Germania sau Marea Britanie. Astfel că reacţia faţă de amploarea interceptărilor realizate de Statele Unite pare exagerată.

Traducere și adaptare de Alecuș Fărău, după Le Monde.

Citiți și:

Dezvăluirile extraordinare făcute de un fost angajat al serviciilor secrete despre supravegherea populaţiei

Clienţii serviciilor Microsoft sunt spionaţi de către Guvernul SUA cu permisiunea companiei Microsoft

yogaesoteric
27 ianuarie 2014