Studiu semnificativ de caz: campania mediatică şi de dezinformare ce a fost declanşată împotriva Şcolii de yoga MISA (1)

Fragment din lucrarea Un dosar complet al unei analize comparative: Este YOGA o sectă sau o cale spirituală? de Gregorian Bivolaru şi Monica Dascălu, în curs de apariţie la editura Shambala
 

Motto: „În unele situaţii, democraţia nu este puterea ce îi este oferită poporului pentru a face cât mai mult bine unui popor, ci este puterea ce îi este dată poporului ce se foloseşte cu cruzime şi rea voinţă de ea împotriva unui grup nevinovat de fiinţe umane care aparţine aceluiaşi popor.”

În campania adeseori furibundă ce a fost dezlănţuită pe plan mondial împotriva spiritualităţii, pe fondul fobiei abil întreţinute împotriva sectelor, propaganda mediatică  recurge cu precădere la apelativul „sectă”, atunci când se referă la o grupare cu caracter spiritual. În mod paradoxal, pentru discreditatea grupurilor spirituale numite pe nedrept şi complet impropriu „secte” sunt adeseori abordate o serie de teme care de fapt NU caracterizează nicidecum fenomenul sectar. Vom aborda în cadrul acestui studiu numai câteva dintre aceste aspecte. Subliniem că toate, fără excepţie, sunt folosite cu rea voinţă, pentru a discredita grupările spirituale sau şcolile de YOGA, catalogându-le ca fiind… secte! Vă rugăm să studiaţi cu multă atenţie aspectele semnificative pe care vi le oferim şi apoi veţi putea trage voi înşivă concluziile ce se impun.

„Spălarea pe creier” şi misterele ei
 

Refrenul aproape neîncetat care apare în cadrul propagandei împotriva sectelor, precum şi în toate campaniile mediatice ce sunt dezlănţuite împotriva diferitelor grupuri spirituale sau asociaţii cu orientare ezoterică ori religioasă, este aşa-zisa „spălare pe creier a adepţilor”. Datorită ignoranţei crase în care se complac multe fiinţe umane, noţiunea de spălare pe creier este percepută cel mai adesea de opinia publică ca fiind ceva abscons şi înspăimântător. Cu toate că, dacă îi întrebi pe oameni, nimeni nu ştie să explice ce înseamnă aceasta, termenul în sine trezeşte cel mai adesea felurite frici şi fobii, tocmai pentru că este ceva asupra cărora oamenii sunt predispuşi să creadă că nu pot avea niciun control. În vorbirea comună, acest termen este folosit cu sensul că persoana în cauză nu mai are discernământ, preluând în totalitate anumite idei sau sugestii manipulatoare, de regulă antisociale sau care cel puţin sunt contrarii normelor morale şi etice comun acceptate.
În accepţiunea propagandistică uzuală, care este menită să ne înspăimânte, suntem făcuţi să credem că anumiţi lideri, care sunt înzestraţi cu o putere charismatică cu totul excepţională, pot „spăla pe creier” sute sau mii de fiinţe umane prin propovăduirea unor anumite învăţături şi prin impunerea unui mod de viaţă chinuitor, restrictiv şi robotizat. Acest efect pregnant de sugestionare, adeseori nefastă, care apare într-adevăr în cadrul sectelor este real, dar cu toate acestea acolo nu este deloc vorba de „spălare pe creier”. La urma urmei, dacă am privi din acest punct de vedere întreaga propagandă mediatică şi culturală contemporană am putea spune atunci că ea nu este nimic altceva decât spălare pe creier. La ora actuală se ştie că diferitele tehnici de sugestionare, multe dintre ele insidioase, care sunt aplicate zi de zi în publicitate sau chiar metodele de dezinformare folosesc într-o anumită măsură principiile condiţionării mentale.
La polul opus, practicile spirituale atent şi perseverent realizate şi mai ales exersarea anumitor tehnici ale sistemului YOGA oferă, paradoxal, metode sigure şi rapide prin intermediul cărora fiinţa umană respectivă devine invulnerabilă la manipulare, la sugestii nefaste şi, chiar mai mult decât atât, ea devine imună la tehnici agresive de condiţionare. Cei care practică YOGA cunosc chiar foarte bine faptul că yoghinii suficient de avansaţi nu mai pot fi niciodată hipnotizaţi. Energizarea gradată a anumitor învelişuri invizibile ale fiinţei umane care sunt net superioare conferă yoghinului, datorită aportului de energie subtilă elevată, sublimă, spirituală, o imunitate deplină la astfel de influenţe invazive, persuasive, malefice şi degradante.
Înţelegând aceste aspecte, ne putem da seama cu uşurinţă că în cazul practicanţilor YOGA este, din contră, imposibil să întâlnim fiinţe umane care au ajuns să fie „spălate pe creier”, datorită practicii atente şi sistematice a unor tehnici YOGA. Este de la sine înţeles că niciodată ziariştii nu vor putea găsi printre practicanţii sistemului YOGA o fiinţă umană care este „spălată pe creier”. Atunci când mijloacele mass-media vorbesc cu atâta înflăcărare de o aşa-zisă „spălare pe creier”, ele nu fac altceva decât să îi înfricoşeze pe cei ignoranţi şi naivi cu ceva care în realitate nu există nici măcar în cadrul sectelor periculoase. Analogic vorbind, sperietura cu aşa-zisa „spălare pe creier” este ceva surprinzător de asemănător cu povestea despre Bau-bau cu care sunt speriaţi copiii mici.
Să vedem acum ce este totuşi „spălarea pe creier”? Este oare chiar ceva atât de rău? La aceste întrebări noi vă răspundem: Da!!! „Spălarea pe creier” există şi ea este una dintre cele mai oribile şi criminale invenţii ale anumitor cercetători cinici şi lipsiţi de conştiinţă. În realitate, termenul de „spălare pe creier” se referă la anumite metode preponderent nocive profesioniste de alterare accentuată a funcţiilor cerebrale care conduc la influenţarea şi controlul gândirii, la o perturbare a comportamentului, care o face cel mai adesea pe fiinţa umană respectivă să-şi piardă discernământul. Astfel de procedee invazive, degradante au fost dezvoltate şi sunt în anumite situaţii utilizate de diferitele servicii secrete. Astfel de metode criminale au fost experimentate atât pe prizonierii de război, cât şi pe anumiţi agenţi secreţi. Sinistra agenţie americană CIA, care are multe crime la activ, susţine că primii care au avut ideea – sau altfel spus primii despre care se ştie cu precizie că au făcut astfel de experienţe – au fost ruşii şi chinezii, în timpul războiului din Coreea din anii 1950-1953. Cu acea ocazie, s-a constatat pentru prima dată că prizonierii americani de război care s-au întors, după câţiva ani de detenţie, în SUA, se aflau într-o stare psiho-mentală complet bizară, în care datorită alterării funcţiilor cerebrale, aderaseră la ideile torţionarilor lor. Acele cazuri au trezit la vremea respectivă o vie curiozitate în rândul funcţionarilor serviciilor secrete americane.
De la ideea de spion incoruptibil (care, fiind capturat şi interogat zile în şir, trebuie să rămână invulnerabil şi să fie capabil să nu dezvăluie niciun fel de informaţii secrete), până la aceea de aşa-zis „candidat manciurian” (personaj care trebuie să ocupe anumite funcţii politice importante şi care totodată poate fi complet controlat în conformitate cu anumite scopuri sau interese) sau a siniştrilor asasini programaţi (care imediat după aceea nu mai sunt nici măcar capabili să îşi amintească ce au făcut, cum ştim de altfel cu toţii că au existat multe cazuri de acest gen în istorie care au fost reale) – toate aceste idei halucinante care par să provină dintr-un film bizar de ficţiune sunt numai câteva dintre ideile şi modalităţile sinistre care sunt studiate cu atenţie de serviciile secrete şi pentru care s-au dezvoltat unele metode efective de hipnoză, de implementare şi de programare. Adeseori, în cazul unor astfel de experimente, sunt utilizate anumite combinaţii de substanţe psiho-active foarte puternice care sunt folosite ca adjuvant pentru a reuşi astfel de acţiuni complet nocive şi degradante de programare forţată a unor sărmane fiinţe umane care sunt folosite pe post de cobai întocmai ca nişte şobolani.
În realitate, atât programarea, cât şi aşa-zisa deprogramare mentală (care pot fi amândouă considerate „spălare pe creier”) au fost implementate atent şi masiv încă din anii ’50, în cadrul experimentelor care au fost realizate în secret de către CIA. Anumite studii secrete de o considerabilă amploare (de exemplu programele ARTICHOKE şi MKULTRA care au fost realizate în cadrul laboratoarelor CIA) au abordat astfel de experienţe în diferite moduri: prin privare senzorială de lungă durată sau, dimpotrivă, prin suprasolicitare, prin privare de somn, prin intermediul anumitor droguri care alterau funcţionarea creierului, prin intermediul unor substanţe psihodinamice, prin intermediul unor sugestii subliminale, prin expunerea la câmpuri electromagnetice foarte puternice. Este semnificativ faptul că toate aceste metode sunt cel mai adesea considerate ca fiind nişte metode de tortură. Studiul atent al informaţiilor existente cu privire la metodele de spălare pe creier evidenţiază că în realitate niciuna dintre aceste metode profesioniste NU sunt aplicate nicăieri în cadrul sectelor despre care ni se spune adeseori – pe nedrept – că şi-ar spăla adepţii pe creier!!!
În campania furibundă de presă ce a fost dezlănţuită împotriva Şcolii de YOGA MISA de peste 17 ani, ziariştii au încercat adeseori să argumenteze această ridicolă acuzaţie a „spălatului pe creier”, inventând fără niciun fel de bază reală similarităţi lipsite în realitate de fundament cu metodele respective de tortură profesionistă, cum ar fi privarea sistematică de somn care se realizează zile în şir, înfometarea etc. care nu au niciun fel de corespondenţă cu realitatea. Cu toate acestea, minciuna înfricoşătoare pentru cei proşti şi naivi cu „spălatul pe creier” a continuat şi va continua chiar şi după ce aceste explicaţii vor fi înţelese de către fiinţele umane inteligente şi intuitive. Din noianul de minciuni, am ales-o pe aceasta, mai ales datorită faptului că ea este una dintre cele mai sfruntate minciuni cu care sunt înspăimântaţi oamenii să nu înceapă cumva să practice YOGA.  

Armele şi terorismul

O altă asociere forţată este aceea a sectelor cu armele, în diferite variaţii: violenţa, deţinerea sau traficul de arme sau chiar terorismul. Aceasta este o altă manevră propagandistică fără acoperire reală. Ca şi substrat propagandistic, se pedalează pe anumite cazuri controversate şi insuficient probate.
De exemplu, în celebra dramă de la Waco, Texas, deţinerea de arme (care în statul american Texas este perfect legală) a oferit pretextul atacării grupării dravidienilor. Pentru ca populaţia să nu protesteze, s-a afirmat că aceştia deţineau arme automate (mitraliere) care sunt ilegale, deşi acest lucru nu a fost demonstrat niciodată. Mărturiile ulterioare au început să demaşte faptul că în cazul Waco a fost un măcel cu sânge rece în care oamenii respectivi – care poate că erau ciudaţi şi izolaţi de societate, dar asta fusese alegerea lor – au fost ucişi şi apoi s-a pretins ulterior că s-au sinucis.
Pentru a se întreţine imaginea aceasta – că şcolile şi grupările cu caracter spiritual, esoteric sau religios sunt violente şi periculoase şi eventual deţin arme – atacurile şi acţiunile împotriva lor sunt regizate la o scară apocaliptică, cu forţe armate şi poliţieneşti supradimensionate. În cazurile mai multor şcoli spirituale care au fost atacate se repetă în mod halucinant acelaşi scenariu: sute de jandarmi, poliţişti, soldaţi, care năvălesc în locuinţe personale şi îi atacă pe câţiva oameni paşnici care nu au niciun fel de arme sau intenţie violentă. Majoritatea acestor grupări care sunt atacate chiar promovează şi practică non-violenţa.
• În martie 2004, la Bucureşti, 300 de jandarmi, poliţişti şi procurori au luat cu asalt 16 locuinţe private unde se aflau aproximativ 70 de yoghini.
• Pe 18 noiembrie 1994, un cămin de orfani şi ashramul lui Swami Premananda din provincia Tamil Nadu, India, a fost atacat cu un dispozitiv de 200 de soldaţi înarmaţi până-n dinţi.
• În China comunistă, zeci de mii de membri ai grupării Falun Gong au dispărut fără urmă în finalul unor raiduri ale poliţiei. Ei au fost închişi, torturaţi, ucişi şi apoi folosiţi ca „donatori” pentru traficul de organe umane.
• În dimineaţa zilei de 14 ianuarie 2004, membrii comunităţii spirituale Ananda Assisi din Italia (şcoală de YOGA desprinsă din şcoala fondată de Swami Yogananda în SUA) au fost treziţi de „vizita” a 80 de carabinieri înarmaţi.
• În Polonia, şcoala de YOGA Himavanti Confraternity Order a fost acuzată de deţinere de arme (deşi nu s-a găsit nicio armă) şi de presupuse atacuri intenţionate asupra Papei. În repetate rânduri au fost atacaţi şi bătuţi de forţele de poliţie.
• În SUA, ashramul lui Bhagavan Rajneesh (Osho) a fost atacat în repetate rânduri de poliţie şi armată şi lui Osho i s-a înscenat că deţinea arme.
• Comunitatea religioasă „La Famille” din Franţa a fost atacată în 1995 cu un dispozitiv de peste o sută de poliţişti. În urma raidurilor au fost ridicaţi toţi copiii din comunitate, pentru a fi supuşi unor investigaţii medicale.
• În noiembrie 2000, comunitatea spirituală L’Essentiel din Franţa (a cărei principală activitate este de a publica materiale spirituale) a fost atacată de 60 de poliţişti.
Prezentarea acestor cazuri ar putea continua cu alte zeci de exemple semnificative. Aceste evenimente sunt mediatizate excesiv, iar publicul ignorant, credul şi pasiv nu gândeşte cel mai adesea deloc referitor la faptul că este posibil ca acei oameni să nu fi făcut totuşi nimic. Dată fiind ignoranţa crasă în care se complac cei care urmăresc o astfel de ştire în cadrul unui program de televiziune, ei gândesc cam în felul următor: „cred că sunt foarte periculoşi, din moment ce se acţionează în forţă asupra lor!” Campania mediatică de denigrare include adeseori fotografii impactante cu oameni din grupurile spirituale respective sau chiar cu liderii unor astfel de grupuri, ce sunt înconjuraţi de soldaţi sau sunt ţinuţi sub ameninţarea armelor etc. Cel mai adesea, tot acest circ mediatic ordinar are un singur scop: să inducă ideea că astfel de grupuri sunt periculoase.
În cazul atacului împotriva Şcolii de YOGA MISA care a avut loc în România şi pe care îl cunoaştem foarte bine, jandarmii şi poliţiştii au relatat apoi că au fost pregătiţi în prealabil ca pentru un atac periculos asupra unor oameni extrem de violenţi şi aşa a fost apoi justificată brutalitatea descinderilor. Acţiunea respectivă a fost, paradoxal, considerată la momentul respectiv cea mai amplă acţiune a poliţiei române de după revoluţie. Prin contrast, este cu atât mai uluitor faptul că tot acest circ de mari proporţii ce a fost realizat la vremea respectivă nu a dus la nici măcar o singură condamnare şi nici măcar o singură faptă penală nu a fost probată, după mai bine de opt ani! Chiar şi în prezent, imensa majoritate a imaginilor profesorului de YOGA Gregorian Bivolaru care sunt publicate în presa din România sau ilustrează ştirile sporadice de la TV sunt imagini de arhivă din martie 2004, în care acesta este de fiecare dată înconjurat de mascaţi sau se află după gratii, care îi aruncă deloc întâmplător o umbră sinistră în formă de cruce pe faţă. Nu se spune cel mai adesea nimic despre faptul că Înalta Curte de Justiţie din Suedia i-a oferit azil politic.
În campania de presă ce a fost dezlănţuită împotriva Şcolii de YOGA MISA, s-a lansat la un moment dat ideea fantasmagorică, stupidă, că această şcoală de YOGA este o organizaţie paramilitară. Pentru a susţine această idee vădit năstruşnică, presa folosea o terminologie vădit mafiotă, cum ar fi „locotenenţii lui Bivolaru”. Pentru că yoghinii au îndrăznit totuşi să facă mitinguri şi să protesteze că sunt supuşi la abuzuri şi ilegalităţi de către autorităţile române, SRI-ul s-a grăbit să-i declare periculoşi pentru că „sunt bine organizaţi”. Observăm din toate acestea că imaginile asupra acestei şcoli de YOGA se schimbă în funcţie de ceea ce vor să dovedească cu îndârjire ziariştii. Punând cap la cap aceste informaţii, un om inteligent realizează că toate aceste aspecte se contrazic în mod flagrant. În timp ce unii ziarişti îi descriau pe yoghini ca fiind cu toţii „spălaţi pe creier” şi aduşi într-o stare de turmă blegoasă, organele SRI susţin cu încăpăţânare exact contrariul şi îi consideră pe aceşti oameni paşnici: violenţi, combativi, bine organizaţi şi… periculoşi pentru securitatea naţională! La o analiză atentă, o fiinţă umană inteligentă îşi dă seama cu uşurinţă că măcar una dintre aceste descrieri este falsă, pentru că nişte oameni violenţi şi combativi nu pot fi totodată o turmă blegoasă şi spălată pe creier. În realitate, ambele descrieri sunt complet false.

Orgiile sexuale

Printre alte teme care apar în mod frecvent şi obsesiv în propaganda anti-secte se numără sexualitatea şi, mai precis, referirile la fantasmagorice orgii sexuale şi la prostituţie. Aceste aspecte sunt cu atât mai ciudate, cu cât majoritatea sectelor sunt de obicei caracterizate de o mare rigiditate şi refulare a pornirilor sexuale, amoroase, sexualitatea fiind în cadrul sectelor un subiect tabu. La polul opus, mijloacele mass-media nu îndrăznesc niciodată să vorbească despre orgiile satanice rituale ce se desfăşoară, de exemplu, la Bohemian Grove, un loc unde se întâlneşte în fiecare an elita francmasoneriei mondiale şi unde există dovezi zdrobitoare că se desfăşoară cu adevărat astfel de orgii criminale.
Ignorând în mod năucitor realitatea, presa trâmbiţează în termeni de-a dreptul ridicoli şi anatemizează aşa-zisele secte din cauza unei presupuse promiscuităţi sexuale, întotdeauna lipsită de dovezi. Aceleaşi ziare care, pentru a-şi face vânzare, au pe prima pagină femei dezbrăcate sau au o rubrică cu „fata de la pagina 5” sau „fata de la pagina 7”, care se extaziază în faţa preferinţelor sexuale mai mult sau mai puţin perverse ale diferitelor „VIP-uri”, devin subit pudibonde şi interpretează orice conotaţie sexuală ca un indiciu pentru o presupusă orgie.
De exemplu, în campania de presă anti-MISA un ziarist a avut ideea năstruşnică să ia cartea Marea Evanghelie a lui Ioan de Jakob Lorber, dintre care primele şase volume au apărut la Editura Shambala (în traducerea lui Gregorian Bivolaru) şi să caute pagină cu pagină orice referire la sexualitate sau amor. Întrucât a găsit vreo cinci astfel de pasaje în care se face referire la iubire în peste 1000 de pagini, respectivul a dedus imediat că Marea Evanghelie a lui Ioan promovează fără îndoială sexualitatea şi orgiile sexuale.
În mod similar, tot în campania de presă anti-MISA, fotografiile în costum de baie ale yoghinilor erau considerate poze obscene. Un alt ziar vorbea despre orgiile sexuale care au loc la meditaţiile în spirală realizate de yoghini la Costineşti – afirmând că spiralele tocmai de aceea se structurează… pe cupluri! Ziaristul susţinea că a fost la faţa locului, dar ignora complet faptul că tot la faţa locului fuseseră şi câteva televiziuni, în ale căror ştiri erau imagini cu meditaţia în spirală.
Un spectacol artistic ce apare în România în cadrul căruia actorii au curajul să apară nuzi este considerat în unanimitate de presă operă de artă, dacă însă este vorba de un spectacol organizat de MISA, viziunea se schimbă ca prin farmec şi respectivul spectacol este prezentat în unanimitate drept o imensă orgie sexuală.
Toţi cei care optează în România să facă nudism şi se expun goi la soare pe plaja de la Costineşti sau 2 Mai sunt admiraţi şi, dată fiind moda nudismului, se consideră că este dreptul lor să se expună în felul acesta. Dacă yoghinii fac, unii dintre ei, nudism, presa din România scrie articole fulminante în care afirmă că, fără îndoială, yoghinii fac nudism pentru că sunt „sectanţi”!
„Campion” în campania de presă anti-MISA, cotidianul masonic Ziua bate recordul şi în această direcţie. Acest ziar este printre primele din România care a lansat, fără dovezi, tema orgiilor sexuale în cazul MISA, promiţând în primele articole publicate în februarie 1995 că va prezenta, „în curând”, „dovezi zdrobitoare”. Deşi dovezile promise nu au fost prezentate niciodată, totuşi Ziua a escaladat această campanie de intoxicare a opiniei publice într-un mod năucitor. Astfel, la început a vorbit despre „sexul în grup”, iar apoi, după un timp, despre „orgii sexuale”. Apoi, din senin, deşi nu a probat cu nimic aceste afirmaţii calomnioase, ziarul Ziua a declarat cu tupeu că de acum înainte, în paginile sale, Şcoala de YOGA MISA va fi numită doar „Secta destrăbălării sexuale”! Sfidând realitatea şi bunul simţ, campania mediatică din Ziua a continuat să folosească cu îndărătnicie această sintagmă atunci când vorbea despre MISA, susţinând nici mai mult, nici mai puţin, decât că folosirea, de către yoghini, a adevăratului nume al Mişcării este un fals! Peste încă un an, Ziua a trecut la o nouă campanie în care toate articolele foloseau în supratitlu o nouă noţiune, aceea de „sex în masă” (?!!!!). Deoarece, evident din lipsa probelor, niciuna dintre acuzaţiile anterioare – sex în grup, orgii sexuale etc. – nu a putut fi susţinută, acest cotidian a preferat să escaladeze, în continuare, tactica minciunii sfruntate, trecând la „sexul în masă”!
Din nefericire, tocmai datorită prostiei imense care există în această ţară, foarte puţini cititori îşi dau seama de constanta făţărnicie pe care mijloacele mass-media o manifestă adeseori faţă de yoghinii Şcolii de YOGA MISA. Pentru a vă ajuta să înţelegeţi şi mai clar această idee, merită să analizaţi cu atenţie şi bun simţ următoarea situaţie de fapt: atunci când nu contează ce român face nudism, aceasta este o modă. Atunci când un yoghin al acestei şcoli de YOGA îndrăzneşte să facă nudism, aceasta este o scârboasă perversitate. Exemplele de acest gen ar putea continua, dar ne oprim aici pentru a nu vă plictisi.
Poate că publicul român este deja suprasaturat de campania de presă anti-MISA. Ceea ce este însă mai puţin ştiut şi este important să subliniem este faptul că în cazul tuturor şcolilor spirituale care sunt atacate prin astfel de campanii mediatice, peste tot pe glob, orgiile sexuale revin adeseori ca o temă obsesivă. Cine urmăreşte astfel de cazuri va observa imediat similaritatea lor frapantă. Poate publicul neavizat va zice „da, sunt toţi yoghini”, sau „sunt toţi sectanţi, normal că fac aceleaşi lucruri”. Dar oare nu este prea mare această „coincidenţă”? De ce mari şcoli de YOGA, mari yoghini, care în trecut erau veneraţi pentru sfinţenia lor, sunt în perioada contemporană acuzaţi de astfel de lucruri incredibile? Oare nu tocmai pentru că acesta este un subiect asupra căruia publicul „muşcă momeala” imediat, fără să mai poată gândi logic după aceea? 

Sperietoarea „sinuciderilor”

Sinuciderile sunt o altă temă obsesivă reluată de propaganda împotriva sectelor. Am vorbit deja despre presupusele secte sinucigaşe care sunt extrem de mediatizate şi de fapt sunt folosite ca argument pentru toate măsurile de control împotriva organizaţiilor cu caracter spiritual, esoteric sau religios. Aceste cazuri tragice nu sunt pe deplin elucidate şi nu avem practic o certitudine absolută despre evenimentele respective, care să ne facă să asociem sectele religioase cu sinuciderea.
Totuşi, mass-media nu ezită să asocieze 99% din cazurile de sinucidere cu presupuse legături cu „secte”, care sunt aruncate „ca din întâmplare” în discuţie. Cum se scrie despre o sinucidere în presă, cum se găseşte cineva care să arunce ca din „întâmplare” întrebarea: „dar oare respectivul nu era cumva într-o sectă?” sau chiar se insinuează imediat că respectivul ar avea legătură cu vreo grupare de acest gen. Mai recent, în presa din România a apărut o tendinţă constantă şi îndârjită de acest gen. Aproape în fiecare articol senzaţional în care se investighează o sinucidere se aruncă în discuţie ca din întâmplare ideea bazaconistică dacă nu cumva persoana respectivă are vreo legătură de nu contează ce natură cu Şcoala de YOGA MISA. Vă rugăm să reţineţi că întotdeauna toate aceste afirmaţii se fac alandala, cu o vădită îndârjire şi răutate, fără a exista niciun fel de verificare sau dovezi.

Citiţi partea a doua a acestui articol

Citiţi şi:

Secta, un cuvânt capcană

Trei dovezi de netăgăduit că francmasoneria este o sectă satanică

yogaesoteric
13 iulie 2012