Sinistra înscenare de la Vama Nădlac

de George Preda

În această perioadă în care se aşteaptă un verdict al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru recursul formulat de procurori în dosarul lui Gregorian Bivolaru (care a fost achitat până acum de două instanţe în acest dosar) s-au readus în discuţie diverse erori procedurale şi abuzuri ale autorităţilor. Diferiţi politicieni occidentali şi-au manifestat recent îngrijorarea faţă de abuzurile, manevrele şi presiunile despre care există indicii foarte clare că există în acest dosar şi au interpelat guvernul României şi Ministerul Justiţiei.

În procesul de la Sibiu s-a restabilit adevărul privind înscenarea din 28 martie 2004, de la Vama Nădlac

Complementar faţă de aceste elemente extrem de importante, considerăm că este necesar să readucem în atenţia opiniei publice fondul chestiunii, adică acuzaţiile care i-au fost aduse lui Gregorian Bivolaru şi pentru care el a fost găsit nevinovat de către instanţă – mai precis, instanţa a decis că faptele pentru care Gregorian Bivolaru a fost acuzat de procurori nu există. Totuşi, aşa cum vom demonstra, situaţia este mult mai gravă decât o acuzaţie fantasmagorică a procurorilor. În ceea ce priveşte acuzaţia de tentativă de trecere ilegală a frontierei de stat (pe care o analizăm în acest articol), este vorba de o diabolică înscenare – care a fost demascată în cadrul procesului de la Sibiu, prin audierea martorilor şi examinarea diferitelor dovezi.


 
Printre altele, procesul de la Sibiu a scos la iveală detalii incredibile despre modul în care autorităţile au orchestrat înscenarea de la Vama Nădlac. În cadrul acestui proces, Gregorian Bivolaru este judecat şi pentru o presupusă „tentativă de trecere frauduloasă a frontierei de stat”. Despre ce este vorba? În seara zilei de 28 martie 2004, după o veritabilă campanie mediatică de „diabolizare” a lui Gregorian Bivolaru şi instigare a opiniei publice împotriva acestuia, toate posturile TV au prezentat exploziv ştirea că liderul MISA a fost arestat în timp ce încerca să treacă ilegal graniţa la Nădlac. Ştirile, agresive şi triumfaliste, susţineau că acesta era deghizat, purtând o perucă şi a fost prins încercând să treacă de punctele vamale pe sensul de intrare în ţară. Ziariştii prezenţi la faţa locului au „surprins” imagini chipurile din cadrul acestei tentative şi astfel toată presa a marşat pe această ştire „bombă” – era, de altfel, duminică seara şi alte ştiri interesante nu prea erau. În zilele care au urmat, televiziunile şi ziarele au reluat din nou şi din nou imaginile cu Gregorian Bivolaru după gratii, cu o vizibilă satisfacţie pe care nici măcar nu încercau să o disimuleze. În febra de moment, nimeni nu a stat să analizeze detaliile ciudate ale acestei afaceri, deşi au existat chiar şi unii jurnalişti integri care au remarcat cu promptitudine unele aspecte cel puţin dubioase ale întregii conjuncturi.

Agenţia de ştiri Mediafax difuzează ştiri false la comanda autorităţilor!

 
Iată deci cum s-au derulat în realitate evenimentele. Pe 27 martie 2004, autorităţile au lansat informaţia falsă că a început urmărirea penală împotriva lui Gregorian Bivolaru. Simultan, s-a solicitat agenţiei de presă Mediafax să difuzeze ştirea, de asemenea falsă, că Gregorian Bivolaru este dat în consemn la frontieră. Ambele ştiri au fost vehiculate în aproape toate ziarele şi pe aproape toate posturile TV. Într-o intervenţie telefonică în direct în timpul emisiunii Naşul de la B1TV, ziaristul Christian Levant – unul dintre puţinii ziarişti care nu s-au aliniat campaniei mediatice anti-MISA – a afirmat: „de aceea spun că este o diversiune […] pentru că azi la conferinţa de presă ni s-a spus că nu s-a început urmărirea penală împotriva lui Gregorian Bivolaru […] dar mai târziu când am sunat la Mediafax şi am întrebat, ne-au spus că ştirea [că Gregorian Bivolaru e dat în urmărire generală] nu e adevărata, dar li s-a cerut să o comunice […] mi-au spus atât mie cât şi unei colege.” 
Neştiind despre aceste manevre, alertat de ştirea difuzată de Mediafax, Gregorian Bivolaru a solicitat avocaţilor săi să verifice care este situaţia de fapt în cazul său şi a aflat astfel că nu era nicidecum dat în consemn la frontieră, pentru că, de altfel, la momentul respectiv nici măcar nu era acuzat efectiv de nimic (în schimb, Gabriel Bivolaru, fost deputat PSD, care fusese deja condamnat pentru fraudarea BRD, era dat în urmărire generală şi în consemn la frontieră). Fiind invitat să participe la o conferinţă pe teme de yoga în Ungaria – invitaţie care precedase cu mult evenimentele din 18 martie – Gregorian Bivolaru a hotărât să meargă totuşi în Ungaria, motiv pentru care s-a deplasat la Vama Nădlac.
 

Un vameş mincinos, Doru Biriş, susţine că l-a confundat pe Gregorian Bivolaru cu… Gabriel Bivolaru şi de aceea a alertat Poliţia

 
Pe tot parcursul zilei de 28 martie a continuat intoxicarea mediatică, difuzarea ştirii conform căreia el ar fi dat în consemn. Motiv pentru care Gregorian Bivolaru s-a decis să nu se adreseze direct la ghişeu (deşi avea asupra lui documente legale de călătorie: paşaport valid şi asigurare medicală), pentru a nu stârni un scandal în caz că ar fi fost cu adevărat aşa, ci a preferat să ceară o verificare suplimentară faţă de cea făcută de avocaţii săi. Practic, el l-a rugat pe un cunoscut (Farkas Zsolt, lucrător vamal) să îl însoţească şi să se intereseze la un coleg de-al său, pe nume Doru Biriş, pentru a verifica încă o dată care era situaţia, era dat în consemn sau nu? Astfel, cei doi au intrat în clădirea vămii şi au rămas pe hol, într-o zonă circulată, în faţa uşii biroului în care lucra Biriş, aştepând ca acesta să verifice în calculator situaţia lui Gregorian Bivolaru. Biriş a afirmat ulterior că el a făcut o confuzie când a verificat în sistem şi că a alertat poliţia pentru că, într-adevăr, el a crezut că Gregorian Bivolaru era dat în consemn la frontieră (chiar şi aşa, de ce ar fi trebuit Biriş să alerteze poliţia? Gregorian Bivolaru nu făcea nimic ilegal dacă aştepta pe hol, consemnul la frontieră nu este totuna cu mandatul de arestare! Chiar şi dacă ar fi fost dat în consemn, el ar fi avut dreptul să se afle acolo, dacă asta vroia).

Dar care este oare probabilitatea ca un lucrător vamal cu experienţă să facă o astfel de „confuzie”, cum susţine Biriş? Sistemul computerizat de stocare a informaţiilor prevede menţionarea următoarelor date, în cazul persoanelor date în consemn la frontieră:
,,a) numele şi prenumele, numele anterior, pseudonimele sau poreclele care au fost eventual înregistrate separat;
b) semnele fizice particulare, obiective şi inalterabile;
c) prima literă a celui de-ai doilea prenume;
d) data şi locul naşterii;
e) sexul;
f) cetăţenia;
g) menţiunea că persoanele în cauză sunt înarmate, după caz;
h) menţiunea că persoanele în cauză sunt violente, după caz;
i) motivul semnalării;
j) măsura care trebuie luată.”
Iată deci că nu era vorba de o confuzie facilă Gregorian – Gabriel, dacă nu acceptăm ideea că lucrătorul vamal în cauză era mai mult decât incompetent! Ce anume l-a făcut pe Biriş să alerteze imediat poliţia?!

Înscenarea odioasă a unui „flagrant”, cu complicitatea unor reprezentanţi ai presei

În continuare, doi poliţişti i-au abordat pe Gregorian Bivolaru şi Farkas Zsolt şi i-au întrebat ce fac acolo (pe hol, în clădirea Vămii, în faţa uşii biroului lui Doru Biriş). În scurta discuţie care a urmat, la un moment dat poliţiştii (care de altfel erau deja alertaţi în privinţa lor) au pretins că tocmai l-au recunoscut pe Gregorian Bivolaru, care ar fi consemnat la frontieră. Mărturiile poliţiştilor, consemnările din procesul verbal încheiat cu acea ocazie şi menţiunile din rechizitoriu sunt contradictorii şi incoerente. Povestea pe care au încercat s-o construiască procurorii, cu sprijinul copios al presei şi complicitatea poliţiştilor respectivi, este cea pe care aţi auzit-o atunci la televizor (nu spunem că „aţi văzut-o” pentru că nu aveaţi ce vedea în această direcţie, imaginile filmate nefiind consistente). Pasă-mi-te, Gregorian Bivolaru ar fi încercat să fugă din ţară, fiind surprins în „flagrant” pe sensul de intrare în ţară, dincolo de tonetele vămii. Acest „flagrant” a fost înscenat practic sub ochii publicului şi mai ales sub ochii unor reprezentanţi ai presei, care au fost chemaţi de autorităţi la faţa locului şi au devenit astfel complici la această mascaradă aberantă şi plină de cruzime.

Astfel, Gregorian Bivolaru a fost reţinut şi interogat mai bine de o oră – între timp s-a lăsat întunericul – şi apoi a fost târât cu forţa afară din clădirea vămii, în locul respectiv unde se presupunea conform scenariului regizat că ar fi fost prins. Poliţiştii l-au percheziţionat (ilegal) şi au descoperit printre bagajele sale o perucă (de altfel este perfect legal să ai în bagaje o perucă, la fel cum este legal să porţi perucă, aşa cum ştiu toate persoanele care poartă perucă în ţara asta). Aşa că l-au pus să-şi pună peruca pe cap şi l-au fotografiat cu perucă, afirmând că se deghizase pentru a fugi din ţară! Totuşi le-a scăpat un detaliu, faptul că Gregorian Bivolaru era îmbrăcat cu o jachetă de culoare portocaliu fosforescent (jachetă care, în felul ei, a devenit celebră prin reluarea ulterioară a acestor imagini). Ori, dintre toate culorile, oare un om care intenţionează să treacă ilegal frontiera pe sub nasul vameşilor, vă imaginaţi că ar alege tocmai o geacă portocaliu fosforescent?! Oare nu ar fi preferat un verde brotăcel tot aşa, fosforescent?

Chiar dacă acum facem haz de necaz, scena în sine cu siguranţă nu a fost deloc nostimă şi partea cea mai tragică din punctul nostru de vedere este că la această înscenare au participat şi au asistat diferite persoane, printre care şi unii jurnalişti, care totuşi în loc să spună adevărul, au devenit complici prin prezentarea în mass-media a variantei false a autorităţilor şi nu a realităţii! Ei nu se pot preface că nu au observat că era de fapt o înscenare, căci Gregorian Bivolaru era târât cu forţa de nu mai puţin de cinci oameni şi, în tot acest timp, el striga în gura mare (salutară prezenţă de spirit!) pentru a atrage atenţia oamenilor din jur şi pentru a demasca această înscenare. Iar apoi, când a fost reţinut în arestul Vămii, aceiaşi ziarişti au încercat chipurile să-l intervieveze, dar i-au ignorat cu desăvârşire afirmaţiile, preferând să-l batjocorească şi să-l provoace să evadeze din arest prin modalităţi paranormale, aşa cum a făcut în 1984, când a evadat din arestul Securităţii.

Întrebări pertinente care au rămas fără răspuns, chiar şi după ce s-a demascat această înscenare

În cadrul procesului de la Sibiu, toate detaliile componente ale acestei înscenări sinistre şi diabolice au ieşit la iveală, rând pe rând, aşa cum le-am povestit. Ori, nici nu era dificil să se dărâme un eşafodaj atât de subţire şi incoerent. Dar chiar şi aşa, unele întrebări foarte serioase rămân fără răspuns. De exemplu, ce căutau jurnaliştii acolo? Cum de se nimeriseră şi ei pe-acolo tocmai când Gregorian Bivolaru „fugea din ţară”, cu peruca neagră pe cap ca să se ascundă, dar cu jachetă portocalie fosforescentă, ca să-l vadă toată lumea?! De ce nu a fost eliberat Gregorian Bivolaru după întocmirea proceselor verbale, având în vedere că tentativa de trecere ilegală a frontierei se judecă în stare de libertate? De ce a fost adus acesta, sub o masivă escortă, la Bucureşti, doar pentru a fi acuzat ulterior de cu totul şi cu totul altceva?

Şi, la urma urmei, de ce ar încerca cineva să fugă din ţară, dacă oricum avea voie să iasă din ţară şi avea asupra lui toate actele necesare? Am putea spune, ironic dar corect, că Gregorian Bivolaru a făcut atunci o tentativă de a trece LEGAL frontiera, adică de a-şi exercita un drept fundamental ca şi cetăţean român…

Lipsă de imaginaţie sau tipar al unui mod de acţiune? În anul 1984, în timpul dictaturii comuniste, Gregorian Bivolaru a fost închis ilegal, aducându-i-se nişte acuze aberante că ar complota prin mijloace paranormale împotriva regimului. În semn de protest, el a evadat din arestul Securităţii statului, iar ulterior a fost arestat din nou, de data aceasta fiind închis cu acte „în regulă”, pentru… evadare! Nu este nevoie de un coeficient superior de inteligenţă pentru a sesiza paradoxul acestei situaţii, căci în mod oficial nu i s-a imputat în cele din urmă vreo altă infracţiune, înafară de aceea de a fi părăsit o închisoare în care, de altfel, nu ar fi trebuit să se afle.

Din nou, în anul 2004, Gregorian Bivolaru este acuzat public printr-o campanie de propagandă neagră de mare amploare, de tot felul de fapte odioase, care mai de care mai reprobabile: prostituţie, trafic de droguri, trafic de fiinţe umane, constituirea unei organizaţii paramilitare etc. Pe fondul psihozei generale create se difuzează ştirea falsă că este dat în consemn la frontieră, deşi în momentul respectiv împotriva sa nici măcar nu se declanşase urmărirea penală. Iar apoi, este reţinut pentru o presupusă tentativă de trecere ilegală a frontierei de stat, deşi avea voie să treacă graniţa, avea acte în regulă şi nu era oficial acuzat de nimic! Este reţinut practic ilegal, se încropeşte la repezeală un dosar care îl acuză retroactiv de „relaţii sexuale cu o minoră” şi în cadrul acestuia se emite un mandat de arestare care invocă opinia publică ca motiv pentru arestarea sa. În încheierea acestui cerc vicios, de atunci şi până în prezent presa nu a ostenit deloc să afirme din nou şi din nou că Gregorian Bivolaru a încercat să fugă din ţară pentru a se sustrage urmăririi penale, deşi la momentul aşa-zisei tentative de a părăsi ţara el nu era acuzat de nimic. Mai recent s-a afirmat că el este judecat pentru că a părăsit ţara ilegal, pentru că într-adevăr ulterior liderul MISA a reuşit să ajungă în Suedia, unde a obţinut azil politic – să remarcăm şi această confuzie întreţinută de presă. Şi în plus, merită subliniată şi uluitoarea discrepanţă dintre acuzaţiile iniţiale vehiculate de autorităţi şi de presă: prostituţie, trafic de droguri, orgii sexuale etc., din care până la urmă a rămas doar… presupusa relaţie sexuală cu o minoră. Oare în cazul presei este vorba de amnezie sau de rea intenţie? Dacă ar fi interesaţi de adevărate ştiri senzaţionale, înscenarea de la Vama Nădlac este, ea în sine, o veritabilă bombă de presă, dar cu siguranţă jurnaliştii nu o demască şi pentru că unii confraţi ai lor au fost complici la această regretabilă şi penibilă cacealma. Şi culmea este că unii denigratori ai MISA afirmă şi acum, cu aplomb, că dacă Gregorian Bivolaru ar fi fost nevinovat, ar fi trebuit să rămână în ţară şi să se supună inclusiv măsurii de arestare preventivă, pentru a-şi dovedi nevinovăţia ulterior, în cadrul procesului. Aşa să fie? Aceşti moralişti de duzină ar trebui să se grăbească să condamne mai degrabă abuzurile şi presiunile care s-au făcut pentru a obţine o condamnare rapidă în cazul lui Gregorian Bivolaru, abuzuri care sunt dovedite şi indubitabile, decât presupuse posibile (dar nedovedite) fapte ale acestuia.

Citiţi şi:

Aspecte inedite şi revelatoare despre Operaţiunea Christ (partea I)

La opt ani după evenimentele din martie 2004, nicio perspectivă de a se face dreptate în România



yogaesoteric
16 martie 2012

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More