Situaţiunea actuală şi sloganurile masonice

 de Eva Dan

Caragiale scria în „Situaţiunea” (Universul, nr 170 din 23 iunie 1900): „Las’că şi guvernul… Dumnezeu îl ştie şi pe el, care toate gazetele urlă în fiecare zi despre criză ministerială, pentru că nu se-mpacă, şi numa intrigi şi la conservatori şi la liberali, în loc să facă un guvern de coaliţie, cu toţi bărbaţii de stat, care să le zică regele, mă-nţelegi, serios: vă ordon pentru ca să limpeziţi situaţiunea, fiincă aşa nu poate pentru ca să meargă, ca dumneata să tragi încolo şi dumnealui încoace, fiincă niciodată nu s-a-ntâmplat în alte ţări, nici pe vremea fanarioţilor, putem pentru ca să zicem, nici înainte de independenţă, în detrimentul prestigiului, care trebuie toţi să lupte, dacă e vorba să aibă pretenţii de oameni politici…”

 

Dacă e să transpunem cuvintele lui Caragiale în vremurile noastre, constatăm, nu cu mare mirare, că trecerea timpului nu a schimbat năravurile politicienilor români de azi. Vorba lui Farfuridi: „să se revizuiască, primesc, dar atunci să nu se schimbe nimic”. Nu doar Caragiale se potriveşte perfect epocii actuale. Citiţi cu atenţie sloganurile masonice din finalul acestui articol. Veţi vedea lucrurile în cu totul altă lumină.

 
Majoritatea jurnaliştilor, a aşa-zişilor analişti politici sau a formatorilor de opinie, în contradicţie cu renumele de „observatori obiectivi” cu care se laudă fiecare dintre ei, urmăresc, uitând complet principiile profesionale, să denatureze adevărul şi să influenţeze astfel opinia omului de rând care îi urmăreşte dizertaţia politică. Cu toate că un jurnalist care se respectă este chiar dator să observe cu un ochi critic manifestările şi mecanismele puse în mişcare de o anumită personalitate a vremii. Deontologia profesională îi cere ca prin observaţiile pe care le face să respecte adevărul cu demnitate şi responsabilitate. Asta înseamnă să facă afirmaţii pertinente, bazându-se pe fapte reale. Dar observăm că o mulţime de „profesionişti” nu urmăreşte altceva decât să compromită, să desfiinţeze, să atace prin mijloace josnice personalitatea celui vizat. Ce urmăresc ei de fapt? Să facă jocul unui „grup de interese” din culise, ce-i foloseşte ca pe marionete şi care le promite putere, influenţă, poziţie socială, stabilitate financiară, dacă vor duce la îndeplinire misiunile mizerabile cu care-i însărcinează. Este deja evident că acest grup din umbră nu e altul decât francmasoneria. Francmasonii folosesc metode foarte perverse de manipulare: şantaj economic, politic, militar, informaţional, manipularea unor întregi naţiuni prin propagandă deschisă, corupţie, şantaj şi prin tehnici de război psihologic: intoxicarea cu informaţii false, pervertirea conştiinţelor omeneşti, dirijarea intereselor unor naţiuni şi popoare în direcţii contrare intereselor proprii, semănarea urii şi dezbinării între cetăţenii aceleiaşi naţiuni.
Să încercăm să „limpezim situaţiunea” În 20 decembrie 2004, Traian Băsescu a fost ales prin vot preşedintele României. Primul ministru, Călin Popescu Tăriceanu, i s-a aliat la guvernare şi, pentru o perioadă de timp, au format o echipă viabilă, care trezea speranţe de mai bine poporului român. După o scurtă perioadă de timp, lucrurile nu mai par să meargă în cadenţă între cele două ramuri ale guvernării, preşedintele urmărind să-şi atingă obiectivele propuse, printre care să elimine comunismul şi pe toţi cei care ţineau încă cu dinţii de scaunele lor înalte, dar şubrede, de comunişti învechiţi, şi să facă lumină în cele mai întunecate cotloane ale guvernării PSD-iste anterioare. Iluzia guvernării în linişte şi pace a fost spulberată; Traian Băsescu a declarat public război împotriva comunismului. În acest moment, planurile francmasonice au început să fie puse în aplicare. Tăriceanu începe să schimbe direcţia, la ordinul dat de „prietenii” săi din umbră. Preşedintele ia atitudine faţă de această schimbare de poziţie a primului ministru. Atunci, ca la un semn, partidele politice de opoziţie intervin prompt, declarând cu multă vehemenţă că preşedintele e tiran, că nu-şi respectă colegii guvernanţi. Cei care s-au răzvrătit au fost cei care au stat la cotitură şi care au urmărit pas cu pas mişcările preşedintelui, în speranţa că îl vor prinde cu greşeli. Şi iată că acesta era un moment prielnic pentru ei; criza politică a fost declanşată şi dosarul împotriva preşedintelui Băsescu a fost rapid pus pe masa Curţii Constituţionale. Dar nu au scris în el ceea ce era esenţial: fapte, dovezi! Ca urmare, planul lor a căzut. Puţin le-a păsat celor care fabrică legi. Ei au întotdeauna la dispoziţie o lege nouă, un amendament, o ordonanţă de urgenţă pentru asemenea cazuri speciale. Şi iată că au călcat cu nesimţire peste Constituţia ţării, culmea, chiar ei, cei care îl acuzau pe Traian Băsescu de încălcarea Constituţiei, şi au inventat legi de ocazie.  Şi nervii au fost atât de mari, încât legea referendumului a fost schimbată de trei ori în trei luni. Un alt proiect de lege urmărea să interzică unui preşedinte suspendat să mai candideze. În proiectul de lege a lustraţiei s-a introdus un punct special care ii scoate pe foştii comandanţi de nave din viaţa politică. Comisia specială a Parlamentului îi interzice lui Băsescu să apară la televiziunea şi radioul public, în această campanie, în afara cazului în care un partid binevoieşte să-i cedeze timpul de antenă. Şi asta, în ciuda faptului că Băsescu este chiar subiectul acestui referendum. S-a propus desfiinţarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării ca să i se ia din puteri lui Băsescu. Şi exemplele pot continua. Interesul, înainte de orice. După cum sună unul dintre sloganurile satanice ale francmasonilor: „Scopul francmasonic justifică întotdeauna mijloacele”. Ce putem face noi, oamenii de rând, în această situaţie? Să ne prefacem că nu vedem ceea ce se petrece? Să ne lăsăm prostiţi în continuare de televiziune şi de minciunile „jurnaliştilor profesionişti” aserviţi intereselor francmasoneriei? Ar însemna să le facem jocul, ajutându-i din plin pe francmasoni să ne scufunde şi mai mult într-o infernală prăpastie. Acum, totul depinde de noi. Ne aflăm deasupra unei prăpastii, pe o coardă extrem de subţire şi avem doar două alternative: să ne întoarcem în întunericul din care am ieşit, care înseamnă de fapt căderea noastră în acea prăpastie, sau să continuăm cu toată încrederea să păşim înainte, către o altă lume mai bună, superioară, în care să deţinem controlul asupra vieţii noastre. Înţelegerea tuturor acestor maşinaţiuni diabolice ne va ajuta să devenim mai lucizi, să optăm liber şi să devenim stăpâni pe destinele noastre. Dobândind o stare de luciditate, vom putea să refuzăm să facem planurile satanice, monstruoase urmărite de francmasonerie în această ţară. Iată câteva din sloganurile francmasonice. Şi să nu ne imaginăm că asemănările cu realitatea sunt simple coincidenţe! ”Prin haos la ordine.”

”Politica şi morala nu trebuie să aibă nimic comun.”

”Dreptul constă în forţă.”

Audi, vide, tace” – sloganul francmasoneriei mondiale, o formă prescurtată a zicalei latine: „Audi, vide, tace, si vis vivere (remanere) in pace” – „Auzi, vezi şi taci dacă vrei să trăieşti/să fi lăsat în pace”. De remarcat faptul că afişele electorale ale lui Traian Băsescu sunt de trei tipuri: „Să nu aud? Asta vor ei”, „Să nu văd?Asta vor ei” şi „Să nu vorbesc?Asta vor ei”.
 „Dreptul trebuie să fie al celui mai tare.”

”Mulţimea este oarbă şi de aceea poate să fie uşor manipulată de francmasoni.” „Libertatea este o idee himerică.” „Nevoia pâinii zilnice îi dresează gradat pe oameni.”
„Creştinii sunt în general naivi, proşti şi mici.”
„Oamenii politici creştini sunt nişte păpuşi de paie în mâinile maeştrilor masoni.” Extrase din protocoalele secrete ale maeştrilor francmasoni: ”Cel mai bine aperi un adevăr declarându-l fals. Procedând astfel, în timp ce ei se ceartă, noi ne vedem de treabă!” „Aşa vom supune şi presa, care va fi o forţă!… Mai întâi, ea va cădea în mâinile celor îmbogăţiţi şi, prin ei, în mâinile puterii noastre (francmasonii n.n.). Imbecilii care vor crede că repetă opinia unui ziar independent vor repeta părerea noastră sau pe aceea care ne place nouă.” „Dacă strică o parte din maşinăria Statului, Statul se va îmbolnăvi ca şi corpul uman şi va muri!”. „Poporul credul şi prost are o deosebită şi o mare stimă pentru geniile politice şi răspunde tuturor actelor de violenţă ale acestora prin cuvintele: „E ticălos, grozav de ticălos, dar cât de dibaci!” „Puterea guvernului va deveni astfel fără îndoială ţinta tuturor atacurilor. Noi îi vom da, pentru a se apăra, dreptul de a apela la hotărârea poporului, fără să mai treacă prin intermediarul reprezentanţilor săi, cu alte cuvinte îi vom da dreptul de a recurge la serviciul nostru ca un orb ce apelează la majoritate.” „Aceste măsuri stabilite aici şi puse în practică ne vor da putinţa de a nimici încetul cu încetul, pas cu pas, tot ceea ce vom fi fost siliţi să introducem în Constituţiile Statelor, înainte de apucarea frânelor puterii; vom trece astfel pe nesimţite la suprimarea oricărei Constituţii, când va fi sosit timpul de a grupa toate guvernele sub autocraţia noastră.” „Dacă dăm poporului timp să răsufle, momentul prielnic nu va veni poate niciodată.” „Ce rol joacă astăzi presa? Ea serveşte adeseori la aţâţarea patimilor şi la întreţinerea egoismelor de partid. Ea este plină de deşertăciune, nedreptăţi şi minciuni, iar cea mai mare parte a oamenilor nu-i înţeleg deloc menirea. Noi mai întâi o vom subjuga şi îi vom pune oprelişti puternice, iar apoi vom face la fel şi cu celelalte lucrări tipărite, căci la ce ne-ar servi subjugarea presei, dacă nu ne vom pune la adăpost şi de focul aţâţător al broşurii şi al cărţii? Vom transforma publicitatea, care ne costă astăzi foarte scump, deoarece numai prin ea putem cenzura ceea ce se scrie în ziare, într-un izvor de venit pentru Statul nostru.” „Prin aceste mijloace abile de manipulare nebănuite şi nevăzute de către opinia publică, dar foarte sigure, vom câştiga în orice situaţie atenţia şi încrederea publică. Prin ele, după caz, vom întărâta sau vom linişti, după cum avem nevoie, spiritele în probleme politice, le vom convinge sau le vom amăgi, scoţând de sub tipar când adevărul, când minciuna, când ambele abil combinate, adeverind sau dezminţind faptele, după înrâurirea pe care urmărim ca acestea să o aibă asupra publicului, pipăind totdeauna cu mare prudenţă şi grijă locul, înainte de a pune cu fermitate piciorul pe el.”

Vă recomandăm să citiţi şi:

Cu ocazia referendumului din 19 mai 2007 află şi românii ce afaceri învârt oligarhii pe care i-a deranjat politica preşedintelui

Numărul 322 din Parlamentul României dezvăluie natura satanică a forţelor oculte care controlează politica românească

Trei dovezi de netăgăduit că francmasoneria este o sectă satanică

yogaesoteric18 mai 2007