Statul subteran – alte câteva explicații și apariția Șarpelui Veninos

Eram cât se poate de sigur că articolul meu despre serviciile secrete autohtone va nemulțumi pe toată lumea. Iar motivul e cât se poate de simplu: fiecare are de ascuns câte ceva întrucât e foarte greu ca persoană publică să nu ai o codiță agățată pe la servicii. Astfel, atunci când izbucnește câte un scandal, chiar dacă te bucuri, începi și te gândești bine ce anume dai ca nu cumva să te deconspiri.

I-am văzut deunăzi pe băsescu și pe Ponta vorbind despre generalii penali. Fiecare dintre ei avea o anume stinghereală: a lui băsescu mai mare, de securist bătrân care se gândește la viitorul „lu’ alea mici”, iar a lui Ponta ceva mai ușurică, superficială, specifică celor agățați sub pod. Anca Alexandrescu, cea care conduce cruciada împotriva generalilor în prealabil izolați de serviciuri, nu știu dacă realizează că generalul Izmană devine un pion cheie. Știți, presa asmuțită trage să prezinte gruparea Coldea&CO la modul cel mai nefavorabil cu putință. Deh, presă finuță, educată de Anaconda despre care nu am spațiu să vorbesc acum. Doar pentru cei care s-au trezit acum câteva clipe voi spune că Anaconda era și ea o piesă cheie în construcția lui Coldea, luptătoare vânjoasă care învârtea o oaste imensă de agramați media, educați să cânte cum li se cere după algoritmul: „ăl d-a zis șăfu că e rău trebuie umplut cu lături, ăl d-a zis șăfu că e bun trebuie transferat la îngeri”.

Așadar, îmi place foarte tare să-i văd pe cei doi târlici plângându-se cum c-ar fi bolnavi în condițiile în care șobolanii care le mâncaseră din mână trag acum să-i omoare, schingiuindu-i mediatic mai ceva decât o făceau ăia de la Inchiziție cu vrăjitoarele și cu pisicile negre. Ei, și-n toată această nebunie, iaca vine povestea tezei lui Coldea. Și se ofuschează soldații noștri din presă, purtători de „Să trăiți!” la inimă, mai ceva decât Ecaterina Teodoroiu în focul luptelor de la Filiași. Povestea tezei lui Coldea e încâlcită. Când a fost cerută de la Biblioteca Națională pentru a fi studiată, s-a constatat că nu există teza deoarece o ceruse domnul Mihnea Costoiu, rectorul de la Politehnica București. Și-a tot studiat-o domnul Costoiu pân-a pierdut-o.

Ei bine, după ce se stinsese acel scandal, a apărut amazoana Alexandra Păcuraru cu un „interviu bombă” cu Izmană. Acum, hai să fim serioși, ce poate spune Izmană? În afara sulemenelilor de păr pe care le folosește și a altor operațiuni cosmetice pe care le face, cu ce ar putea să surprindă o asemenea nulitate? Prezentând în direct când se depilează pe burtă? Nu, desigur! Miza acelui interviu a fost una singură: prezentarea de către Izmană a tezei de doctorat a lui Coldea. Spunea Izmană: „Conform legii am un exemplar al tezei”. Care lege, Izmană? Că nu e specificat în nicio lege că o copie a tezei rămâne la coordonator. Tu chiar crezi că ai de-a face doar cu proști?

Într-un mod cât se poate de previzibil, după ce Costoiu a „pierdut teza titanului serviciilor secrete” autohtone, cel mai probabil au înlocuit-o la Izmană, eliminând sau modificând plagiatele. Aici l-au folosit pe Izmană ca „re-introducător” al tezei în circuit, cu toate că nu e un circuit valabil, iar dacă cineva chiar vrea să demonstreze ceva, poate demonstra că foile tezei sunt ulterioare doctoratului. Și cum putea să fie făcută mai bine decât într-un interviu în care „artizănăreasă” să fie amazoana vaccinării, vajnica luptătoare de la Realitatea? Acum nu știu ce să zic, poate că duduia a fost trasă pe sfoară. Nu m-ar mira! Dar treaba a fost făcută cu mâna ei și se va vedea ce bine îi va servi lui Coldea.

Acum, că am încheiat observațiile de moment, să trecem la chestiile de substanță. Primesc un comentariu la articolul meu de vineri. Spune așa omul nostru:

„Bateți câmpii! Nu asociați serviciile cu unii indivizi care, în mod nefericit, au făcut parte din structura lor și care au trădat țara la un moment dat. Altfel vă încadrați perfect la categoria idioților utili, care nu fac decât să submineze interesele statului român, lovind în structurile sale de apărare. E plină lumea de imbecili, dar pe agenții de influență îi miros de la o poștă! Ușor cu pianul pe scări, domnilor! Loviți în cine nu trebuie. Nu «serviciile» sunt de vină per ansamblu, ci câțiva indivizi care trebuie să răspundă în fața legii pentru faptele lor. Cu condiția să mai avem justiție în țara asta…….”

Este o opinie destul de răspândită, cum că este necesar să avem grijă de bibeloul de cristal al serviciurilor ca nu cumva să le lovim în plexul lor sensibil și să nu mai poată să se ocupe de securitatea țărișoarei. Chipurile, nu ar fi o vină generalizată, ci doar una a câtorva elemente care nu s-au ridicat la rangul lor. Hai s-o judecăm obiectiv. Cu ce anume ar putea impieta activitatea unui ofițer al serviciilor faptul că subsemnatul – sau altcineva – spune verzi și uscate despre ele? Desigur, cu nimic. Temerea este însă că se lovește în „prestigiul” lor, că se dinamitează încrederea populației. Cu alte cuvinte, serviciile joacă politic. Și-o să înțelegeți imediat de ce.

În primul rând, când spui că „se subminează interesele statului român”, ar fi necesar să prezumăm că există cu adevărat un asemenea stat. El însă nu există, inclusiv cu complicitatea structurilor sale de forță. Atunci când ești mutat precum un pion de Ambasada SUA, nu te mai poți numi stat. Atunci când activitatea Parchetelor este coordonată pe față de agenți străini – cu birou acolo, să ne înțelegem! – ce încredere mai poți avea în activitatea acelor Parchete? Când judecătorii sunt agățați de servicii – iată o mostră în activitatea târlicilor Coldea & Dumbravă zis și „Câmp Tactic” – cum mai poți să spui că e vreo independență a Justiției? Când țara întreagă e călcată în picioare strict de interese străine, cum mai poți vorbi de interesul statului român? Băiatul ăla care-a fost călărit de Coldea&Dumbravă&Trăilă (v-o mai amintiți pe nevasta lui Trăilă ce infatuată era????) ar fi vrut să facă un sistem de analizare a mostrelor de otravă – livrată României pe post de hrană. Ăsta era motivul pentru care a fost „agățat” de „justițea” Plăvanului și-a Cicloapei. Fac o paranteză aici ca să-l felicit pe Dragnea pentru lovitura pe care le-a aplicat-o ăstora trei. În sfârșit s-a mișcat și el ceva mai bărbătește.

O să vă mai spun ceva care o să vă uimească. De la nivelul lucrătorului de rând din servicii, munca e infernală. Se rămâne peste program, se trage câinește și se lucrează aproape la foc continuu. Oamenii sunt obosiți, secați de puteri etc. Apoi, când văd pe câte unu’ ca mine sau ca altul spunând verzi și uscate despre servicii, rezultă o frustrare imensă. Dacă m-ar avea în față mi-ar spune pe șleau: „Păi cum mă, idiotule, îți permiți tu, un pierde-vară, să ne critici pe noi? Ai habar cât muncim noi ca să-ți fie ție bine? Ai idee câte atacuri informaționale combatem pentru ca tu să ai somnul lin ca al unui porc? Ai habar că noi nu dormim nopțile pentru ca tu să te plângi doar că te-a deranjat rotropercutorul vecinului? Sau pentru ca frustrările tale să fie că nu-ți face colega ochi dulci?”. Ar spune-o cu năduf și, din punctul lui de vedere, fiecare cuvințel e justificat. Mulți dintre cei care lucrează în servicii au conștiința împăcată. Aș spune că majoritatea covârșitoare de acolo e convinsă de faptul că misiunea pe care o are este una înaltă și că fără ei țara s-ar scufunda.

De fapt unde-i problema? La noi sau la ei? Să vedem! O să spun din start că idealul luptătorului din servicii este unul fals, deoarece ideologia care i-a fost băgată în cap e una distorsionată. Oamenii aceia sunt convinși că-s patrioți deoarece li s-a spus că patriotism înseamnă să servești NATO, UE, SUA, Franța, Germania ș.a.m.d. și să te lupți cu rușii, cu chinezii și mai știu eu cu cine. Ei bine, partea cu lupta poate fi în regulă, dar când ești folosit vârf de săgeată de către forțele străine ca să te lupți cu alții, de fapt faci mai mult rău decât bine.

Hai s-o luăm logic: ce avem noi de împărțit cu rușii la momentul actual? Nimic. Absolut nimic (poate tezaurul, dar asta-i o altă mâncare de pește și nu faci război pentru așa ceva)! Dacă ar fi cineva cu care am avea ceva cert de împărțit, atunci aceea ar fi Ucraina. În componența lor sunt teritoriile noastre, nu în componența Rusiei. Ei ne calcă în picioare frații de-acolo, nu rușii. Ei au închis școlile românești, ei au terminat Biserica Ortodoxă a românilor, trimițându-i pe preoți la mititică. Și noi ce facem? Îi sprijinim pe ucraineni într-o luptă cu Rusia care, pentru noi, e absolut păguboasă. Și, presupunând prin absurd că acea luptă va fi câștigată de Vest, nu noi ne vom înfrupta de-acolo, ci tot ei, Occidentalii care ne manipulează, iar noi vom rămâne de proști. Când îi spui asta unui lucrător din servicii, scutură din umeri a neputință și-ți spune că n-are ce face, că asta a decis-o politicul. Care politic, frate? Ăla pus de voi?

Să ne înțelegem bine, la vremea sa, Coldea a făcut ceea ce i s-a cerut de sus, adică de la partenerul strategic. Când s-a făcut schimbarea de putere la SRI și a venit Hellvig, ăsta se mândrea cu faptul că ofițerii români ai SRI sunt printre cei mai apreciați ofițeri în SUA pentru munca pe care-o fac. Păi cum, frate, eu plătesc un serviciu care muncește pentru americani? Cam la chestia asta ar fi necesar să se gândească orice lucrător al serviciilor atunci când îi dă la înaintare cu patriotismul.

Și-acum să revenim la problemă. Faptul că l-au înghesuit pe Coldea și pe idiotul ăla de Dumbravă (dacă or reuși să-i înghesuie până la urmă) nu reprezintă cine știe ce. Ăștia ajunseseră la nivel de potlogari și, după cum am mai spus, erau deja izolați. Interesant este însă altceva: ambii sunt suficient de aproape de omul care-a distrus România. Când e vorba de eșuarea noastră ca țară, unii dau vina pe Iliescu, alții pe Constantinescu, Năstase, Băsescu ș.a.m.d. Însă adevăratul artizan al distrugerii țării a rămas mereu în penumbră, acționând ca un adevărat mafiot. Îl știți, dar nu vă imaginați cât de toxic e omul. E un șarpe atât de veninos încât nici nu e nevoie să muște. E suficient doar să deschidă gura-i nefastă către dușman.

Cea mai mare pacoste a acestei țări, șarpele despre care v-am vorbit, se numește Valeriu Stoica. Este, de departe, cel mai toxic sforar al României. El a acționat încă din anii ’90 și de-atunci s-a tot aflat prin anticamerele puterii. Justiția a fost câmpul său tactic și i-a reușit de minune. Pămpălăii ăștia care dau acum cu subsemnatul la DNA erau cățeii săi. Rămâne să vedem dacă „Valeriu transnaționalul” va ajunge să plătească. Înhățarea sa ar presupune însă și atingeri aduse unor nemișcabili, astfel încât nu-mi pun mari speranțe.

Autor: Dan Diaconu

Citiți și:
Statul subteran, dezgropat de jurnaliștii de la Realitatea PLUS: Dinamitarea rețelei de infractori conduse de Coldea
Circulaţia elitelor şi statul paralel

yogaesoteric
5 iunie 2024