Starea de unitate benefică este cheia transformării lumii în care trăim

de instructor yoga Mugurel Atudorei

Chiar şi la o analiză sumară, se constată că umanitatea se confruntă în prezent cu o situaţie mai dificilă ca niciodată în vreo altă perioadă a istoriei sale. Există crize acute, în mai toate domeniile vieţii sociale, economice, politice, culturale etc. Generaţiei actuale îi revine o mare responsabilitate în modul cum abordează soluţionarea acestor situaţii adeseori dramatice, pentru că miza acestei soluţionări devine din ce în ce mai mult însăşi existenţa noastră ca civilizaţie. Este necesar să ne întrebăm cât mai serios dacă drumul pe care mergem este într-adevăr cel bun. A continua, din inerţie, să mergem în acelaşi mod, acceptând cu pasivitate unele direcţii care sunt în mod evident greşite, ar putea constitui o gravă inconştienţă, pe care o vom plăti scump.

Un exemplu care ar trebui să ne dea de gândit în acest sens este aşa-zisa: „luptă pentru pace”. După cel de-al Doilea Război Mondial au existat sute de conflicte armate, mai multe decât în orice altă perioadă precedentă. Foarte multe din aceste conflicte, în special în ultima perioadă, au fost declanşate de ideea de a obţine pacea prin război, ba chiar prin strategia „atacului preventiv”. Aceste războaie, însă, au lăsat în urma lor, în zonele unde s-au desfăşurat, doar răni adânci, mari tensiuni şi multă suferinţă. În ciuda tuturor măsurilor de securitate şi supraveghere care au fost luate, societatea actuală pare să fie departe de împlinirea dezideratului de pace.

Este nevoie de o nouă mentalitate, de o cât mai rapidă reorientare a conştiinţei, care să cuprindă un număr cât mai mare de oameni. Este necesar să înţelegem că nu suntem separaţi unii de ceilalţi, ci constituim în esenţă o Unitate şi că destinul acestei unităţi depinde de fiecare dintre noi. Ceea ce ne separă este tocmai lipsa conştientizării acestei unităţi.

În susţinerea importanţei şi valorii participării unitare a oamenilor la îmbunătățirea lumii în care trăim, există o serie de descoperiri semnificative ale ştiinţei moderne, care, deloc întâmplător, confirmă anumite principii fundamentale ce au fost consemnate în tradiţiile spirituale cu mult timp în urmă. Ne putem raporta aici la toate tradiţiile spirituale autentice ale umanităţii care, dincolo de diferenţele lor specifice, conţin elemente directoare comune. Această confluenţă a ştiinţei moderne cu unele ştiinţe spirituale străvechi îi poate surprinde pe cei care consideră că nivelul ştiinţific al societăţii noastre reprezintă o culme ce a depăşit cu mult tot ceea ce a cunoscut vreodată omenirea. Din acest punct de vedere însă, este bine să nu subapreciem faptul că pentru ştiinţa şi, în general, pentru societatea actuală există încă multe enigme neelucidate în ceea ce priveşte anumite realizări la care au ajuns oamenii din trecutul îndepărtat al omenirii. Un exemplu în acest sens îl constituie existenţa piramidei lui Keops, din Egipt, care rămâne încă o mare necunoscută pentru cercetătorii din zilele noastre. Pentru a ne referi doar la un singur aspect, este foarte greu de explicat astăzi cum a fost transportată fundaţia de rocă a piramidei, care este mono-bloc, are o adâncime de zeci de metri şi o greutate de sute de tone.

Ştiinţa modernă redescoperă valori spirituale străvechi

Vom prezenta în continuare câteva aspecte ale unor descoperiri ştiinţifice recente, urmărind să evidenţiem în special potenţialul deosebit de mare pe care îl are fiecare fiinţă umană şi mai ales efectul de forţă uriaşă ce poate surveni în urma unei angrenări unitare conştiente, orientată benefic. Ideea fundamentală de care trebuie să ţinem seama este aceea că substratul materiei este energia, iar substratul energiei este conştiinţa. Prin urmare, dacă fiecare dintre noi ne trezim cât mai repede conştiinţa, vom putea transforma şi influenţa rapid în mod benefic întreaga lume în care trăim.

Este aproape unanim acceptat ştiinţific faptul că omul contemporan îşi foloseşte de obicei aproximativ 5% din potenţialul său cerebral. Aceasta ne arată, printre altele, faptul că omul nu se cunoaşte pe el însuşi. Există numeroase capacităţi psihice, strict autentificate, ce nu pot fi explicate de ştiinţa modernă şi tocmai de aceea ele sunt numite „paranormale”. Aceste manifestări au fost asistate, observate, analizate, descrise şi chiar filmate în zeci de mii de cazuri documentate. Pentru a aminti doar câteva dintre ele, putem menţiona: telepatia, psihokinezia, mersul pe jar încins, clarviziunea, premoniţia, levitaţia etc. Dincolo de aspectul lor senzaţional, aceste puteri psihice ne indică faptul că, în mod evident, omul este mult mai mult decât crede că este şi că aceste capacităţi sunt posibile pentru oricine ştie cum să le acceseze în propria sa fiinţă.

Tradiţiile spirituale susţin, majoritatea dintre ele, că a te cunoaşte pe tine însuţi aşa cum eşti cu adevărat, în totalitatea fiinţei tale, înseamnă să cunoşti tot ceea ce există în întregul univers. „Cunoaşte-te pe tine însuţi şi vei cunoaşte astfel Universul cu toate tainele sale!”, stă scris pe frontonul templului de la Delfi. Punând mai mult accentul pe cunoaşterea interioară, ştiinţele spirituale străvechi au ajuns la concluzia că acesta este singura modalitate de a ne desăvârşi ca fiinţe umane, ajungând în felul acesta să înţelegem cu adevărat sensul existenţei lumii în care trăim.

Fără a minimaliza realizările civilizaţiei moderne, trebuie să recunoaştem că majoritatea oamenilor societăţii actuale este mai preocupată să „cucerească” tot mai mult în exterior (în plan tehnologic, economic, politic, militar, ştiinţific etc.), nefiind dispusă aproape deloc să-şi sondeze dimensiunile interioare tainice ale fiinţei, pentru a descoperi astfel potenţialităţile infinite cu care a fost înzestrată. Astfel, omenirea a ajuns în situaţia în care, după atâţia ani de cercetări şi descoperiri extraordinare, să nu ştie încă în mod clar de ce este afectată de atâtea boli, multe dintre ele fiind încă nevindecabile sau de ce este marcată de crize naţionale şi mondiale din ce în ce mai complexe. Deşi poate părea prea simplu, ar trebui să realizăm cu toţii că o orientare mai atentă a fiecăruia dintre noi asupra propriei fiinţe este singura modalitate reală de a rezolva cât mai repede şi mai bine dificultăţile de tot felul cu care se confruntă actualmente societatea modernă.

Un exemplu ilustrativ în această direcţie, în care modul de abordare este esenţial, este domeniul medical. Cercetările din ultima perioadă au arătat că vindecarea unui bolnav nu ţine doar de remediul strict exterior care i se aplică, ci că ea depinde, într-o foarte mare măsură, de atitudinea interioară a acestuia. Majoritatea bolilor îşi au originea în planul psiho-mental, ca urmare a erorilor de atitudine care au devenit în timp obişnuinţe rele şi s-a constatat că însănătoşirea se produce întotdeauna direct proporţional cu participarea psihică a bolnavului la propria sa vindecare. Fundamentul complexelor mecanisme psiho-somatice care se declanşează este exact starea de convingere şi credinţa în faptul că vindecarea va apare, aşa cum se produce şi în cazul „efectului Placebo” sau în cazul vindecărilor miraculoase.

Factorul psihic este o cauză formatoare a stării noastre de sănătate sau de boală. Pentru fiecare dintre noi, menţinerea unui anumit mod de a gândi determină în timp fie îmbolnăvirea, fie vindecarea. Astfel, s-a constatat că stresul, tensiunile, nefericirea, ura, precum şi alte asemenea emoţii psihice negative, induc în timp boli grave, cum ar fi cancerul, bolile digestive, bolile cardio-vasculare etc. Pe cealaltă parte fericirea, umorul, iubirea, speranţa, emoţiile pozitive în general sunt „medicamentele” cele mai eficiente, ele având capacitatea de a reda sănătatea chiar şi în cazuri considerate de medici incurabile.

Stările şi energiile se impregnează în trupul nostru prin intermediul apei din care suntem constituiţi în proporţie de 70-80%

Foarte mulţi oameni se lasă purtaţi în mod pasiv de gândurile şi influenţele mentale de care sunt înconjuraţi (şi pe care le recepţionează). Prin urmare, stările lor sunt fluctuante şi lipsite de o orientare clară. Angrenată într-un mod activ, conştient şi focalizat, puterea psihică şi mentală pe care o poate manifesta un om devine astfel o forţă impresionantă şi cât se poate de concretă. Este foarte important să conştientizăm faptul că aceste fenomene nu se produc doar în anumite cazuri mai mult sau mai puţin senzaţionale, ci dimpotrivă, puterea minţii acţionează, într-o măsură mai mare sau mai mică, la fiecare dintre noi. Acest adevăr a fost obiectivat într-un mod revoluţionar de către savantul japonez Massaro Emoto prin intermediul studiilor sale asupra apei. Folosind apa ca mediu receptor, s-a constatat că aceasta este impregnată – şi formează apoi micro-cristale diferite atunci când este îngheţată – în funcţie de gândurile şi stările oamenilor. Gândurile pozitive (de iubire, bunătate, optimism, mulţumire etc.) au o influenţă care generează o cristalizare frumoasă, echilibrată şi armonioasă, precum şi o îmbunătăţire a calităţii generale a apei respective. Dimpotrivă, gândurile negative (de ură, indiferență, răutate, pesimism, vulgaritate etc.) deformează structurile micro-cristalelor de apă, apa cristalizând în forme hidoase, dizarmonioase. Se poate astfel constata că influenţa gândirii este puternică şi obiectivă şi nu trebuie deloc neglijată.

Apa, cel mai răspândit element de pe planeta noastră, din care este alcătuit şi corpul uman în proporţie de aprox. 80%, s-a dovedit receptivă şi la influenţele muzicii, obiectivându-se astfel raportul dintre tipul de muzică folosit şi efectul (armonizator sau, la polul opus, perturbator) al acesteia. Cercetările au arătat că efectele ritmurilor şi frecvenţelor muzicii sunt aceleaşi, atât la nivel molecular, cât şi la nivelul de reacţie al plantelor, animalelor sau oamenilor, având consonanţe chiar cu anumite frecvenţe planetare. În cazul oamenilor, frecvenţele sonore ale muzicii au generat anumite stări psihice specifice, care au putut fi evidenţiate destul de precis prin intermediul undelor cerebrale înregistrate de un electroencefalograf. De fapt, toate corpurile şi fenomenele, de la particulele sub-atomice la găurile negre din spaţiul cosmic, au o manifestare sonoră asociată şi care poate fi obiectivată prin frecvenţe specifice de vibraţie, aflate între ele în corelaţii armonice. Analogic vorbind, toate corpurile micro şi macroscopice au forme şi dimensiuni ce se află în raporturi sau proporţii care nu sunt aleatorii, ci pot fi descrise de legi ale unor serii de frecvenţe armonice.

Aceste frecvenţe armonice comune pe toate nivelurile indică faptul că tot ceea ce există este „acordat” într-un mod unitar şi coerent la ritmuri şi frecvenţe rezonante universale. Aceste descoperiri confirmă, dacă mai era nevoie, anumite afirmaţii ale tradiţiilor spirituale planetare, care afirmă că în univers totul este vibraţie, totul fiind o desfăşurare ordonată de energie. Înţelegem astfel că fiinţa umană este permanent influenţată de vaste câmpuri energetice rezonante. În acest sens sunt relevante studiile şi descoperirile biologului Rupert Sheldrake, care afirma că realitatea este structurată şi ierarhizată prin intermediul unor aşa-numite „câmpuri morfogenetice” specifice, care sunt responsabile pentru forma şi organizarea caracteristică a sistemelor de la fiecare nivel de complexitate. Aceste câmpuri comandă sistemele cu care sunt asociate prin influenţarea evenimentelor care, dintr-un punct de vedere energetic, se dovedesc a fi nedeterminate sau probabilistice.

Câmpurile morfogenetice: legătura dintre individ şi colectivitate

Rupert Sheldrake demonstrează prin experimentele sale că structurile sistemelor anterioare influenţează sistemele similare ulterioare într-un mod cumulativ, acţionând atât trans-spaţial, cât şi trans-temporal. În experimentele sale, Sheldrake arată, de exemplu, că dacă un singur individ învaţă un nou model de comportament, atunci orice individ similar, va avea ulterior tendinţa de a învăţa mult mai repede acelaşi comportament. Cu cât numărul de indivizi care învaţă acel model comportamental este mai mare, cu atât mai uşor devine pentru orice individ similar ulterior, să asimileze modelul respectiv, într-un mod spontan, fără să fi învăţat în mod explicit aceasta, chiar dacă el se găseşte într-un cu totul alt loc, chiar şi la mare distanţă. Aceste rezultate experimentale au o semnificaţie deosebit de importantă, deoarece ne indică într-un mod foarte clar și direct faptul că suntem într-un anume mod interconectaţi unii cu alţii, că suntem o unitate ce este influenţată de gândurile şi modelele pe care fiecare dintre noi le promovăm.

Tocmai de aceea este necesar să devenim cât mai responsabili în ceea ce priveşte aceste cauze-gând, ce se constituie în veritabile câmpuri energetice pe care fiecare dintre noi le generează. De altfel şi genialul fizician Albert Einstein afirma în teoria sa privind câmpurile unificate că forma şi implicit consistenţa materială este creată de câmpul energetic. Orice particulă, spunea Einstein, nu este decât o concentrare a continuumului energetic, o concentrare în spațiu-timp a câmpului director non-liniar, Câmpul Fundamental, denumit ulterior în fizică şi „Energia punctului zero”. Alături de Einstein şi un alt fizician genial, de origine română, Nikola Tesla, afirma că, la nivel uman, „organismul nostru există ca o materializare din totalitatea nemărginită şi invizibilă a ordinii perfecte”.

Aceste afirmaţii se află în deplină concordanţă cu cele ale tradiţiilor spirituale, care afirmă că manifestarea oricărui aspect particular se produce de la planul subtil către planul concret, prin „coborâre” succesivă din plan în plan. Metodele moderne de măsurare şi investigare au reuşit chiar evidenţierea aşa-numitei „aure energetice” care înconjoară orice obiect sau fiinţă şi care nu este un produs al acestora, ci o cauză a lor. Astfel, fotografiile tip Kirlian au arătat, de exemplu, că în situaţia în care un fragment al unei frunze a fost tăiat, aura energetică a frunzei a rămas totuşi întreagă, acţionând în continuare ca o sui-generis matrice energetică pentru forma fizică, în sensul regenerării acesteia. Se poate evidenţia de asemenea că, dacă în cazul unei plante aura energetică este influenţată, atunci, fără nicio altă cauză de natură fizică, planta respectivă reacţionează specific.

Legea rezonanţei oculte operează infailibil în toate domeniile

Aceste influenţe de câmp energetic sunt prezente la toate nivelurile, iar faptul deosebit de important este acela că şi mintea noastră operează prin rezonanţă, având la rândul ei un substrat energetic de câmp, undă, frecvenţă, ce poate produce efecte clar sesizabile, în funcţie de modul cum este orientată, atât în interiorul fiinţei, cât şi în afara acesteia. Astfel, este mult mai uşor şi mai plauzibil să înţelegem că toate aceste fenomene de corelare şi interacţiune generează efecte complexe de rezonanţă, care constituie apoi cauze pentru diferitele evenimente care survin. Fenomenele de rezonanţă mentală, angrenate conştient de un grup suficient de mare de oameni care acţionează la unison, sunt de o forţă pe care puţini o bănuiesc. Au fost realizate experimente ce au demonstrat cu claritate că prin generarea în acest mod a unui câmp mental benefic într-o anumită zonă, evenimentele anti-sociale de exemplu, care au fost monitorizate în perioada respectivă, au înregistrat o scădere semnificativă.

Într-un asemenea experiment, ce a avut loc la New York, într-un experiment public propus de Mişcarea Transcendentală, un grup de 15 practicanţi ai unei discipline spirituale tradiţionale au realizat la unison, timp de 30 de zile, câte o oră pe zi, o anumită formă de meditaţie, cu scopul de a crea o ambianţă cât mai benefică la nivelul întregului New York. Autorităţile oraşului au fost sesizate să monitorizeze rata faptelor antisociale pe parcursul celor 30 zile cât a durat respectivul experiment. Rezultatele constatate au fost impresionante, acestea arătând că de-a lungul celor 30 de zile numărul de accidente, furturi, agresiuni etc. a scăzut semnificativ, iar după ce perioada experimentală s-a încheiat, acest număr a revenit la vechile valori, de dinaintea experimentului. Un alt caz, destul de mediatizat la vremea respectivă, care pune în evidenţă puterea şi eficienţa uriaşă a angrenării mentale colective, este cel care s-a produs în timpul misiunii unei navete Apollo când, în urma unei defecţiuni, unul dintre modulele navetei urma să se prăbuşească pe Pământ. Conform calculelor estimate, impactul urma să aibă loc pe o zonă de uscat, ceea ce ar fi provocat mari dezastre. Foarte rapid, prin intermediul mass-media, a fost lansat către populaţie un apel de concentrare mentală fermă asupra faptului că impactul va avea loc în ocean. Şi bineînţeles, mentalizarea a funcţionat.

Sunt, de asemenea, cunoscute în toată lumea nenumăratele cazuri de vindecare spectaculoasă ce au apărut în urma unor şedinţe de rugăciune colectivă. Prin rugăciunile pline de fervoare realizate la unison de participanţi, vindecările s-au produs într-un mod care părea cu totul improbabil pentru medicina convenţională, ele fiind chiar asociate cu miracolul. Miracolul este însă doar manifestarea unor legi divine, pe care marea majoritate a oamenilor nu le înţelege încă.

Fie că ştim sau nu aceasta, fie că luăm în considerare sau nu aceste lucruri, rezultatele obținute demonstrează că aceste aspecte sunt foarte reale, concrete şi chiar măsurabile şi că ele de fapt se produc în permanenţă. Prin conştientizarea şi aplicarea corectă a acestor legi fundamentale, prin educarea şi orientarea unui număr cât mai mare de oameni în acest sens, starea de unitate a oamenilor ar putea deveni o cauză-formatoare decisivă pentru un climat de echilibru şi fericire pe această planetă, pentru fundamentarea unor relaţii de pace şi armonie în întreaga lume.

Principiul holografic ocult şi principiul corespondenţei

Una din cele mai profunde transformări pe care a înregistrat-o ştiinţa modernă este aceea că fenomenele naturii şi implicit fenomenele ce ţin de structura intimă a materiei sunt acum considerate ca fiind intercorelate. Ele nu mai pot fi concepute – pentru a avea o viziune cât mai fidelă asupra realităţii – ca entităţi izolate, ci numai ca părţi ale întregului cosmic. În special studiile recente realizate în cadrul fizicii cuantice demonstrează că Universul este un Tot inseparabil, interdependent, unificat de conexiuni non-locale, al cărui aspect fundamental îl constituie tocmai această proprietate de interconectare a părţilor. Conform studiilor şi descoperirilor realizate de cunoscutul fizician David Bohm, baza acestor conexiuni universale, non-locale, de tip sincronistic, o constituie ordinea inerentă reţelei cosmice de conexiuni. El numeşte această ordine „ordinea implicită” şi arată că ea este un atribut esenţial al structurii realităţii, aflându-se dincolo de localizările în timp şi spaţiu. Bohm face o analogie între ordinea implicită şi tehnica holografică, pornind de la acea proprietate a hologramei care face ca fiecare zonă a sa să conţină într-un anume fel întregul, arătând prin această analogie că Realitatea este structurată pe aceleaşi principii, întregul fiind cuprins în fiecare dintre părţile sale. Se confirmă astfel un principiu spiritual fundamental, care afirma că: „Partea este în Tot, iar Totul este în Parte”. O aplicaţie cunoscută a acestei realități fundamentale şi utilizată mai ales în medicinile tradiţionale este aceea că toate organele corpului îşi au câte un punct precis de corespondenţă în altă parte a corpului (de exemplu la nivelul ochiului, urechii, tălpii etc.)

Vechile scrieri ale ştiinţelor spirituale afirmă: „Toate lucrurile îşi află esenţa în dependenţa mutuală; ele nu sunt nimic prin ele însele”, arătând de asemenea că, fundamental, noi toţi avem aceeaşi natură esenţială cu întregul Univers: „Ceea ce este aici (în microcosmosul fiinţei umane) este pretutindeni (în Macrocosmos (Univers)). Ceea ce nu este aici (în microcosmosul fiinţei umane), nu este nicăieri (în Macrocosmos (Univers)).” Reflexia la nivel uman şi social a acestui principiu este aceea că, fiecare dintre noi, suntem într-o foarte profundă legătură cu întreaga umanitate, fiind implicit influenţaţi de aceasta, dar având în acelaşi timp şi capacitatea potenţială de a o influenţa. Tocmai de aceea este esenţial să devenim cât mai responsabili vizavi de acțiunile şi chiar de gândurile noastre. Studiile mecanicii cuantice au ajuns la concluzia că, în realitate, conştiinţa şi materia sunt interdependente şi corelate şi că toate observaţiile noastre, modul cum percepem realitatea, sunt influențate și depind de sistemul nostru de măsurare şi referinţă sau, altfel spus, de punctul nostru de vedere.

Dacă vrei să revoluţionezi lumea, începe cu tine însuţi!

Este fundamental să subliniem faptul că orice transformare profundă a conştiinţei, atât individuală cât şi colectivă, nu este posibilă fără o transformare reală a calităţii trăirii interioare a individului. Dacă ştiinţa pe care dorim să o aplicăm rămâne doar la un nivel de înţelegere mental-teoretic, ea îşi poate pierde orientarea constructivă, benefică, devenind o cale rapidă de autodistrugere. „Ştiinţa fără conştiinţă este numai distrugere şi ruina sufletului.”, după cum afirma Francois Rabelais, realitate pe care istoria modernă o confirmă cu prisosinţă. Acest aspect a fost fără excepţie evidenţiat de toate tradiţiile spirituale autentice ale omenirii, care puneau la baza oricărei transformări a conştiinţei o formare morală şi etică, fără de care parcurgerea căii propriu-zise era considerată un non-sens. Puterea obţinută prin respectiva ştiinţă spirituală nu era un scop în sine, ci doar un jalon al nivelului de armonizare cu aspectele universale. Pierderea eficienţei în aplicarea ştiinţelor spirituale s-a produs atunci când aceste aspecte nu au mai fost suficient sau deloc înţelese. Principiile care au rămas cunoscute afirmă însă că cea mai mare forţă este cea a echilibrului şi a armoniei, a coerenţei cu Totalitatea, cu Sensul fundamental care transpare în tot ceea ce există.

A ne putea raporta şi acorda ca trăire interioară la armonia coerentă şi unitară a universului, implică – potrivit principiilor spirituale – o participare cât mai completă a fiinţei noastre, ce include şi aspectul psiho-emoţional, sufletesc, care este de altfel definitoriu pentru fiinţa umană. Albert Einstein spunea: „Emoţia magnifică şi cea mai profundă pe care noi o putem resimţi este starea inefabilă a misterului, acolo există germenul oricărei ştiinţe veritabile. Acela căruia această emoţie îi este străină, care nu ştie să se scufunde pierdut în sine de extaz, lăsându-se cuprins de admiraţie, este deja un om mort. Experimentarea profundă şi intimă a sublimului infinit cosmic este cea mai puternică şi cea mai străveche sursă a cercetării ştiinţifice. Trăirea mea cea mai elevată constă dintr-o umilă admiraţie transfiguratoare a Spiritului Superior fără margini care se dezvăluie în infimele detalii pe care pot să le perceapă fragilele şi slabele noastre spirite. Această convingere de ordin profund emoţional pe care o am despre prezenţa unei puteri raţionale superioare dezvăluită de incomprehensibilul nostru Univers este ceea ce formează ideea mea de Absolut sau Dumnezeu.”.

Mesajul fundamental al multor căi spirituale tradiţionale este acela de a căuta Adevărul în inimile noastre, prin Iubire. Iubirea a fost mereu considerată ca fiind sensul vieţii, ceea ce ne transformă şi totodată ne împlineşte. Nu vom putea cunoaşte niciodată Adevărul fără să ne trezim în inimă emoţia Iubirii, căci, după cum spunea Blaise Pascal, „inima are raţiuni pe care mintea nu le poate înţelege”. Iubirea ţine de natura intimă a conştiinţei pentru că, în esenţă, totul este unitar şi de aceeaşi natură, iar iubirea este chiar această intuiţie profundă a împlinirii prin unificare. Am putea spune astfel că Iubirea este chemarea din sufletele noastre spre a fi una cu Totul, că Iubirea este chemarea Infinitului care se reflectă în noi.

Atunci când ceea ce îi uneşte pe oameni este Iubirea, Binele şi Armonia, forţa unei asemenea angrenări conştiente este extraordinar de mare, pentru că atunci ea este susţinută de însăşi armonia şi coerenţa universală.

Mulţi dintre noi au impresia că sunt neputincioşi, că nu pot face nimic pentru a aduce pacea şi armonia în lume. De aceea, foarte mulţi se complac în pasivitate şi pesimism. Însă dacă ne deschidem mintea şi inima, vom înţelege că suntem fiinţe minunate cu puteri lăuntrice nebănuite şi că, în realitate, nimic nu ne împiedică să ieşim din starea de letargie, de somn al conştiinței, în care majoritatea dintre noi ne complacem cel mai adesea în mod inconștient. A sosit timpul să ne trezim acum, când încă nu este prea târziu.

Pacea şi fericirea în lume depind de modul cum înţelegem şi aplicăm fiecare dintre noi aceste principii. Adevărata stare de Pace, stabilă şi globală, nu poate veni decât din interiorul fiinţei noastre. Este complet inutil şi lipsit de sens să aşteptăm ca pacea să fie „făcută” de altcineva, în timp ce noi rămânem într-o stare de complacere, tensiune şi dezordine interioară. Este necesar să ieşim grabnic din starea de pasivitate în care ne aflăm şi să ne unim pe calea Binelui Universal, care se reflectă în fiecare clipă în inimile deschise, pentru că doar astfel vom reuşi să ne împlinim cu adevărat menirea pe care o avem acest pământ, aducând astfel pacea, iubirea, bunătatea, armonia pentru fiecare dintre noi în parte şi pentru noi toţi împreună.

Citiţi şi:

« Unităţile de măsură » ale lui Dumnezeu 
Nikola Tesla – genialul inventator al tehnologiilor mileniului II

yogaesoteric
5 iunie 2010