Și ne mai întrebăm de ce bunul Dumnezeu va îngădui să vină antihristul? Povestea unui bebeluș ce a fost lăsat să moară, după ce supraviețuise unui avort în trimestrul al treilea

Un bebeluș, după ce a supraviețuit unui avort tardiv, a fost lăsat să moară de către medic

Am devenit director executiv al Miami Right to Life (Dreptul la viață în Miami) în iunie 1989 ‒ un grup mic, dar bine finanțat și foarte bine organizat, afiliat la Florida Right to Life (Dreptul la viață în Florida). Aveam 20 de ani și aceasta a fost prima mea incursiune în apărarea drepturilor la viață. Joi, 14 septembrie 1989, eram singur la birou când am primit un apel anonim de la o asistentă medicală de la spitalul Baptist din Miami.

Ea a început conversația afirmând cu emfază: „Sunt pro-alegere, însă ceea ce am văzut aseară nu a fost în regulă”.

Ea a continuat să explice că a văzut o naștere vie în timpul unei tentative de avort, că medicul care a făcut avortul a pus apoi prosoape și cearșafuri pe fața copilului care se mișca și a părăsit camera, iar la scurt timp după aceea, s-a constatat că bebelușul era mort. În plus, mi-a furnizat numele pacientei, numele medicului care a efectuat avortul și a precizat că bunica copilului avortat se afla, de asemenea, în cameră și că a avut o reacție puternică văzând copilul agitându-se după avortul ratat.

Am sfătuit-o să anunțe departamentul de poliție Miami-Metro, dar ea a spus că nu poate și a închis brusc. Inițial, am crezut că apelul a fost o farsă. Am sunat la informații (411) și am cerut numerele de telefon și adresele Baptist Hospital, ale secției de avorturi, ale unei florării din apropierea spitalului și ale diviziei de omucideri a departamentului de poliție.

Am sunat mai întâi la biroul medicului specializat în avorturi și am verificat că acesta efectua avorturi și că lucra la spitalul Baptist. Apoi, am sunat la spital și, pretinzând că sunt un șofer de la florăria din apropiere care era necesar să lase flori, asistenta medicală de la secția unde se recupera mama a verificat că o pacientă cu numele care mi-a fost spus de denunțător era încă internată acolo. Am sunat apoi la morgă și după o manevră isteață, au confirmat și ei că aveau în posesie un copil născut înainte de termen.

Era evident că apelul asistentei medicale nu a fost o farsă. La treizeci de minute după acel dialog inițial, am contactat poliția. Din fericire, am vorbit cu un detectiv care era pro-viață. Mi-a ascultat cu atenție relatarea, mi-a cerut mai multe detalii și m-a asigurat că va suna imediat la morgă pentru a preveni incinerarea bebelușului fără o autopsie.

Ulterior, am contactat fiecare pastor și lider pro-viață din rețeaua mea. Marți, 17 septembrie, am organizat o conferință de presă în fața Spitalului Baptist. S-au adunat aproape 2.000 de activiști pro-viață indignați și îndurerați, ceea ce a determinat spitalul să accepte, în cele din urmă, o întrevedere. În timpul întâlnirii, vicepreședintele spitalului nu a confirmat și nici nu a negat producerea unui avort tardiv, dar a promis că va fi lansată o anchetă.

Au urmat luni întregi de discuții între organizația Miami’s Right to Life, departamentul de poliție, procurorul general și Baptist Hospital.

În cele din urmă, la începutul lunii decembrie, după ce raportul autopsiei a fost finalizat și toți cei implicați au fost interogați, am fost anunțați de detectivi că procurorul general a revizuit dosarul și a decis că nu a fost comisă nicio infracțiune. Ultimele sale cuvinte au fost: „Îmi pare rău, cazul este închis”. Dar, înainte de închidere, l-am întrebat dacă pot să revăd dosarul acum. Mi-a spus că totul este în raportul medicului legist și că este necesar să plătesc costurile de tipărire.

Am sunat la morgă, am cerut dosarul și mi s-a spus că îl pot ridica a doua zi. Nu eram pregătit pentru imaginile de la autopsie, cu acest băiețel frumos pe o lespede de metal rece și pentru imaginile ulterioare în care era dezmembrat de bisturie, foarfece și ferăstraie. M-am regrupat și am început să citesc.

La prima citire, am observat cât de des sunase medicul pentru a primi actualizări. Era îngrijorat și avea de ce să fie – raportul era plin de contradicții.

Prima dintre aceste contradicții se referea la stadiul sarcinii. Atât medicul care a efectuat avortul, cât și spitalul au susținut că avortul a avut loc în trimestrul al doilea, însă medicul legist a stabilit că bebelușul se afla în luna a șaptea, în trimestrul al treilea. Medicul legist a stabilit aceasta din cauza mărimii copilului, acesta cântărea mai mult de 2 kilograme și avea o lungime de 14 centimetri.

O altă neconcordanță uriașă a fost legată de ceea ce s-a petrecut exact în momentul nașterii. Asistenta susține: „Am văzut capul copilului ieșind și, într-o secundă, întregul trup. Medicul l-a pus imediat sub lenjerie la picioarele patului”. Însă medicul a replicat: „Ea (pacienta) a împins și fătul a ieșit, iar în acel moment am realizat ‒ ei bine, ea îmi spusese că nu vrea să vadă fătul ‒ așa că ceea ce am făcut a fost să acopăr fătul cu un cearșaf pe care îl avem acolo. Am pus cearșafurile și pătura sau orice era deasupra fătului.” Dar bebelușul respira și se mișca?

Medicul care a efectuat avortul a răspuns negativ la ambele întrebări; totuși, asistenta a spus: „Copilul se mișca destul de mult”. Ea continuă spunând că bunica copilului, care se afla în cameră în timpul avortului, a menționat, de asemenea, că a văzut copilul „mișcându-se”. În ceea ce privește întrebarea dacă bebelușul respira, medicul care a efectuat avortul a spus categoric că nu. Cu toate acestea, raportul medicului legist afirmă că „radiografiile au găsit buzunare de aer în stomac și plămânii erau aerisiți, deci fătul respira la naștere”.

Contrar afirmațiilor medicului care a făcut avortul și ale spitalului, conform cărora bebelușul s-a născut mort, asistenta, bunica bebelușului și medicul legist susțin că bebelușul s-a născut viu, iar medicul legist adaugă că bebelușul s-a zbătut pentru a respira în afara uterului timp de aproape o oră. Medicul care a efectuat avortul a afirmat în repetate rânduri că bebelușul s-a născut mort, însă a declarat poliției că la 30 de minute după naștere aștepta să vadă dacă mai există „activitate fetală”.

Procurorul a declarat că nu a existat nicio mărturie de încredere care să indice că medicul care a efectuat avortul a sufocat în mod activ copilul. Bine, dar, cu siguranță, a fost vorba de malpraxis, deoarece bebelușului nu i s-a acordat asistență medicală așa cum prevede legea din Florida. Există o preponderență a dovezilor în acest caz conform cărora copilul a supraviețuit tentativei de avort și s-a născut viu. În declarațiile sale către poliție și atunci când a fost întrebat despre copiii care supraviețuiesc avorturilor, medicul a spus că procedura sa obișnuită este să „nu facă nimic și să lase fătul să expire, să nu facă nimic imediat”. Procedura sa obișnuită? Câți copii a ucis?

Poate că medicul nu a sufocat în mod activ bebelușul, dar l-a lăsat în mod deliberat să moară sub o grămadă de prosoape murdare și cearșafuri puse pe fața bebelușului. Dar procurorul de stat nu a găsit nimic în neregulă cu el, ceea ce ridică întrebarea: ce fel de procuror de stat citește acest raport, se uită la preponderența dovezilor că a existat o aparentă nerespectare a legislației din Florida și ajunge la concluzia că nu a fost comisă nicio infracțiune? Un fanatic pro-avort care a fost etichetat ulterior drept Măcelarul din Waco, iată cine. Procurorul general al comitatului Miami-Dade în 1989 a fost Janet Reno.

În ciuda încercărilor recent reînnoite și zgomotoase ale avocaților pro-avort de a respinge realitatea, avorturile târzii și după naștere au loc. Întotdeauna au avut loc și la o rată alarmantă. Faptul că democrații induc în eroare publicul american cu privire la această problemă este condamnabil, iar faptul că media tradițională nu raportează cu bună știință aceste minciuni flagrante este rușinos.

Este necesar și vom continua să aducem cât mai multă lumină asupra acestor practici barbare și ne vom gândi întotdeauna la acel băiețel, blond și cu ochi albaștri, care a murit sub greutatea prosoapelor și cearșafurilor murdare. Noi, cei de la Miami Right to Life, l-am numit Baby Special (Bebelușul Special) și va fi mereu în inimile noastre.

Autor: Raimundo Rojas

Citiți și:
Dr. Vasile Astărăstoae: Sfârșitul vieții la începutul vieții – despre infanticidul legal (I)
Adevărul murdar din spatele industriei avortului: Un video cutremurător expune crearea liniilor de celule fetale utilizate de industria Big Pharma
Un documentar din 2019 explorează rădăcinile sataniste/idolatre ale mișcării pro-avort

yogaesoteric
26 octombrie 2024