Spiritul ştiinţific, între evidenţă şi negare
de profesor yoga Gregorian Bivolaru
La prima vedere, negarea sistematică a unor lucruri ce aparent sunt arhicunoscute şi care sunt înţelese ca evidente pare a fi o lipsă de respect, pentru cititorul obişnuit cu tonul calm şi domestic al tratatelor ştiinţifice clasice. Cu toate acestea, privind acest aspect cu atenţie şi în profunzime noi putem percepe dincolo de această ironie care este de fapt problema ce apare uneori în cazul spiritului ştiinţific: dacă oamenii de ştiinţă ai tuturor timpurilor s-ar fi mulţumit să accepte fără rezerve, ca atare, anumite fenomene cu care veneau în contact, progresul ştiinţei ar fi fost aproape imposibil.
În prezent, însă, în multe medii spiritul ştiinţific s-a deformat destul de mult, transformându-se într-o barieră pusă în faţa a ceea ce ar putea jena doctrinele deja stabilite. Deja în multe domenii, refuzul de a examina şi de a controla faptele evidente ce sfidează teoriile actuale dă naştere unor adevărate tabu-uri. Eminenţi oameni de ştiinţă au declarat nu o dată că nu este de demnitatea lor să examineze fenomenele parapsihologice, pentru că, de altfel, aceste fenomene, după opinia lor, nu există.
Desigur, nu cu asemenea metode şi atitudini au fost realizate descoperirile ştiinţifice. Experienţa ilustrează din plin faptul că adeseori când savanţii au demonstrat imposibilitatea producerii unui fenomen, tehnicienii au fost după aceea capabili să-l realizeze în mod practic.
Să cităm doar două exemple semnificative în acest sens.
La sfârşitul secolului al XIX- lea savantul american Simon Newcomb demonstra matematic într-o manieră convingătoare că avioanele nu pot niciodată zbura.
El a reuşit chiar să-l determine pe un coleg de-al său, profesorul Langley, să-şi întrerupă toate cercetările asupra zborului obiectelor mai grele decât aerul. Câţiva ani mai târziu însă, doi tehnicieni – fraţii Wright- reuşeau să pună în funcţiune un aparat de zbor.
Iată un alt exemplu şi mai frapant. În jurul anului 1920 savanţii au reuşit să demonstreze, tot matematic, că undele scurte- având o lungime între 10 şi 50 de metri- nu se pot propaga decât la distanţe foarte mici. Această bandă de lungime de undă a fost deci considerată de ei ca fiind inutilizabilă. Radio-amatorii care au folosit însă această această bandă de emisie- recepţie au reuşit să comunice la distanţe enorme cu ajutorul unor energii foarte mici, cum ar fi energia dezvoltată de o lanternă de buzunar.
În faţa evidenţei zdrobitoare, savanţii au fost obligaţi să cedeze şi, umiliţi, au început să caute erorile strecurate în teoriile lor. Aşa s-au născut radio-televiziunea, radioul şi alte mii de aplicaţii ale undelor scurte.
Refuzul dintotdeauna al lumii ştiinţifice de a accepta sau de a studia fenomenele misterioase ori inedite nu se limitează doar la farfuriile zburătoare sau la parapsihologie, ci se extinde aproape la orice idee originală.
Domeniile care în prezent sunt în mod grav atinse de acest straniu refuz se referă la:
- natura gravitaţiei;
- circulaţia sevei prin plante;
- meteoriţii lenţi;
- forma şi natura universului;
- transmutaţia biologică.
Natura gravitaţiei: este un fapt acceptat în principiu că natura gravitaţiei nu poate fi explicată decât printr-o reprezentare pur formală ce este bazată pe teoria relativităţii. Singurele cercetări independente în privinţa gravitaţiei au fost realizate într-un institut privat condus de un american,Roger Babson şi de un rus D.D. Ivanneuho şi urmăresc în special producerea unei energii a contra- gravitaţiei care să neutralizeze gravitaţia.
Circulaţia sevei prin plante: explicaţia clasică ce este legată de presiunea osmotică care determină această circulaţie este în mod vădit depăşită.
Dacă a admis la ora actuală existenţa meteoriţilor rapizi, în ceea ce priveşte meteoriţii lenţi nu se realizează încă faptul că este perfect natural ca pietrele extrem de poroase să aibă un coeficient de frecare cu aerul foarte mare şi atunci timpul lor de cădere să fie mult mărit.
Deşi descoperită ştiinţific în urmă cu 30 (!) de ani de către Louis Kervran ( 1965-68), transmutaţia biologică, cu alte cuvinte posibilitatea organismelor vii de a transforma un element chimic într-altul la temperaturi joase( în interiorul corpului), ar fi putut reprezenta cea mai valoroasă cucerire ştiinţifică a secolului nostru. Cu toate acestea ea a rămas deocamdată aproape ignorată, consecinţele uriaşe şi aplicaţiile sale multiple fiind în mare măsură uitate.
Desigur, noi nu putem crede orice. Abuzul de credulitate este la fel de grav ca şi negarea sistematică, pentru că de cele mai multe ori ştiinţa este discreditată în faţa marelui public tocmai prin negativismul ei, iar, pe de altă parte abuzul de credulitate conferă cu mare uşurinţă credit şi faimă unor şarlatani. Lecţia simplă şi clară ce ar trebui asimilată de noi este aceea de a rămâne mereu atenţi, lucizi şi deschişi la toate experienţele autentice şi de a nu crea niciodată dogme.
yogaesoteric
Also available in:
Français