Sistemul cardurilor de sănătate, eşuat lamentabil în alte ţări europene, este impus cetăţenilor români. Cui şi pentru ce serveşte?

de Magdalena Darie

„Atunci când privim ceea ce se petrece pe această planetă (planeta Pământ) dintr-un anumit punct de vedere, descoperim că, în realitate, fiecare dintre noi este într-o anumită măsură responsabil pentru toţi ceilalţi.“

profesor yoga Gregorian Bivolaru

După buletine, paşapoarte şi permise de conducere cu cipuri, românilor li se impun acum noile carduri de sănătate. Politicieni cu zâmbete viclene ne explică: ne modernizăm… sistemul este foarte eficient… vom primi îngrijiri medicale de mai bună calitate… Aşa că în timp ce în spitale bolnavii tremură de frig, suferă de foame şi îşi cumpără singuri de la farmacie cele necesare îngrijirii sănătăţii, statul român cheltuieşte cu aplomb peste 184 de milioane de euro pentru implementarea sistemului naţional de carduri de sănătate.

Avem carduri de sănătate. Cu cip cu tot. Cui folos?

După ani de amânări, majoritatea celor 10 milioane de carduri de sănătate destinate asiguraţilor din România au ajuns la aceştia la finalul lunii octombrie 2014. Unii le-au refuzat şi le-au dus imediat înapoi la Casa de Asigurări de Sănătate din judeţul lor.
Mulţi însă s-au grăbit să meargă la medicul de familie pentru validare, aşa încât cardul să devină funcţional. Asta pentru că oamenii au fost ameninţaţi că fără acest card nu vor avea acces la medicamente sau la servicii medicale decontate de CNAS.
Medicii de familie au ridicat din umeri. Majoritatea nu şi-au cumpărat încă cititoarele, iar dintre cei care le au, mulţi au avut probleme în a le folosi, pentru că sistemul informatic nu este încă bine pus la punct.

Cardul de sănătate are un cod PIN pe care asiguratul îl va introduce în cititorul de carduri, aşa cum face şi cu un card bancar când plăteşte cumpărăturile la magazin. Cardul de sănătate are codul prestabilit 0000, iar fiecare posesor este obligat să schimbe acest cod cu unul pe care îl va alege singur, activând astfel cardul în prima unitate unde va solicita servicii medicale (medicul de familie, spital, farmacie, laborator etc).

Din 2015, cei care vor să beneficieze de servicii decontate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate sunt obligaţi să prezinte cardul de sănătate. Pe acesta sunt imprimate următoarele informaţii: numele şi prenumele asiguratului, codul unic de identificare în sistemul de asigurări sociale de sănătate, numărul de identificare al cardului naţional de asigurări sociale de sănătate, data naşterii, termenul de valabilitate al cardului (5 ani). Doar la cererea asiguratului, doctorul va inscripţiona pe cardul de sănătate şi datele medicale.

Dincolo de toate problemele etice, morale şi logistice pe care le ridică – despre care vă invităm să citiți într-un alt articol publicat pe site-ul yogaesoteric – implementarea cardului are o mulţime de lacune. Nu se ştie încă ce se va petrece cu minorii ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate sau care nu sunt asiguraţi, nu se ştie ce vor face medicii dacă le vor bate la uşă oameni grav bolnavi care nu au contribuţii la CNAS, ori cum se va proceda în cazul celor care îşi pierd cardul şi vor putea prezenta doar o adeverinţă până la eliberarea unui alt card sau a celor care au uitat codul PIN. Ce se va petrece în cazul unor erori de soft sau dacă se vor pierde datele unor pacienţi, sunt de asemenea întrebări fără răspuns.

În Marea Britanie, Franţa şi Germania implementarea sistemului de carduri de sănătate s-a dovedit a fi exorbitant de scumpă și un fiasco total – s-au pierdut datele asiguraţilor, nu s-au eliminat fraudele din sistem. Experienţa vesticilor nu i-a descurajat câtuşi de puţin pe oficialii din Ministerul Sănătăţii. Interesele sunt uriaşe. Cap de listă este industria donării de organe. Iniţial, cardurile au fost concepute în aşa fel încât toţi cei 10 milioane de asiguraţi să devină donatori de organe în mod implicit. Aşa încât perfida industrie a donării de organe ar fi beneficiat de o uriaşă bază de date a posibililor donatori şi a stării de sănătate pe care o au în prezent. Şi deja se ştie că în multe spitale din Europa odată ce un pacient se află în stare gravă, medicii din comisia de transplant se grăbesc să convingă familia că omul nu mai are şanse să îşi revină şi că cel mai bine ar fi să îl transforme în donator de organe. Viu, pentru că deşi aflat în moarte cerebrală, omul încă nu este cu adevărat mort. Acum oficialii din Sănătate urmăresc să îi convingă pe români să se înscrie de bună voie, în masă, pe listele donatorilor. În mass-media şi în spitale se desfăşoară adevărate campanii pentru a determina cât mai mulţi români să admită să fie disecaţi înainte de fapt de a muri, când se află în moarte cerebrală pentru a le fi recoltate organe, oase, ţesuturi.

Introducerea cardurilor de sănătate cu cip este un nou pas în scenariul malefic de înrobire a populației

Ideea implementării sistemului naţional de carduri de sănătate a apărut în 2010, pe vremea guvernului Boc. Introducerea cardului obligatoriu cu cip a fost decisă prin ordonanţă de urgenţă, aşa încât nu au avut loc dezbateri în Parlament şi în societatea civilă. Ordonanţa emisă de guvern dezvolta o prevedere dintr-o lege emisă încă din 2006, privind reforma sistemului medical.

Întâmplător sau nu, acest card cu cip urma să fie introdus cel târziu în 2012. Ideea iniţială a guvernanţilor a fost ca bucata de plastic obligatorie să conţină întregul istoric medical al asiguratului precum şi toate datele legate de starea sa actuală de sănătate – împotriva tuturor normelor deontologice care prevăd confidenţialitatea actului medical – dar şi acceptul exprimat în timpul vieţii cu privire la prelevarea de organe, ţesuturi şi celule după deces! Asta chiar dacă respectiva persoană nu şi-ar fi dat niciodată acordul ca să fie tăiat de viu şi să-i fie scoase organele! Guvernul deja luase această hotărâre în locul fiecărui cetăţean! Românii au fost apoi informaţi că, vor – nu vor, dacă nu acceptă cardul naţional de sănătate nu vor mai avea acces la doctor, la analize sau la farmacie decât contra cost – unul foarte piperat – cu excepţia serviciilor de urgenţă, a situaţiilor epidemiologice şi a femeilor gravide.

Feţe perfide şi zâmbitoare încercau să îi convingă pe cei câţiva români, reprezentanţi ai societăţii civile, intelectuali, medici sau preoţi, ultragiaţi că nu li s-a solicitat punctul de vedere într-o chestiune atât de importantă, că de fapt cardul de sănătate aduce un imens beneficiu sistemului sanitar din România şi că după implementarea lui vom fi cu toţii trataţi cum nu se poate mai bine, pentru că banii din Sănătate vor fi cheltuiţi mult mai eficient.

Tot mai mulți români au început să se trezească din marasmul țesut cu abilitate de autorități în jurul cardurilor de sănătate și s-au revoltat, au făcut mitinguri, au scris sute de pagini pe bloguri, au vorbit cu orele în filme postate pe internet. Iniţial au fost ignoraţi cu desăvârşire, Ministerul Sănătății urmărind să servească docil populației planul viclean croit în culise.
Au apărut însă şi voci care nu au putut fi ignorate. Una dintre ele este cea a dr. Vasile Astărăstoae, preşedintele Colegiului Medicilor din România.

„Într-o ţară cu o democraţie formală cum e România, în care lumea a uitat tradiţia democratică, în care frica şi conflictul este modul de trai, un card este un instrument periculos pentru societate şi pentru democraţie, pentru că el nu e protejat şi politicienii noştri, decidenţii noştri nu au experienţa democraţiei. Poate fi utilizat împotriva cetăţeanului. Aşa cum acum toată lumea e ascultată şi apar stenograme şi se pot distruge vieţi, la fel şi cardul poate fi utilizat. El nu trebuie să cuprindă decât nume, prenume, faptul că a plătit sau nu, dar nu şi istoricul medical al pacienţilor, deoarece e o relaţie între medic şi pacient, şi nu între cel care plăteşte“ explică Astărăstoae.

Într-o emisiune radio, medicul a enumerat o sumedenie de motive evidente pentru care cardul de sănătate, pe lângă alte probleme pe care le implică, reprezintă chiar un pericol la adresa cetățenilor, putând fi folosit ca o veritabilă armă împotriva lor.

– Cardul de sănătate cu microcip este un abuz din partea statului şi comportă riscuri pe toate planurile!
– Cardul este numai aparent în favoarea asiguraţilor.
– Este periculos să fie puse informaţiile medicale personale pe microcip, deoarece acesta nu este protejat. Oricine are un cititor de cipuri compatibil poate să afle tot istoricul medical al persoanei. Acest lucru violează drepturile la intimitate şi la demnitate şi poate să aducă mari prejudicii.
– La Consiliul Europei există o presiune imensă din partea firmelor de asigurări pentru a deveni legal accesul la informaţiile despre sănătatea oamenilor.
– Forţa financiară uriaşă a acestor „rechini” face ca datele despre posibilele boli ale oamenilor să ajungă la ei pe birou ca să ştie dacă fac sau nu poliţele de asigurare şi la ce preţ.
– Se introduce o nouă taxă, fără ca populaţia să fie întrebată, deşi românii plătesc asigurările de sănătate.
– În privinţa donării de organe: vom intra în circuitul european şi vom trimite numărul de organe disponibile spre alte ţări.
– Cui vor folosi organele luate de la români? Ce bani şi ce organizaţii sunt în joc? Cine îi vor apăra pe naivi de cei care vor dori să le comercializeze organele, pe milioane şi milioane de euro sau dolari?
– Există un comerţ ilicit de organe pentru transplant, este dovedit, iar acordul prezumat, aşa cum este prevăzut în România, ridică mari semne de întrebare.
– Medicii sunt şi ei oameni. Dacă ne uităm la istoria sec. XX, vedem că medicii erau cei care făceau experimente în lagărele de concentrare naziste, medicii erau cei care făceau abuzuri în domeniul psihiatric. Şi în cazul transplantului de organe tot medicii pot să ajungă la abuzuri dacă legea şi autorităţile permit şi încurajează. Şi fac exact asta prin cardul cu microcip!
– Un exemplu elocvent este gripa porcină. S-a dovedit că cei care au întreţinut spaima au avut contracte cu firmele care au produs vaccinurile.
– Cardul de sănătate cu microcip (putea să fie şi o variantă fără, aşa cum funcţionează în multe ţări din UE) creează mari dificultăţi şi poate chiar împiedica accesul la serviciile medicale.
– Decizia guvernanţilor noştri, pe care nu o contestă vehement nici televiziunile, nici opoziţia parlamentară, este halucinantă: cei care plătesc din salariu sau pensie serviciile medicale de stat, dar nu vor card de sănătate, vor plăti toate serviciile medicale de care au nevoie!

Vasile Astărăstoaie este doar unul dintre medicii care s-au ridicat împotriva mârşăviei.
Preşedintele Societăţii Naţionale de Medicină a Familiei, dr. Rodica Tănăsescu, crede că acest card de sănătate nu aduce niciun beneficiu pacienţilor şi nici medicilor. „Aduce beneficii doar Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate. Înţeleg necesitatea pentru care CNAS doreşte acest card şi este de înţeles că instituţia vrea să controleze cum se cheltuiesc banii. Nu vreau să fim înţeleşi greşit. Nu vrem un conflict cu Casa Naţională, dar pur şi simplu nu se mai poate adăuga nici un act administrativ, birocratic în activitatea noastră, suntem practic sufocaţi de hârtii sau raportări electronice sau pe hârtie. Ne-am săturat de activităţi birocratice, în detrimentul activităţii medicale”, a explicat dr. Tănăsescu.

Fostul preşedinte CNAS Lucian Duţă (cercetat acum de procurorii anticorupţie pentru abuz în funcţie şi un prejudiciu adus statului de 150.000 de euro), unul dintre cei care s-au ocupat de proiectul informatizării sistemului naţional de carduri de sănătate, a susţinut cu vehemenţă că introducerea cardurilor ar stopa pierderi de 500 de milioane de euro pe an, într-un sistem de sănătate care „înghite” anual 5 miliarde de euro. Una dintre modalităţile de fraudare care ar fi stopată de introducerea cardului, spune Duţă, este cea a reţetelor compensate: în România se eliberează anual zeci de milioane de astfel de reţete, dar în multe cazuri bolnavii ar trebui să îşi plătească singuri medicamentele.

Mai mult, reprezentanţii Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate încearcă să ne convingă că noul card cu cip este la fel de important ca şi un act de identitate. Teoretic, asiguraţii nu vor putea fi consultaţi gratuit de medic dacă nu vor avea cardul de sănătate. Rămâne de văzut ce se va petrece în satele unde ţăranii nici buletinul nu mai ştiu pe unde îl au, darmite să rețină codul pin și să poarte mereu la ei un card ciudat când merg la dispensar, unde nu se ştie când vor ajunge cititoarele de carduri.

Autorităţile susţin însă obsesiv că acest card este extrem de important şi joacă un rol esenţial în reformarea sistemului sanitar. „Cu ajutorul lui se vor putea controla mai bine banii din sistem. Fiecare pacient va vedea ce servicii medicale a folosit într-o anumită perioadă, iar astfel vor fi evitate fraudele din sistem”, explica şi Cristian Buşoi în vara anului trecut, când era la rândul lui preşedinte CNAS. Mai mult, el a adăugat că pe măsură ce românii îşi vor schimba cărţile de identitate vechi, microcipul de pe cardul de sănătate ar putea fi integrat în cele noi. „Adică pe măsură ce oamenii vor schimba cărţile de identitate, noile documente vor avea implantat şi cipul de pe cardul naţional de sănătate, care cuprinde datele de identificare, grupa sanguină, Rh, boli cronice şi acceptul privind donarea de organe”, declara senin Buşoi, prevestind zorii statului cu un total control asupra cetăţenilor.

Şi totuşi, minciuna are picioare scurte, iar răul nu poate triumfa niciodată definitiv

Deşi ignoraţi şi nebăgaţi în seamă ani de zile, cei care au înţeles răul pe care introducerea cardului de sănătate cu cip îl va genera au continuat să protesteze, predominant în mediul online.

Chiar dacă aceste carduri au fost introduse şi vor fi obligatorii, acum cetăţeanul are dreptul să decidă singur ce date vor fi înregistrate pe card, şi îşi poate exprima acordul sau dezacordul de a deveni donator de organe înainte ca acesta să fie menţionat pe cardul de sănătate.

Chiar şi aşa însă, pericolele sunt mari. De la actele cu cipuri, la cipurile implantate şi la controlul total al populaţiei sunt numai câţiva paşi pe care minţile diabolice care conduc din umbră planeta sunt de mult pregătite să îi facă.

În încheiere, iată cuvintele vii ale părintelui Iustin Pârvu, care avertiza atunci când au fost introdusele cărţile de identitate cu cip:
„Dacă nu mărturisim adevărul şi nu-l vom spune deschis unul către altul, nu am dobândit nimic. Am pierdut totul. Dar dacă mărturisim, am dobândit totul. Să nu ne temem, pentru că teama este de la vrăjmaş. Ion îl ia, Vasile-l ia, îl luăm toţi şi ne ducem cu duiumul în munţii diavolului. Fără oprire. Acolo nu-i oprire. Când ai luat direcţia asta, mergi într-acolo. De aceea, nu mai întrebaţi. Ştiţi ce aveţi de făcut. La ora aceasta, cu atâtea informaţii, cu atâtea mijloace de transmitere de noutăţi, cum ştiţi dvs şi cunoaşteţi toate până la ultima invenţie, trebuie să o ştiţi şi pe asta, pentru că de asta depinde veşnicia noastră. De aceea suntem datori să ştim şi nu avem scuză că nu ştim.”

Citiţi şi:
Implementarea abuzivă a tehnologiei RFID în SUA. Pericolele implanturilor RFID (1)
Minciunile sfruntate însă profitabile ale ştiinţei: Moartea cerebrală şi frauda donării de organe (I)
Pentru că EU pun taxa şi tu doar pentru MINE munceşti!
De ce sunt oamenii indiferenţi?

yogaesoteric
14 noiembrie 2014