Statul în straturi și Marea Resetare: Cum s-a ajuns ca votul să fie inutil și democrația o formă fără fond

Treburile merg din rău în mai rău, deși cetățenii își fac conștiincios datoria și merg la vot. Răspunsul la această enigmă nu este că s-a votat greșit, ci că sistemul s-a organizat astfel încât să devină imun la vot.

Anatomia statului de suprafață

Statul este o entitate care ia diferite înfățișări în diferite epoci, în funcție de resurse, tradiții, tehnologii și geografie.

Istoria ne vorbește despre despotisme teocratice, stăpâni feudali, sclavocrații exploatatoare, autocrații imperiale, republici pașnice, democrații mărunte, monarhii de drept divin, dictaturi de partid criminale și multe altele.

Care este forma de stat în secolul al 21-lea?

Există o mulțime de opinii cu privire la aceasta, iar realitatea și schimbarea se desfășoară încă în fața noastră, cu răsturnări dramatice și mari resetări. Dar pare a fi o formă de tehnocrație managerială omnipotentă, ca și cum ar îndeplini cele mai pesimiste predicții ale gânditorilor secolului al 20-lea, care au văzut această formă dezvoltându-se după cel de-al Doilea Război Mondial.

În acest sistem, reprezentanții aleși ai poporului sunt reduși la dimensiunea unor figuranți pe scenă, niște marionete a căror sarcină este de a păstra aparențele că sistemele din trecut încă funcționează și că vocea poporului încă mai contează.

În realitate, statul este alcătuit din trei straturi distincte, pe care le putem numi: profund, de mijloc și de suprafață.

Toate trei joacă roluri cruciale în exercitarea și păstrarea hegemoniei asupra populației pe plan intern și global.

Straturile cele mai profunde își desfășoară activitatea în bună măsură în afara ochiului public, datorită protecției legale pentru informațiile secretizate.

La acest nivel regăsim agențiile de securitate și de informații, care se suprapun aproape perfect cu ceea ce reprezintă aplicarea centralizată a legii.

În SUA, la acest nivel intră numeroase agenții, precum FBI, DHS, CIA, NSA, NSC, CISA, dar și multe altele pe lângă acestea, inclusiv toate reprezentanțele lor din lumea fundațiilor și din sectorul privat – unele cunoscute, altele necunoscute.

Termenul „profund” (deep) se referă tocmai la modul clandestin în care acestea operează.

Avem apoi nivelul statului de mijloc, numit în general statul administrativ.

În SUA, acesta este format din peste 400 de agenții civile, cu peste două milioane de angajați, cu posturi protejate de normele sindicale și de legislația federală.

Președintele ales poate numi câteva sute de persoane în fruntea acestor agenții, dar toată puterea și cunoștințele instituționale aparțin birocrației permanente, care știe că va avea câștig de cauză în toate bătăliile.

Persoanele numite politic vin și pleacă.

Nivelul cel mai interesant și despre care se discută cel mai puțin este statul de suprafață.

Acesta este sectorul cel mai orientat către consumator, în mare parte privat din punct de vedere al proprietății, adesea cu acțiuni tranzacționate public și se bucură, în general, de un bun nivel de încredere și de reputație în ochii populației.

Amândouă aceste nivele respectă edictele, dar au și un rol uriaș în modelarea lor.

Statul de suprafață este format din mărci renumite și din lobby-uri din toate domeniile de activitate, inclusiv din medicină, farmaceutică, mass-media, tehnologie digitală, produse energetice, transporturi și apărare națională.

Unele sectoare ale statului de suprafață sunt destul de evidente: Boeing, Lockheed Martin, General Dynamics, Raytheon și Northtrop Grumman.

Mai puțin evidenți sunt alți beneficiari direcți ai generozității și ai protecției juridice guvernamentale, care se dedau unei publicități omniprezente, precum Pfizer, Moderna și multe alte companii farmaceutice. Bugetele gigantice de care acestea dispun pentru publicitate îi țin la distanță pe posibilii critici din mass-media mainstream sau ai publicațiilor de artă.

O companie precum Amazon, pe care o iubește toată lumea, beneficiază de multe miliarde de dolari sub forma contractelor guvernamentale.

De exemplu, în iulie 2021, lui Amazon Web Services i s-a oferit un contract estimat la 10 miliarde de dolari de către National Security Agency.

Șase luni mai târziu, compania a primit un contract de 724 milioane de dolari de la Commercial Cloud Environment al Marinei SUA.

În același timp, aceeași companie a fost aleasă ca principal beneficiar al contractului Joint Warfighting Capability, cu o valoare estimată la 9 miliarde de dolari.

Și nu este vorba doar de contracte, ci și de beneficiile obținute prin controalele coercitive asupra populației din perioada pandemiei.

Amazon și toate serviciile de streaming – alături de platformele de învățare online – au beneficiat enorm de pe urma închiderii a milioane de mici afaceri, începând cu 2020.

Aceste închideri, precum și împărțirea forței de muncă în esențială și neesențială, plus obligativitatea vaccinării, au fost puse în aplicare de diviziile de resurse umane din cadrul tuturor companiilor mari și mijlocii.

Resursele umane servesc ca braț înarmat al statului de suprafață pentru punerea în aplicare a politicilor statului mediu și ale statului profund.

Multe instituții media ar putea fi considerate și ele ca făcând parte din statul profund, având un rol esențial în modelarea obedienței populației.

Pe 25 februarie 2020, dr. Nancy Messonnier de la CDC (sora lui Rod Rosenstein de la FBI, asupra căruia Trump a făcut presiuni pentru a-l concedia pe director) a convocat o conferință de presă cu jurnaliști de top de la New York Times, Washington Post etc. și i-a anunțat că vor urma închideri (detalii aici).

Toate aceste instituții de presă s-au executat și au raportat exact asta, creând o isterie nemaivăzută în legătură cu virusul care urma să vină.

Nimeni de la CDC nu s-a consultat cu administrația Trump, ca și cum pătura politică aleasă nu ar fi existat.

Țara a intrat într-o frenezie, iar toate instituțiile de presă importante s-au lansat cu promptitudine în cenzurarea informațiilor, mai întâi în legătură cu subiectul scăpării virusului din laborator, apoi cu purtarea măștii, apoi cu distanțarea socială și în fine cu vaccinarea.

Ar fi putut la fel de bine să acționeze, de la început până la sfârșit, ca niște agenții guvernamentale, iar aceasta este valabil și pentru Facebook, vechiul Twitter, LinkedIn etc.

Toate aceste aspecte sunt emblematice pentru comportamentul unui stat de suprafață.

Dar asta nu se oprește aici. Mai sunt și vânzători importanți, dar aparent inofensivi, de produse precum laptele pasteurizat, sprijiniți de lobby-ul produselor lactate, care lucrează mână în mână cu ministerul Agriculturii.

În ultimele luni, autoritățile federale au colaborat cu departamentele de la nivelul statelor americane pentru a lua măsuri drastice împotriva fermelor organice, care vând lapte și alte produse lactate crude.

Ei fac descinderi și razii la acești producători, le confiscă marfa și le trimit neîncetat scrisori de somație.

Lobby-ul din domeniul produselor lactate susține de ani de zile în mod constant această poziție, ca pe o metodă de monopolizare a pieței și de eliminare a concurenței.

Nimeni nu s-ar gândi la un nevinovat litru de lapte ca la un instrument al statului de suprafață, dar iată că s-a ajuns și aici.

Iar acești jucători sunt sprijiniți în mod constant de instituțiile de presă ale statului de suprafață, precum New York Times, care a încercat recent să convingă cititorii că a bea și a susține dreptul de a bea lapte nepasteurizat este negreșit de „dreapta”, deși timp de zeci de ani această problemă s-a identificat în mod constant cu „stânga”.

L-am putea pune la socoteală și pe medicul dvs. de familie care, după cum știm, primește bonusuri în funcție de numărul de vaccinuri (și alte produse farmaceutice) administrate pacienților, multe dintre ele finanțate de Ministerul Sănătății și aprobate de Administrația Medicamentului, prizonieră a mafiei Farma.

Aceasta este o reflectare a politicilor de stat, iar punctul de vânzare final este sursa cea mai de încredere, persoana amabilă în halat alb pentru care plătești ca să o vezi.

Nu este și aceasta o parte a statului de suprafață? Date fiind circumstanțele, aceasta este evident concluzia corectă.

Capturarea industriei tehnologice de către agențiile guvernamentale (sau invers) a fost un spectacol uimitor.

Când Microsoft a început să obțină contracte pentru calculatoare în școlile publice, în anii 1990, nimeni nu s-a gândit la asta. Treizeci de ani mai târziu, aceeași companie a ajuns să aibă un parteneriat strâns cu Departamentul Apărării, inclusiv un contract de 10 miliarde de dolari pentru computere în cloud și unul de 21,9 miliarde de dolari pentru a produce dispozitive de realitate augmentată pentru armată.

Așadar, când a venit momentul ca Microsoft să susțină lockdown-urile – foarte asemănătoare cu o operațiune de apărare biologică -, totul s-a petrecut pe platformele sale, inclusiv LinkedIn.

La fel se petrece în întreaga industrie tehnologică.

Să vorbim și despre finanțe. Dacă ne gândim la partea secretă a Rezervei Federale ca fiind parte a statului profund, iar la autoritățile de reglementare financiară și monetară din cadrul Trezoreriei ca făcând parte din statul de mijloc, ne putem gândi că bănci sau instituții financiare, precum BlackRock sau Goldman Sachs fac parte din statul de suprafață? Cu siguranță.

Acesta este modul în care funcționează Sistemul, fiecare companie fiind încorporată în cuprinzătorul mecanism de constrângere și coerciție.

Când se va ajunge la un control total asupra populației, prin anihilarea financiară pe motive politice, aceasta va avea loc pe calea cea mai scurtă, prin intermediul acestor instituții ale statului de suprafață, care nu fac decât să execute ordinele venite din adâncuri.

Consumatorul nu va ști niciodată cine a dat ordinul sau de ce.

Să discutăm în fine și despre universități. Lumea academică nu doar că a tăcut, în timp ce statul total a preluat controlul în 2020 și în anii următori.

A participat activ, tratând studenții plătitori ca pe niște deținuți, cu izolarea în camere, mascarea forțată și apoi cu obligativitatea unor injecții de care nimeni nu avea nevoie.

Două promoții de absolvenți au fost lipsite samavolnic de o viață studențească normală.

Profesorii și administratorii care au avut curajul să vorbească s-au confruntat cu batjocura, izolarea sau chiar concedierea.

Unele colegii private de arte liberale au rezistat eroic, dar instituțiile de rang înalt, atât cele publice, cât și cele private, au fost complice necondiționat.

Statul de suprafață? Cu siguranță.

Gândiți-vă la întreaga situație din punctul de vedere al aparatului de planificare al unui stat managerial tehnocratic. Care este calea cea mai viabilă pentru un control cuprinzător și durabil asupra populației?

La modul ideal, ai dori să muți toate prioritățile politice în partea de sus a lanțului de producție, de la statul profund la cel de mijloc și, în cele din urmă, să ajungă să fie desfășurate de statul de suprafață și direct către consumator, într-o structură economică orientată către piață.

Aceasta ajută la disimularea constrângerii și face posibilă prezentarea fiecărei măsuri de cartelizare stridentă ca fiind nimic altceva decât o extensie a alegerii umane. Prin urmare, total voluntară.

Observați, de asemenea, cât de incapabile sunt structurile ideologice tradiționale de a înțelege întreaga corupție și cu atât mai puțin modul în care funcționează sistemul.

Stânga consideră că guvernul și instituțiile publice sunt mai degrabă în slujba oamenilor de rând decât în slujba celor bogați și cu relații, dar adevărul este exact pe dos: ele depind și în cele din urmă slujesc celor mai importante companii.

Dreapta consideră că sectorul privat este un sector independent, dar, în realitate, o mare parte a întreprinderilor depind de, preamăresc și gestionează controlul guvernamental.

Libertarienii continuă să își imagineze o dualitate piață/stat, care în realitate nu există.

Cu adevărat, avem nevoie de o înțelegere mai realistă a modului în care funcționează sistemul, dacă ne dorim să îl reformăm sau să îi punem capăt.

Aceasta începe cu înțelegerea faptului că multitudinea de sectoare despre care credem că se află în slujba societății, în realitate servesc în primul rând intereselor unui grup restrâns de oameni, în detrimentul celorlalți.

Straturi profunde, medii și de suprafață: aceasta este structura sistemului care se află astăzi în război cu libertatea.

Un sistem astfel conceput încât să fie impenetrabil, permanent și tot mai invaziv.

Autor: Jeffrey A. Tucker (Brownstone Institute)

Citiți și:
Analiză: „Statul Profund Global, această cabală puternică”
The Wolf of Wall Street: statul profund și complexul digital-financiar

 

yogaesoteric
14 iunie 2024