«Sistemul educațional românesc reprezintă un risc pentru dezvoltarea emoțională a copiilor noștri»

„Sistemul educațional românesc reprezintă un risc pentru dezvoltarea emoțională a copiilor noștri, din mai multe perspective”, spune Gabriela Alexandrescu, director executiv al organizației Salvați Copiii România.

Într-un interviu pentru Republica.ro, aceasta vorbește despre atmosfera toxică din școlile românești, despre cum afectează volumul mare de teme dezvoltarea copiilor, dar și cum în multe situații, drepturile profesorilor abuzivi prevalează în fața drepturilor copiilor.

– Care sunt, în opinia dvs., principalele probleme care pun în pericol dezvoltarea emoțională a elevilor din sistemul de învățământ românesc?

– Sistemul educațional românesc reprezintă un risc pentru dezvoltarea emoțională a copiilor noștri, din mai multe perspective. Elevul român de succes este un bun receptor și reproducător de informație. Atunci când se evaluează progresul și performanța unui elev, nu sunt luate formal în considerare abilitățile sale emoționale și sociale, felul în care, în contextul școlii, el devine din ce în ce mai bun la a-și cunoaște și gestiona emoțiile, la a construi și menține relații sociale, de colaborare cu cei din jur, colegi sau cadre didactice. Neavând formal acest obiectiv de dezvoltare, școala eșuează în a avea grijă de sănătatea emoțională a copiilor.

În al doilea rând, deținem statistici relevante la nivel național, conform cărora 86% dintre elevii români au experimentat cel puțin o situație de umilință publică din partea cadrelor didactice; 33% dintre ei au fost jigniți, iar 7% loviți de către profesorii lor. Critica, expunerea publică umilitoare, evidențierea greșelilor, academice sau de comportament, sunt principalele instrumente pedagogice pe care mulți dintre profesorii români le folosesc în relație cu elevii. Aceste practici educaționale se înscriu în categoria comportamentelor abuzive cu consecințe negative deopotrivă pentru dezvoltarea emoțională și educațională a copiilor.

În al treilea rând, sunt de menționat practicile discriminatorii cărora le cad victime numeroși copii din diferite grupuri vulnerabile – copii de etnie rromă, copii cu tulburări de sănătate mentală, copii ce provin din medii extrem de sărace sau sunt lipsiți de protecția parentală (au unul sau ambii părinți plecați la muncă în străinătate sau provin din sistemul de protecție) și care au un impact semnificativ asupra sănătății și echilibrului emoțional.

Școala e departe a fi un loc al toleranței, al diversității și flexibilității, în care copiii sunt sprijiniți să se integreze. Inițiate chiar de către școală sau de către părinții „celorlalți copii”, dar susținute măcar tacit de școală, aceste practici nu doar că afectează profund copiii vulnerabili, dar transmit o lecție deloc valoroasă celorlalți copii care, învață astfel un model negativ de comportament social.

– Mai este și violența între elevi.

– Există un nivel crescut al violenței între elevi, fie că vorbim de violența spontană, fizică și/sau verbală, sau de bullying (o formă structurată, repetată de violență între copii) cu consecințe negative profunde pentru dezvoltarea socio-emoțională și performanța școlară a copiilor, cu precădere a celor vulnerabili, consecințe ce merg uneori până la refuz școlar și apariția de tulburări de sănătate mintală (ex. depresie, anxietate); de asemenea, se observă o creștere a nivelului de toleranță a copiilor față de diferitele manifestări ale violenței în școală, comunitate și familie, precum și desensibilizarea lor în calitate de martori ai fenomenului violenței.

– Care este atitudinea școlilor și liceelor față de fenomenul de bullying?

– În ultimii ani, fenomenul violenței în școli a devenit un subiect mai prezent în agenda publică și mai vizibil în mass-media (chiar dacă uneori raportările sunt de natură senzaționalistă), iar această vizibilitate se corelează și cu creșterea incidentelor de violență în școli raportate către autorități. În anul școlar 2014/2015, un număr de 18.798 de cazuri au fost raportate către Ministerul Educației.

Un studiu recent al asociației Salvați Copiii indică date îngrijorătoare despre fenomenul de bullying în școli. Astfel, 73% dintre copii afirmă că au fost martorii unei situații de bullying în școala lor, iar 58% dintre copii afirmă că au fost martorii unei situații de bullying în clasa lor. Studiul a indicat și că, din păcate, școlile nu au o abordare comună în cazurile de bullying; unii profesori sunt mai implicați în stoparea comportamentului violent, în timp ce alții rămân pasivi („ceea ce contează este dacă profesorului îi pasă”). Unii copii au menționat că există situații când unii profesori încurajează bullying-ul sau pe agresori (umilind în mod constant unii copii). Niciunul dintre copiii care au participat la interviurile de grup nu au știut de existența unei comisii de combatere a violenței în școala lor. Măsurile de disciplinare sunt în legătură cu evenimente singulare și extrem de severe, cum ar fi un caz de violență fizică repetată extremă sau o acțiune de umilire severă.

Așa cum spuneați și dumneavoastră, în multe situații, fenomenul de bullying pleacă chiar de la catedră.

– Ce ar trebui făcut ca așa ceva să nu se mai întâmple?

– Îmbunătăţirea calităţii educaţiei este în directă relație cu formarea iniţială şi continuă a profesorilor. Acest lucru presupune: formarea continuă a cadrelor didactice și a consilierilor școlari, schimb de bune practici între profesori, creșterea numărului de profesori de sprijin pentru copiii cu cerințe educaționale speciale; pregătirea cadrelor didactice pentru lucrul cu elevii cu cerințe educaționale speciale şi creşterea numărului acestora, examinarea obligatorie a cadrelor didactice prin evaluări psihologice independente, implementarea unor mecanisme de feedback cel puțin semestriale de la elevi și părinți, în funcție de specificul școlii.

De asemenea, calitatea în educație e condiționată de depolitizarea sistemului de învățământ și stabilirea unor proceduri democratice de alegere a directorilor de școală și a inspectorilor școlari cu participarea cadrelor didactice. În plus, o debirocratizare a activității profesorilor, nevoiți să petreacă în fiecare lună zeci de ore cu completarea de documente, ar asigura o mai atentă elaborare și implementare a strategiilor și metodologiilor didactice. Salvați Copiii a asigurat pregătirea cadrelor didactice prin elaborarea de ghiduri și materiale de curs, utilizate în cadrul a sute de sesiuni de pregătire pentru mii de cadre didactice

– În România, copiii au de făcut un volum foarte mare de teme și ajung adesea să muncească mai mult decât adulții. Care sunt efectele acestei practici pe termen lung?

– Specialiștii spun că temele pentru acasă au beneficii semnificative doar pentru nivelul liceal și, evident, universitar, contexte în care studiul individual capătă importanță în trasarea sau concretizarea carierei profesionale. Pentru ciclul primar ori gimnazial, numărul mare de teme produce mai degrabă lipsă de interes din partea elevului și non-învățare. În 2015, la Universitatea din Oviedo (Spania), cercetătorii au descoperit că, în cazul elevilor de gimnaziu cărora le-au fost cerute teme care îi solicitau 2-3 ore pe zi, performanțele lor la matematică, fizică ori științele naturii înregistrau regrese vizibile.

Pentru elevii români, dificultățile sunt și mai mari, având în vedere că, pe lângă orele dedicate temelor (în medie 3-4 ore zilnic), ei sunt nevoiți să petreacă la școală alte 4-5 ore în ciclul primar, aproximativ 6 ore în gimnaziu și 8 ore la liceu. În acest ritm, dacă un copil dorește să-și facă cu conștiinciozitate temele, practic el nu va mai beneficia de timp pentru joacă, sport, recreere sau desfășurarea altor activități împreună cu familia ori prietenii din cartier.

Un alt efect negativ vizează calitatea relației copil-părinte; implicat adeseori în gestionarea temelor de casă, părintele devine „profesorul de acasă”, încă un adult, pe lângă cadrul didactic, care vânează și sancționează greșelile. Nu de puține ori tema de casă este menționată atât de către părinți, cât și de către copii ca fiind sursa a numeroase tensiuni între aceștia; epuizați sau pur și simplu nesiguri, părinții ajung să-și pedepsească copiii pentru o temă incomplet sau incorect făcută.

– Ce ar fi de făcut atunci?

– Conținutul temelor și durata lor sunt esențiale. Alegerea pe care ar trebui să o facă orice cadru didactic nu privește adoptarea unei poziții pro sau contra temelor, ori cantitatea lor, ci mai degrabă calitatea și utilitatea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare, pentru ca elevul să devină creativ și în mod real implicat/interesat în procesul de învățare. De asemenea, timpul necesar îndeplinirii sarcinilor nu ar trebui să afecteze dreptul copilului la timp liber. Specialiștii recomandă aplicarea regulii celor „10 minute pentru temele de acasă”, care înseamnă alocarea zilnică de 10 minute în primul an școlar, 20 de minute în al doilea, 30 în al treilea, până la 2 ore în clasa a XXII-a.

– Avem din păcate cazuri, cum a fost, nu cu multă vreme în urmă cel al educatoarei de la Vrancea care a fost filmată în timp ce bătea și agresa verbal copii. Cum ar trebui intervenit în astfel de cazuri?

– Legea 272/2004 prevede în art. 52 că, în cadrul procesului instructiv-educativ, copilul are dreptul de a fi tratat cu respect de către cadrele didactice, personalul didactic auxiliar şi cel administrativ şi de a fi informat asupra drepturilor sale, precum şi asupra modalităţilor de exercitare a acestora. Pedepsele corporale sau alte tratamente degradante în cadrul procesului instructiv-educativ sunt interzise.

Este regretabil faptul că, în cazurile de abuz, cadrele didactice nu pot fi suspendate de către Inspectoratul școlar, pe o anumită perioadă, până la pronunțarea unei decizii cu privire la faptele sale (administrative ori judecătorești). Prin îndepărtarea cadrului didactic, copiii ar putea fi protejați împotriva unor potențiale fapte similare, însă drepturile angajatului Ministerului Educației prevalează, injust, în fața drepturilor copilului, încălcându-se flagrant principiul fundamental al interesului superior al copilului. Interviurile realizate cu educatoarea din Vrancea, după difuzarea filmului, au arătat încă o dată incompatibilitatea sa totală cu profesia de educator și multiplele probleme de personalitate și de înțelegere elementară a responsabilităților sale și a nevoilor preșcolarilor, aspecte care putea convinge pe oricine că locul ei nu e sub nicio formă alături de copii.

Salvați Copiii consideră că se impune urmărirea penală a educatoarei pentru infracțiunea de rele tratamente în concurs cu amenințarea și aplicarea măsurii de siguranță a interzicerii exercitării dreptului de a mai profesa cel puțin până la rezolvarea plângerii penale.

– Alt gen de situații care ajung în spațiul public sunt cele în care există presiuni pentru ca acei elevi care suferă de tulburări de învățare să fie mutați/dați afară din clasă. Ce ar trebui să știe părinții care cer excluderea de la clasă unui copii cu nevoi speciale, deși acesta a primit acceptul de a fi educat într-un sistem de masă?

– Fiecare părinte, cadrul didactic sau instituție școlară, care solicită excluderea de la clasă a unui copil cu cerințe educaționale speciale pentru care s-a emis însă un certificat de orientare către învățământul de masă, se află într-o situație de încălcare a Legii Educației Naționale și ar trebui sancționat în consecință.

Prevederile legale precum și recomandările comunităţilor ştiinţifice şi de practicieni în domeniul educației și psihologiei copilului, vizează abordarea dificultăţilor unui copil cu CES (n.r. – copiii cu cerinte educative speciale) în colectivitate, în clasa de elevi şi/sau grupa de preşcolari, respectându-se nevoile, caracteristicile şi potenţialul fiecărui copil şi în acord cu principiile generale care stau la baza organizării şi funcţionării învăţământului: principiul educaţiei globale şi individualizate, principiul asigurării integrale a drepturilor copilului, principiul cooperării cu familia şi cu comunitatea locală şi principiul asigurării respectului faţă de copil.

Premisele unei abordări reuşite ţin de pregătirea temeinică a cadrului didactic în psihologia copilului, psihopedagogie şi managementul comportamentului la clasă precum şi de prezenţa obligatorie a psihologului școlar în fiecare unitate de învăţământ.

Citiți și:
Copiii amputaţi afectiv din cauza folosirii exagerate a computerului
Un deputat a depus în Parlament «Legea pentru inocența copilăriei», ce este menită să protejeze elevii preșcolari de orele de educație sexuală

yogaesoteric
29 ianuarie 2017