Studiu semnificativ de caz: campania mediatică şi de dezinformare ce a fost declanşată împotriva Şcolii de yoga MISA (2)

Fragment din lucrarea Un dosar complet al unei analize comparative: Este YOGA o sectă sau o cale spirituală? de Gregorian Bivolaru şi Monica Dascălu, în curs de apariţie la editura Shambala
 
Motto: „În unele situaţii, democraţia nu este puterea ce îi este oferită poporului pentru a face cât mai mult bine unui popor, ci este puterea ce îi este dată poporului ce se foloseşte cu cruzime şi rea voinţă de ea împotriva unui grup nevinovat de fiinţe umane care aparţine aceluiaşi popor.”

Citiţi prima parte a acestui articol

Insinuare abjectă cum că se folosesc droguri

Din acest tablou al propagandei anti-secte, drogurile nu aveau şi nu vor avea cum să lipsească. Propaganda mediatică le aduce mereu în discuţie – consum de droguri sau trafic de droguri, probabil şi în ideea stărilor modificate de conştiinţă care, în viziunea lor perversă, pot fi obţinute numai cu ajutorul drogurilor. Acuzaţia de consum de droguri sau chiar de trafic de droguri este lansată de obicei fără niciun fel de argument sau dovadă, pentru că este senzaţională, scandaloasă şi convinge publicul că acest lucru nu se practică numai în România, ci peste tot pe glob.

În cazul MISA, este deja notorie tentativa autorităţilor de a fabrica dovezi false la percheziţiile din martie 2004. Cu acea ocazie, jandarmii au filmat o seringă pe care au adus-o în prealabil cu ei şi au aşezat-o apoi la vedere undeva într-o cameră pentru a putea pretinde după aceea că respectiva seringă era folosită la injectarea drogurilor. Pentru a zădărnici această tentativă halucinantă de a fabrica ad-hoc probe false, toţi yoghinii care se aflau atunci în casa respectivă s-au dus prompt să-şi facă analizele la Institutul Medico-Legal pentru a confirma în felul acesta faptul că nu consumă droguri şi pentru a zădărnici totodată tentativa organelor în drept de a confecţiona probe false. Practica YOGA de altfel nu recomandă nici măcar consumul de alcool, cafea şi tutun, avertizând asupra pericolului acestora şi al drogurilor, iar consumul acestor substanţe (alcool, cafea, tutun, droguri) în aşezămintele yoghine este strict interzis. Cum ar fi posibil ca nişte oameni care nu mănâncă nici măcar carne, pentru a avea un corp fizic pur şi sănătos, să consume droguri?

Iată un alt exemplu scandalos: în vara anului 2008, cotidianul „24 de ore” din Reşiţa a publicat un articol denumit (nu insinuant, ci ostentativ) „Spirala drogurilor”, făcându-se aluzie la spiralele yoghine, destul de cunoscute publicului! Este vorba de arestarea mai multor traficanţi de droguri, operaţiune de succes a poliţiei din Arad, derulată pe timpul a şase luni. Se vorbeşte în articol de „celebrul caz MISA”. E greu să ne imaginăm că simpla prostie a jurnalistului în cauză a generat acest articol tendenţios: în realitate cazul respectiv era, de fapt… „cazul Mişa”!!! (Mişa, cunoscutul diminutiv rusesc de la Mihai). Evident că traficanţii respectivi NU aveau absolut nicio legătură cu Şcoala de YOGA MISA.

Următorul exemplu evidenţiază faptul că nu este vorba de un incident izolat, ci de o veritabilă campanie de dezinformare a opiniei publice. În toamna aceluiaşi an (2008), agenţia Mediafax a lansat un comunicat de presă care afirma că un traficant de cannabis arestat recent de către Poliţia Română ar fi „membru în conducerea MISA”. Ştirea citează (evident) anonime „surse judiciare” şi a fost preluată prompt de Realitatea TV şi alte posturi de televiziune. Adevărul este că traficantul de cannabis arestat de Poliţia Română în luna august nu avea niciun fel de legături cu Şcoala de YOGA MISA: el nu doar că nu a fost niciodată membru MISA (prin urmare neputând fi membru în conducere), dar nici nu a fost vreodată înscris la cursurile de YOGA.

În concluzie, temele propagandistice care sunt folosite pentru discreditarea grupărilor spirituale şi sunt asociate cu sectele sunt alese dintre cele care sunt percepute de public ca o ameninţare sau ca fiind scandaloase. Este vorba de subiecte asupra cărora oamenii nici nu mai îndrăznesc să judece, intoxicaţi fiind de propaganda mediatică. Acestea sunt şi temele majore ale campaniei mediatice împotriva MISA – ele sunt alese cu grijă pentru a trezi oprobriul public şi a stârni oamenii împotriva practicanţilor YOGA. Totuşi, nimic nu este adevărat.

Propaganda autorităţilor române împotriva MISA® a mizat şi mizează în permanenţă pe ideea de SECTĂ

Am putea spune că întreaga campanie anti-MISA a tatonat pe rând diferite abordări: se vorbea la început de ilegalităţi, dar neexistând nicio dovadă, s-a trecut la o fază în care se reproşau anumite lucruri aşa-zis „imorale” sau „scandaloase” – iarăşi, fără dovezi. Neexistând nimic care să susţină astfel de afirmaţii, se merge în continuare pe linia de a discredita această şcoală de YOGA denumind-o „sectă” şi mizând pe oprobriul public şi pe legislaţia europeană anti-secte. Cu un tupeu incredibil, pentru a demonstra această ipoteză absurdă, diverşi ziarişti inventează nişte poveşti care sunt aduse din condei să semene cu cele ce sunt legate de unele secte… Lipsesc însă cu desăvârşire atât dovezile (faptele), cât şi o perspectivă imparţială şi obiectivă, precum şi punctul de vedere al şcolii spirituale care este calomniată cu îndârjire.

Având în vedere numărul foarte mare de articole şi emisiuni care au apărut în ultimii 17 ani în cadrul campaniei mediatice anti-MISA, nu avem spaţiul necesar pentru a face aici o analiză completă şi detaliată a acesteia. Ceea ce dorim să subliniem mai ales, în contextul lucrării de faţă, este modul în care a fost folosită sintagma de „sectă” (respectiv aceea de „sectanţi”). În această campanie, lucrurile merg mult mai departe decât şi-ar putea imagina orice cititor de bună-credinţă şi decât şi-ar putea imagina şi cei care sunt victimele directe ale acestei campanii: practicanţii YOGA din România şi, alături de ei, familiile şi cei apropiaţi lor. S-a mers până acolo încât au fost realmente inventate aşa-zise studii şi declaraţii oficiale care cataloghează Şcoala de Yoga MISA drept sectă. Acestea au fost prezentate cu tupeu ca fiind adevărate şi chiar s-a afirmat că au fost realizate de către instituţii cu nume pompos, care instituţii de fapt, nici măcar nu există!

Mişcarea de Integrare Spirituală în Absolut (MISA) s-a înfiinţat după aşa-zisa „revoluţie” din decembrie 1989, iar Şcoala de YOGA MISA s-a dezvoltat gradat, începând din 1990, atrăgând de la început mii de oameni care aveau posibilitatea să studieze şi să practice YOGA, după o perioadă de peste cinci ani în care YOGA fusese interzisă în România. Campania mediatică virulentă împotriva MISA a început în anul 1995. Au existat şi în anii anteriori unele articole calomnioase, dar acestea nu au avut caracterul sistematic al unei veritabile campanii furibunde de propagandă ostilă şi dezinformare a opiniei publice, aşa cum s-au petrecut lucrurile după luna februarie 1995.
Aparent, elementul declanşator al campaniei de presă a fost atentatul împotriva profesorului de yoga Gregorian Bivolaru. O explozie devastatoare a avut loc pe 5 februarie 1995 în locuinţa acestuia. Din fericire, nimeni nu a fost rănit, deşi locuinţa sa a fost distrusă şi atât blocul în care locuia, cât şi alte imobile din jur, au suferit avarii serioase. Evident că mijloacele mass-media au lansat imediat ipoteza că a fost vorba de o explozie provocată de neglijenţa proprietarului, dar chiar şi aşa, în loc să prezinte cu obiectivitate situaţia, ca în cazul unor alte incidente similare, presa a prezentat lucrurile foarte tendenţios. S-au făcut afirmaţii hilare cum că în urma exploziei întreg cartierul a fost acoperit de poze porno care s-au răspândit, după explozie, din locuinţa yoghinului… Ceea ce NU s-a spus deloc în presă cu acea ocazie a fost faptul că un raport de expertiză tehnică al Ministerului Justiţiei a confirmat faptul că a fost vorba de un atentat provocat de o mână criminală. Nu s-a scris deloc în presă despre faptul că acest atentat a fost urmarea unor ameninţări primite de Gregorian Bivolaru, ca urmare a publicării unor dezvăluiri despre secta satanică a masoneriei… Dar imediat după atentat s-a dezlănţuit o campanie de presă furibundă, al cărei vârf de lance a fost mai ales ziarul Ziua. Dintr-o dată, parcă MISA şi Gregorian Bivolaru deveniseră problema principală a românilor şi inamicul public nr. 1, iar toate problemele ţării erau din cauza lor.
Aşa cum am menţionat anterior, în cadrul acestei campanii, ziarul Ziua a început să folosească repetat, cu obstinaţie, denumirea de sectă şi apelativul de sectanţi, cu sens evident peiorativ. Aceasta este, de altfel, o binecunoscută tehnică de propagandă, cunoscută ca „apelarea pe nume”. Ea implică să se folosească sistematic anumite apelative cu conotaţie negativă, pentru a discredita un grup, o instituţie sau o persoană. Repetarea sistematică a acestor apelative generează în percepţia publicului o asociere directă, care ulterior nu mai necesită o justificare raţională sau faptică. Folosirea abuzivă, încăpăţânată şi tendenţioasă, a apelativului de sectă, respectiv, sectanţi, a făcut ca în timp, folosirea acestuia să pară „normală” şi celorlalte publicaţii. După apariţia a peste 50 de articole de presă care au folosit această denumire, deja se insinuase opiniei publice ideea falsă că MISA ar fi o sectă. În această perioadă, s-au lansat zeci de acuzaţii, niciuna susţinută cu probe, s-au vehiculat zeci de presupuse ilegalităţi, dar acestea nu au putut fi dovedite deoarece erau în totalitate inventate de presă, tot ceea ce a rămas a fost această etichetă a „sectei”!

La începutul anului 1996, ziarele România liberă şi Jurnalul naţional au preluat „ştafeta” în campania de presă anti-MISA, realizând, datorită propagandei mediatice, o veritabilă lovitură de teatru. Este vorba de „cazul Durău”, unde câţiva yoghini înfiinţaseră baza de tratament Amrita, care se dezvolta promiţător şi începuse să aibă succes. În cazul staţiunii Durău interveneau la vremea respectivă şi anumite interese ale BOR (Biserica Ortodoxă Română) care dorea să preia integral baza materială a staţiunii Durău, în acea perioadă în care fuseseră introduse titlurile de proprietate şi se trecea de la proprietatea de stat la proprietatea privată. Tot atunci explodase în presa internaţională cazul sectei japoneze criminale Aum şi al atentatelor cu gaz toxic din Japonia. Pornind de la „dovada” că unii yoghini şi-au pus la maşini numere care includeau literele „AUM” (acestea reprezentând, aşa cum ştim cu toţii, cea mai celebră MANTRA din tradiţia orientală), România liberă a avertizat autorităţile de „pericolul” reprezentat de baza de tratament naturist Amrita, printr-un articol intitulat răsunător: „Focar Aum la Durău”! Autorităţile au fost provocate să ia măsuri şi să desfiinţeze această bază de tratament, iar presa a trâmbiţat cu satisfacţie „Ascensiunea sectei Aum a fost oprită!”, continuând pentru o vreme să asocieze complet aberant Şcoala de YOGA MISA cu secta Aum…
Deoarece toate acestea erau evident aberante pentru orice cititor cu o minimă inteligenţă, România liberă a simţit nevoia să aducă o notă de „profesionalism” şi „credibilitate” campaniei anti-MISA. Astfel, în luna iulie a anului 1996, într un articol semnat de Aida Dănăilă, se vorbeşte pentru prima dată de anumite „studii” asupra fenomenului sectar în România. Aceste studii, se afirmă, au fost făcute nici mai mult nici mai puţin decât de Grupul Naţional de Yoga pentru Restaurare Umană (GNYRU-FRY) condus de Mario Sorin Vasilescu şi… Uniunea Asociaţiilor pentru Apărarea Familiei şi Individului din Franţa (UNADFI, despre care am scris într-un capitol anterior). Articolul afirmă cu aplomb că acest presupus studiu realizat asupra „fenomenelor pseudo-yoghine” din România a fost înaintat Parlamentului European, iar Comitetul antisectă al Parlamentului European ar fi declarat că în România există opt secte periculoase, printre care prima ar fi… MISA! Totul este prezentat cu un aer oficial şi pseudo-ştiinţific pentru a fi cât mai credibil.
Ceea ce ne atrage mai întâi atenţia este implicarea lui Mario Sorin Vasilescu în acest demers, fiind vorba de o şcoală de YOGA „concurentă”. Se ştie doar că Mario Vasilescu susţine şi el cursuri de YOGA, iar succesul său, comparat cu cel al MISA, este infim, în ciuda faptului că el nu a „beneficiat” niciodată de o campanie mediatică de denigrare şi a avut acces la mijloacele mass-media pentru a-şi prezenta ideile şi cursurile. În cazul său este însă vorba de mult mai mult. În lucrarea Reprimarea mişcării de YOGA în anii ’80, publicată la Editura Polirom în 2008, Gabriel Andreescu demonstrează faptul că Mario Sorin Vasilescu a fost informator plătit al Securităţii încă din anii ’70, în timpul regimului comunist. El a participat astfel, în schimbul unor retribuţii financiare, la supravegherea şi oprimarea celorlalte grupări de YOGA din România, jucând un rol deloc de neglijat în reprimarea Mişcării Transcendentale, dar şi al grupurilor care practicau YOGA sub îndrumarea lui Gregorian Bivolaru. Mario Sorin Vasilescu a continuat, se pare, să joace acelaşi rol şi după 1989. Nu întâmplător el este cel care a înaintat un memoriu Parchetului în aprilie 1997, cerând anchetarea activităţii Şcolii de YOGA MISA, sub pretextul că aceasta nu ar respecta principiile practicii YOGA tradiţionale tocmai prin faptul că atrage prea mulţi simpatizanţi!
Dar toate aceste lucruri nu erau cunoscute la momentul apariţiei articolului din România liberă pe care îl discutăm. Cele afirmate mai sus pun în discuţie, desigur, credibilitatea lui Mario Sorin Vasilescu pentru a se pronunţa împotriva MISA, dar lucrurile sunt încă şi mai năucitoare. Adevărul este nu doar că studiul respectiv al GNSPY şi UNADFI nu a fost efectuat niciodată – el nedepăşind stadiul de articol calomnios de ziar – dar, mai mult decât atât, Comitetul Antisectă al Parlamentului European, care este invocat în articol şi care ar fi declarat oficial că MISA este o sectă periculoasă, cea mai periculoasă din România, NU EXISTĂ ŞI NU A EXISTAT NICIODATĂ. Pare de necrezut ca unul dintre cele mai credibile ziare din România să aplice această tactică a minciunii sfruntate, dar convingătoare. Şi totuşi, aşa stau lucrurile. Cine s-ar osteni să verifice existenţa unui organism european despre care România liberă afirmă că a făcut o anumită declaraţie oficială? Poate ne-am pune problema dacă acea declaraţie este citată corect, dar nu ne-am putea imagina că, de fapt, Comisia invocată nu există!

Într-un articol publicat în Revista 22 aproape un an mai târziu, în aprilie 1997 articol intitulat „Conflictele: o strategie rusească”, semnat de Gabriel Andreescu, citim: „Revin a treia oară la exemplul României libere. Numărul din 13 iulie 1996 conţine un articol („Grupări omeneşti coagulate în jurul unor erori, minciuni şi monstruozităţi”) care enunţă, sub semnătura Aidei Dănăilă, următoarele: «dintre organizaţiile existente în România, aflate pe grila de periculozitate a (…) Comitetului antisectă al Parlamentului European, sunt încadrate următoarele opt: Mişcarea pentru Integrare Spirituală în Absolut; Societate de Yoga şi Parapsihologie; Sahaja Yoga; Ananda Marga; Hare Krishna; Noua Acropolă; Martorii lui Iehova; Biserica Scientologică». M-am interesat la Bruxelles, afirmaţiile autoarei părându-mi-se cu totul împotriva spiritului Parlamentului European. Răspunsul a fost foarte ferm: nu există un astfel de comitet şi nici nu a existat vreodată. Ultima rezoluţie a Parlamentului European (29 februarie 1996) privind cultele atrage statelor membre atenţia asupra activităţilor unor secte suspecte de a avea activităţi ilegale şi de a viola drepturile membrilor. Rezoluţia cere autorităţilor competente să asigure «protecţia (persoanelor) de practici cum ar fi tortura, tratamentul inuman şi degradant, sclavia”. Dar asta se face reafirmându-se «dreptul la gândire, conştiinţă şi religie», în numele drepturilor individuale şi în niciun fel nu legitimează persecutarea vreunui grup religios.
Clar: de vreme ce articolul «nu speculează», ci vine cu afirmaţii precise, articolul în cauză constituie o acţiune de intoxicare-dezinformare.”
Această informaţie-bombă ar fi trebuit să atragă atenţia presei române, dar în mod uluitor, ea nu a mai fost preluată sau citată ulterior de nicio altă publicaţie! Acest fapt nu este nicidecum întâmplător. Descoperim aici mai mult decât o solidarizare de breaslă a reprezentanţilor mass-media… pentru că, în timp, campania mediatică împotriva MISA a continuat să se folosească de această sperietoare a noţiunii de sectă şi nu a ratat nicio ocazie pentru a folosi acest apelativ!

Un alt exemplu semnificativ este acela al atacului extrem de violent al autorităţilor române la adresa Şcolii de YOGA MISA care a început cu descinderile din martie 2004. La ora actuală se ştie că acest atac a fost comandat politic de Adrian Năstase, cu o desfăşurare impresionantă de forţe şi resurse. Faptul că toate acestea nu s-au finalizat cu rezultatele scontate de autorităţi – Şcoala de YOGA îşi continuă, cu succes, activitatea – reflectă desigur şi o anumită dreptate divină, dar şi faptul că nimic ilegal nu a putut fi descoperit în activitatea acestei şcoli. Mai ales în lunile martie-aprilie ale anului 2004, împotriva acestei şcoli de YOGA au fost dezlănţuite, de către cei care controlează mass-media, mecanismele propagandei şi dezinformării opiniei publice. S-au vehiculat din nou zeci de acuzaţii, care ar fi justificat descinderile în forţă a 300 de jandarmi şi procurori înarmaţi până-n dinţi. În ciuda propagandei abile şi virulente, treptat a început să devină evident că niciuna dintre acuzaţiile iniţiale nu se susţinea. Atunci, gradat, declaraţiile sforăitoare ale autorităţilor au fost abil îndreptate spre fapte nu ilegale, dar măcar… imorale, care să trezească oprobriul public, cum ar fi, în viziunea lor, urinoterapia. Şi pentru că şi acestea erau cusute cu aţă albă (publicul spectator începuse să realizeze că fotografiile în costum de baie ale yoghinilor nu reprezintă pornografie), s-a trecut, fără a se da vreo altă explicaţie cu privire la acuzaţiile anterioare, la tematica sectelor.

S-au organizat dezbateri televizate pe acest subiect: este MISA o sectă sau nu? De exemplu, în luna aprilie, Realitatea TV a difuzat o astfel de emisiune-dezbatere intitulată tendenţios „MISA, vârful unui aisberg?” în care este pus în discuţie „fenomenul sectar din România”. Presa scrisă tocmai publicase la unison informaţii potrivit cărora în România ar exista… 350 de secte, iar MISA ar fi printre cele mai periculoase dintre ele. Unul dintre invitaţi, Laurenţiu Tănase, la vremea respectivă secretar de stat pentru culte, s-a declarat uimit de informaţiile apărute în presă, declarând direct şi fără echivoc că aceste informaţii sunt false şi nu există niciun fel de studiu sau raport oficial în această direcţie! Invitat în emisiune ca reprezentant al APADOR-CH care a studiat în calitate oficială fenomenul MISA, Gabriel Andreescu declară, la rândul său, că MISA nu este nicidecum o sectă! Aceste declaraţii nu au fost, la momentul respectiv, singulare, şi alte personalităţi abordate ca specialişti în domeniu au refuzat să intre în jocul presei în această direcţie.
După câteva zile de derută, în loc să ia în considerare aceste mărturii şi declaraţii obiective, realizatorii de emisiuni TV implicaţi în campania anti-MISA au renunţat efectiv la părerile adevăraţilor specialişti, invitând în dezbaterile lor jurnalişti care au scris împotriva MISA sau aşa-zişi analişti sau pe Mario Sorin Vasilescu sau părinţi ai căror „copii” (majori) practicau YOGA fără acordul lor. Un element deloc de neglijat este implicarea Serviciului Român de Informaţii în campania anti-MISA. În luna octombrie a anului 2004, presa a publicat un aşa-zis comunicat al SRI (în sine, ideea de comunicat de presă al unei agenţii de spionaj este o aberaţie logică) prin care se susţine ideea că MISA ar fi o sectă şi o grupare paramilitară (remarcaţi că cele două noţiuni sunt contradictorii).

Unii dintre voi poate vă întrebaţi de ce menţionăm aici toate aceste aspecte care, poate, sunt deja cunoscute de mulţi dintre cursanţii Şcolii de YOGA MISA? Prin aceasta de fapt dorim să vă atragem atenţia asupra efectelor insidioase şi greu de controlat ale dezinformării şi propagandei anti-MISA care durează de peste 17 ani. Atenţie! Dezinformarea, ca armă abil folosită împotriva unor grupări „indezirabile” (cum sunt, pentru cei care conduc din umbră planeta, grupările spirituale) se adresează, în primul rând, grupărilor în cauză. Dezinformarea sistematică practicată împotriva MISA vizează, desigur, şi crearea unui anumit curent de opinie, distrugerea imaginii practicanţilor YOGA, generarea anumitor prejudicii şi piedici în plan social, dar mai întâi şi mai întâi, aceasta vizează destabilizarea grupării în cauză. De multe ori este foarte transparent faptul că anumite articole calomnioase din presă, la adresa Şcolii de YOGA MISA şi a profesorului de YOGA Gregorian Bivolaru, au drept public-ţintă tocmai cursanţii acestei şcoli. Ei sunt cei pe care autorii articolelor vor să-i convingă că nu este bine, legal, moral, ceea ce se petrece în cadrul acestei şcoli sau măcar să-i sperie că vor avea de suferit dacă vor continua să vină la cursuri! Prin urmare este foarte important să analizaţi întotdeauna cu luciditate acuzaţiile care se aduc şi s-au adus de-a lungul timpului, în presă, şcolii noastre de YOGA şi veţi realiza, dacă le priviţi cu luciditate, că ele nu stau deloc în picioare şi sunt în întregime inventate – nici măcar cu foarte multă inteligenţă şi abilitate, dar cu foarte multă stăruinţă îndărătnică. Astfel, nu lăsaţi niciodată ca aceste articole să vă strecoare în minte şi în suflet sămânţa îndoielilor demoniace şi urmăriţi să filtraţi întotdeauna informaţiile oferite de presă prin perspectiva bunului-simţ, a lucidităţii şi discernământului.

Citiţi şi:

«Buna colaborare» dintre sinistrul procuror Marian Delcea şi Mario Sorin Vasilescu

Libertatea de a fi altfel decât ţi se permite – Despre reprimarea mişcării yoga în anii ’80

yogaesoteric
20 iulie 2012