Spionul din pantof

de Mihai Vasilescu
 
În aprilie 2007, un comunicat de presă al organizaţiei CASPIAN (Grupul consumatorilor care sunt împotriva invadării intimităţii de către supermarketuri – Consumers Against Supermarket Privacy Invasion and Numbering) avertiza opinia publică cu privire la apariţia unei noi metode perverse de supraveghere a populaţiei. De data aceasta, nu era vorba de camerele de supraveghere sau de telefoanele mobile, ci de plasarea unor sisteme de urmărire în haine şi încălţăminte, fără ştiinţa celor care cumpără şi apoi poartă produsele în cauză. Presa corporatistă a ignorat cu desăvârşire aceste informaţii.

Katherine Albrecht, fondatoarea şi preşedinta CASPIAN, anticipase acest moment încă din 2005, când publicase, în colaborare cu Liz McInty, lucrarea „Cipurile-spion: Cum plănuiesc mega-corporaţiile şi guvernul să vă urmărească orice mişcare cu RFID” (Spychips: How major corporations and government plan to track your every move with RFID). În capitolul patru al acestei cărţi, intitulat în mod sugestiv „Spionul din pantof” autoarele scriau: „cel mai cumplit coşmar al oamenilor, în calitate de consumatori, va fi reprezentat în curând de combinarea sistemelor antifurt de pe produse (cunoscute sub numele de EAS) cu dispozitivele pentru identificare cu ajutorul frecvenţelor radio (radio frequency identification device – RFID).”

Nu au trecut nici doi ani şi acest gen de etichete-spion a fost lansat pe piaţă de firma Checkpoint Systems, sub numele de Evolve. Pentru a convinge supermarketurile să cumpere şi să utilizez astfel de etichete, Checkpoint Systmes le prezintă drept o modalitate mult mai eficientă de a descuraja tentativele de furt şi totodată de a realiza o inventariere mai rapidă a produselor din magazin.

Etichetele Evolve au încorporat un sistem antifurt EAS, cu frecvenţă radio de 8,2 MHz. Acesta face ca în cazul în care sistemul nu a fost dezactivat la casă, să se declanşeze alarma, atunci când produsul este trecut prin dreptul senzorilor din zona ieşirii din magazin. Pe lângă sistemul antifurt clasic, etichetele Evolve au însă şi un RFID EPC Gen 2, cu frecvenţă de 850-950 MHZ, care permite identificarea şi urmărirea fiecărui produs în parte.

Etichetele sunt puţin mai mici de 5 cm2, ceea ce permite ataşarea lor la orice tip de produse de îmbrăcăminte şi încălţăminte. Dispozitivele RFID asociază un număr unic fiecărui obiect (adică fiecare exemplar diferit al aceluiaşi produs are un număr diferit). Numărul respectiv este asociat cu identitatea cumpărătorului, dacă acesta îşi declară identitatea la casă, plătind cu un card de credit sau folosind o legitimaţie sau un card special de cumpărături. Dacă etichetele hainelor, de exemplu, se pot îndepărta relativ uşor în majoritatea cazurilor, la pantofi aceste dispozitive se introduc chiar în interiorul tălpii şi sunt invizibile. Odată luat acasă şi purtat, un produs care poartă o asemenea etichetă va permite urmărirea pas cu pas a mişcărilor posesorului, fiind uşor să se stabilească identitatea persoanei care l-a cumpărat.

Katherine Albrecht concluzionează: „Acesta este sfârşitul intimităţii oricărui consumator, fără ca el măcar să bănuiască. Şi asta, pentru că promotorii industriei de supraveghere au împiedicat promulgarea reglementărilor cu privire la RFID. Nu li se cere vânzătorilor en-detail sau fabricanţilor să ne anunţe când ascund etichete RFID în hainele noastre, în pantofi, cărţi sau în orice altceva”.

Citiţi şi:
Nu vreau să fiu un număr!
S-a dat liber la supravegheat şi ascultat populaţia!
Paşi siguri către domnia legii marţiale

yogaesoteric
15 iulie 2008