Solii întunericului nu vor birui!

După trei zile de cumplită mohoreală sufletească – nu putea fi altfel din motiv de otrăvit cadou de Moș Nicolae al celor nouă umbre înveșmântate în robe vișinii, decizie aberantă prin care au aruncat România în uriașă deriziune mondială! – am înțeles că exact în felul acesta dramatic victoria lui Călin Georgescu va fi un veritabil triumf, în 2025, cu reverberații mondiale puternice, iar România va fi admirată și iubită cum merită, pentru președintele ei de foarte mare valoare.

Rezumând, desprindem și o secundă concluzie. Solii întunericului nu vor putea birui. Dumnezeu cel Bun și Drept nu îngăduie altă variantă.

Ce se cuvine a se face? Este limpede că nu pot fi lăsați să jubileze niște inși mediocri, lași, slab pregătiți profesional, care au tropăit pe Constituție, pe legislația privind propria instituție. Așadar, vom relua, imediat după sărbătorile Crăciunului, apoi ale sfinților Ștefan, Silvestru, Vasile, Ioan, operațiunea de adunare de semnături pentru candidatul Călin Georgescu. Unii sâsâiau șerpește pe la televiziuni cu duh soroșist că faimoasa decizie de anulare a alegerilor (după ce aceiași minunaaați nouă nesamurai validaseră turul întâi al alegerilor prezidențiale!!!) înseamnă automat excluderea unei reînscrieri a candidatului Călin Georgescu la viitoarea ediție de alegeri. Oare?

Eu îi îndemn stăruitor pe toți cunoscătorii limbii române să citească și recitească cu luare-aminte măcar ultimele versuri dintr-o binecunoscută poezie a lui George Coșbuc: „Când nu vom mai putea răbda, când foamea ne va răscula, / Hristoși să fiți, nu veți scăpa, nici în mormânt!”.

Finalul poeziei „Noi vrem pământ” nu este o amenințare în stihurile poetului, ci un memento. Iar un teolog foarte bine pregătit poate demonstra oricui că nu este o blasfemie, ci are sensuri profund revelatoare, dincolo de negația implicită alcătuită de creștinul cumplit lovit de viață ivit pe lume în Hordou (Bistrița Năsăud), care a scris și uluitoarea capodoperă cu mesaj creștin foarte evident „Moartea lui Fulger”, nu doar încântătoarele idile, balade, pe care orice român s-ar cuveni să le cunoască și prețuiască.

Ați observat, prieteni, ce miracol se produce după orice cataclism? Călin Georgescu l-a definit succint și cutremurător de exact: „Trezirea în conștiință a poporului român”.

Ieri, am auzit vorbind doi domni așezați la o cafea lângă măsuța unde îmi sorbeam ceaiul verde matinal, într-o cofetărie (nu vă grăbiți să credeți că fac zilnic o haltă într-un local cu dulci arome, mi se petrece, uneori, totuși).

Unul i-a spus preopinentului său că ar fi greșit clar, în 8 decembrie, când era hotărât să o voteze pe Elena-Valerica Lasconi. Îl va vota negreșit pe Călin Georgescu în primul trimestru al anului viitor, fiindcă ura acelora care l-au calomniat cu turbare, mințind sfruntat, și a celor care s-au străduit să-l scoată din cursă este dovada cea mai convingătoare că exact el este omul potrivit să conducă România. După stupefianta anulare, dezavuată amplu în lumea întreagă, a zis că urmărise atent pe youtube, ore în șir, mai multe dialoguri cu Călin Georgescu realizate, îndeobște, de către oameni de bunăcredință.

Vom fi în număr record la vot, precis. Cu conștiința limpede, emoție în inimă și suflet curat, conchid eu.

Mă pregătesc să închei amintindu-vă de magistrații eroi Giovanni Falcone și Paolo Borsellino, asasinați mișelește în luna mai, respectiv, în luna iulie a anului 1992, la Palermo. Cu precizarea că „onorata societate” (acesta e numele autointitulat al mafiei napolitane camorra, însă poate fi extins), a ucis un lung șir de magistrați, preoți, activiști sociali, intelectuali de anvergură, în scop intimidator. Efectul de bumerang nu iartă. Milioane de sicilieni și napolitani au devenit curajoși militanți antimafie, fiindcă măreția omului inspiră venerație și curaj.

Autorii sinistrei anulări a recentelor alegeri președințiale, în gigantica lor inteligență, n-au înțeles că amenințările ce le-au fost adresate nu puteau fi concretizate, deoarece expeditorul este de notorietate și deriziune mondială și își va pierde mandatul peste 40 de zile, cum au arătat comentatori de peste Ocean, iar fapta are conotații penale de extremă gravitate și nu ar putea să se autograțieze, cum a făcut, zilele trecute, cu faimosul său fiu Hunter.

Dacă ar avea o fărâmă de onoare, s-ar dezice public de oribila lor opțiune membrii CCR, fiindcă nu putem uita dictonul „Errare humanum est, perseverare autem diabolicum” (A greși e omenește, a persevera în greșeală este diabolic). Să ne aducem aminte că o precedentă decizie a aceluiași complet de tristă alcătuire o exclusese ilegal pe Diana Iovanovici-Șoșoacă din cursa prezidențială.

Respect și gratitudine deosebită foștilor membri al CCR, judecătorii Tudorel Toader, Mona Pivniceru, Valentin-Zoltan Puskas. Ei nu și-au mânjit reputația și – în cazul multor decizii eronate – cu toate că au fost amenințați, calomniați, ba chiar s-a încercat suprimarea lor fizică, și-au exprimat în scris decizia separată.

Vrem PACE, OMENIE, MUNCĂ CREATOARE, PROSPERITATE, BUCURIE.

Doamne, ajută!

Autor: prof. univ. dr. Viorica Bălteanu

Citiți și:
Dan Diaconu: Deparazitarea necesară
Prof. Mihai Floarea: Din nou despre „CCR” cu ghilimele ca indiciu al fărădelegii

yogaesoteric
15 decembrie 2024