Situație absurdă. Regizoarea Lia Bugnar, dosar penal după ce a căzut cu bicicleta

801 0

Regizoarea și actrița Lia Bugnar relatează situația absurdă în care a ajuns să fie anunțată de Poliție că va fi deschis dosar penal pentru vătămare trupească din culpă după ce a căzut cu bicicleta pe o stradă pustie, s-a rănit la față și a mers apoi la spital.

În postare, Lia Bugnar povestește, cu umor, cum a mers la spital, la Urgențe, după ce a căzut cu bicicleta și s-a rănit la față.

Pe fișa completată în triajul unității medicale a fost menționat că a fost implicată într-un accident rutier, deși a explicat că nu a fost vorba despre așa ceva, căzând cu bicicleta în timp ce era singură, pe o stradă pustie.

Ajunsă acasă, regizoarea a fost sunată de un polițist, care a anunțat-o că în urma „accidentului rutier” va fi întocmit dosar penal pentru vătămare trupească din culpă.

„E absurd să le permitem polițiștilor să-și câștige lefurile făcându-și de treabă”, a spus regizoarea, contactată de HotNews.ro.

Mesajul postat de Lia Bugnar pe Facebook a devenit viral, fiind distribuit de peste 1.300 de ori în 15 ore și adunând zeci de comentarii. Îl publicăm integral:

„Nu că asta este necesar să v-o povestesc, să nu râd singură. Azi când mă întorceam de la sport am căzut de pe bicicletă. Nu mai contează cum s-a petrecut, esența e că singură, nederanjată de nimeni, pe o stradă pustie, am căzut ca pleașca și mi-am spart barba.
În stilu-mi complet neipohondru am venit acasă și am așteptat o vreme sperând că se vindecă văzând cu ochii. Nu s-a petrecut, tot curgea sânge, practic, arătam bine pentru chestia cu halouinu’, doar că eram un pic în contratimp.
Bref, mă duc la urgență să-mi coasă barba. Acolo tre’ să te duci la un chiosculeț în stradă să scrie o doamnă ce-ai pățit și abia dup-aia intri în spital la urgențe minore (cazu’ meu).
Prima poticnire a venit cu doamna. Zice: ce-aveți acolo? Că eu stăteam cu un șervet la barbă să nu-mi mai pătez și hainele dacă tot îmi distrusesem fața. Dau șervetu’ la o parte și zic mi-am zdrelit barba. Zice: cum? Am căzut de pe bicicletă, zic. A! Zice, accident rutier! Nu, doamnă, eram singură pe stradă, pe trotuar, nimeni în jur și am căzut de pe bicicletă. Zice e accident rutier, este necesar să chemăm poliția. Zic bine, atunci am căzut pe scări. Zice n-ați căzut. Ați căzut de pe bicicletă.
Cum s-a petrecut? Zic doamnă!, dumneavoastră sunteți aici să mă ajutați să-mi cos barba, nu să faceți reconstituirea căzăturii mele, chiar nu puteți să vă vedeți de treabă? Pleacă doamna cu foaia în adâncu’ chioșcului, închide și-o ușă după ea și vine înapoi și-mi dă foaia, îmi zice un’ să merg.
Mă duc, o doctoriță tânără și mișto mă repară repede și se uită pe foaie. Aoleo! E accident rutier? Zic, nu e, doamna doctor, femeia aia de la chioșc e un om dificil. Nu e niciun accident rutier. După care vin acasă, viețuiesc și eu ca omu’ cu barba cusută și cu o julitura pe tot obrazu’ și sună telefonu’. Număr ascuns.
Răspund, un domn polițist, nu-i dau numele, deși l-am notat, care-mi zice că mă sună în legătură cu accidentu’ rutier de astăzi. Îi zic că n-a fost, că eram eu păluga care-am căzut în barbă de pe bicicletă. Pe trotuar. Zice n-aveți voie cu bicicleta pe trotuar, decât dacă e bandă pentru biciclete. Zic era bandă. Zice unde? Zic pe Kogălniceanu. Zice ce număr? Zic 49. Zice au mai fost alte autovehicule implicate? Domnule, eram pe trotuar. Nimeni pe stradă. Am căzut în barbă, ce vreți de la mine?
Zice bine, o să întocmim un dosar penal pentru vătămare corporală din culpă și vă sunăm peste trei luni. Zic, domne, glumiți? Îmi faceți dosar că m-am vătămat pe mine corporal? Zice așa e procedura. Vă sunăm peste trei luni, cât durează să rezolvăm dosaru’. Zic, domne, o să ajung să mă dau în judecată, să-mi plătesc despăgubiri, să mă bag la închisoare eu pe mine că m-am vătămat corporal din culpă?!
Zice n-avem ce să facem, așa e procedura, se face dosar. Zic păi, de-aia nu-s copaci în păduri că faceți dosare dacă-și lovește cineva deshtu’ mic de la picior. Zice mai aveți întrebări? Zic pentru liniștea mea vă mai întreb o dată dacă e o glumă. Zice nu, o să fiți notificată peste trei luni. Deja râdeam ca proasta și omu’ a închis.
Eu atâta vreau să vă zic, dacă peste trei luni nu mai auziți nimic de mine, înseamnă că am luat-o pe pantă cu scrisu’ din temniță să-mi micșorez pedeapsa.”

Citiți și:
Războiul nevăzut: Occident vs. Disidență! Cenzura presei, experimentul încercat în România
Drept la replică – urgente și elementare clarificări necesare

yogaesoteric
23 martie 2023