Suntem cu toții sclavi ai propriilor dorințe

Anul a început în forță, propaganda este mai dementă decât oricând. Studiourile TV au luat-o realmente razna. Sunt deja fixate țintele în care bravii croitorași din studiouri trag foc de voie. Nu mai există nimic sfânt, totul se vrea dărâmat.

Similar se petrece peste tot în lume. Englezii au reînchis țara din cauza vestitei tulpini noi. Nu este ciudat că prima țară din lume care a început să se vaccineze e închisă aproape total? La evrei s-au vaccinat într-un timp record milioane de oameni. Cu toate acestea se spune deschis că masca va fi obligatorie în continuare. De ce?

Ajungând la noi, pot spune că nebunia este deplină. Ciudatul fost doctor (L)Imbri declara că după ce se va vaccina va purta în continuare mască deoarece așa e bine. Și dacă ar fi singura contradicție flagrantă pe care o auzim, ar fi bine. Doar că întregul discurs public este unul al sfidării celei mai elementare logici. Până acum la nicio clinică din lume nu ți-ar fi făcut un vaccin dacă erai bolnav. Imaginați-vă ce-ar însemna să-i faci vaccinul ROR unui copil infectat cu pojar! Cu toate acestea, în ciuda unui vraf de lucrări de specialitate care interzic aceasta, neo-specialiștii noștri spun că este chiar bine să faci vaccinul atunci când ești bolnav. Iar ai noștri au preluat-o de dincolo întrucât rămâi trăznit văzând cu câtă naturalețe se susține acum o chestiune care, în urmă cu doar un an, ar fi constituit o dovadă suficientă pentru ca un student să pice examenul de imunologie.

Un alt tembelism repetat cu obstinație este acela că și dacă ai făcut boala tot trebuie să te vaccinezi. Cică „e mai bine așa”! O individă cu fața de transplant spunea cu autoritate la TV că e chiar obligatoriu să-ți faci vaccinul chiar dacă ai făcut boala pentru a-ți întări imunitatea. Și, ca să vedeți penibilul, două fraze mai încolo spunea la fel de senină că „vaccinul poate crea o imunitate aproape similară celei naturale”. Păi ce-ai făcut fato?

Știu că observați toate aceste disonanțe. Știu că înțelegeți că e ceva în neregulă. Însă, ceea ce ar fi important să observați e și faptul că, în ciuda conștientizării destul de solide a stării de fapt în care ne aflăm, n-avem puterea să mișcăm lucrurile din loc. Oare de ce?

Lupta pe care o câștigă mereu ceilalți este fundamentată pe alte principii pe care nu le înțelegem. De aceea azi câștigă din pandemie, mâine din mâncare, poimâine din locurile de muncă ş.a.m.d. De fiecare dată când EI doresc ceva, cu toate că-și desfășoară activitatea pe față, câștigă. Imaginați-vă: într-o parte peste 90% din omenire, în cealaltă parte mai puțin de 10% (unii spun că raportul ar fi de 99,99/0,01)! De ce mereu câștigă minoritatea? De ce, în ciuda prostiilor vizibile din avion, treburile se fac așa cum vor ei?

Voi mai face o ultimă paranteză înaintea concluziilor. Nicăieri în lume nu se spune că toată această criză este generată de un singur element: lipsa facilităților medicale. Numărul de paturi raportat la numărul populației este insuficient peste tot în lume. Singura țară care și-a crescut programatic numărul de paturi de spital este… China, însă și acolo numărul este insuficient. Ați uitat când, la noi, Băsescu închidea spitale? O făcea pentru că i-o dictase „minunata UE”. Care UE și-a scăzut continuu numărul de paturi. Criza sanitară din primăvara trecută din Italia a fost cauzată de același aspect. Italia fusese un alt elev meritoriu care pusese în practică recomandările primite. Rezultatele n-aveau cum să fie altele. Atunci când n-ai capacitate, ajungi să te miști haotic, la mâna hazardului.

Ați auzit pe cineva acuzând statele pentru politica criminală de reducere a sistemului sanitar (în termeni tehnici i se spune „optimizare”). Uitați-vă cum cel care a distrus secțiile de arși din Româna a ajuns acum, din nou, ministru. Oare ce domeniu va frige acum?

Închid paranteza pentru a relua întrebarea: de ce oare ei câștigă și noi pierdem? E simplu, ei au puterea. Nu este vorba de puterea tiranică pe care oricum și-o exercită. Aceea poate fi răsturnată, am văzut-o de-atâta timp în istorie. În cazul lor este vorba de o altă putere, cea pe care, cu inconștiență, le-o dăm noi. Este vorba de puterea dorințelor noastre. Nu v-a spus-o nimeni până acum, însă aceasta este adevărata sevă care-i întărește, care-i face invulnerabili.

Suntem cu toții sclavi ai propriilor dorințe. Unele sunt normale, precum cele care țin de supraviețuire. Este normal să vrei apă deoarece altfel mori de sete, este normal să vrei să mănânci, să te îmbraci ş.a.m.d.

Problema apare când aceste dorințe ale noastre depășesc normalul și intră în zona patologică. Este normal să-ți dorești să mănânci, dar este absolut anormal să prefaci asta într-o pasiune pentru nu știu care tip de icre sau pentru nu știu ce tip de carne de „vită masată”. E normal să-ți dorești un acoperiș deasupra capului, dar este absolut anormal să tremuri visând la un palat de mii de metri pătrați pe malul oceanului. Vedeți cât de simplu este să depășiți limita?

Acesta este jocul dorințelor pe care ei îl stăpânesc bine. Tot jocul despre care vă vorbesc a provocat revoluția burgheză și de-atunci tot provoacă revoluții. Cei care știu cum să lucreze cu dorințele mulțimii, aceia devin proprietarii turmelor. Este un joc simplu, de-a dreptul banal care, iată, face jocurile pe acest pământ de câteva sute de ani.

Tremuri după ultima mașină de super-lux, care accelerează de la 0 la 100 în câteva secunde, și care are un interior de OZN? Știu, îți place, doar că omiți un aspect: fabrica aceea care produce mașina este a lor. Te visezi într-un concediu în Caraibe? Da, doar că hotelurile acelea sunt ale lor. Te-ai plimba într-un avion cu servicii ultra luxoase? Da, doar că linia aeriană este a lor. Te-ai gândit oare de ce salivezi după mașina aceea, după vacanțele exotice sau după avionul-minune? Ce poate fi atât de tentant la un avion?

Pe mine unul mă obosesc teribil călătoriile cu avionul. Între două ore petrecute în avion (care, de fapt, sunt vreo 6-7 pierdute cu totul), prefer una-două zile pierdute cu mașina. Ce anume te-ar face să pui o asemenea pasiune într-o călătorie cu avionul?

În 24 octombrie 2003 a fost ultimul zbor comercial al unui Concorde. S-au înghesuit în el mai multe vedete ale momentului, alături de numeroși alți pițiponci care au plătit o avere pentru această „aventură”. Se știa că zborul este periculos, că avionul nu mai este atât de sigur, însă, cu toate acestea, oamenii aceia au plătit o avere pentru a sta înghesuiți într-un avion care-și dădea obștescul sfârșit. De ce? Din cauză că le fusese „injectată” dorința de a fi acolo.

Iată cum „injecțiile” pe care specialiștii știu cum să ni le administreze cresc în noi și ne fac să dorim lucruri care, până în urmă cu puțin timp, ne erau absolut străine. De ce ai face o pasiune pentru ceaiul pu-erh dacă tu până mai ieri nici nu știai că există? De ce te-ar fascina vinurile Château Lafite când tu ai băut până acum doar „căpșunică”? Nu este ceva ciudat? Oare nu ți-a fost injectată această pasiune? Cu siguranță că acum știți răspunsul.

Există câteva chestiuni peste care nu se poate trece. Este infinit mai ușor să iei de-a gata decât să construiești tu. Este infinit mai simplu să cumperi decât să vinzi. Societatea de azi îți spune contrariul: că n-are sens să-ți bați tu capul când poți lua de-a gata. Poți oare să faci acasă delicatese atât de dichisite precum cele care ți se vând feliate și ambalate în cutii care te fac să visezi? Evident că nu, însă diferența nu este doar de ambalaj. În timp ce delicatesele pe care ți le faci acasă sunt sănătoase, celelalte sunt otrăvite. În timp ce porcul pe care-l crești la țară este hrănit cu mâncare, porcii de crescătorie sunt hrăniți cu antibiotice. Dacă ar fi să respectăm niște standarde minime, carnea care se vinde în supermarketuri aș propune să nu poată fi vândută decât pe bază de rețetă și doar în farmacii.

Iată jocul dorinței funcționând în întreaga lui plenitudine! Ți se insuflă o dorință și, în același timp ți se dă și soluția magică: mergi și cumpăr-o! Iar tu fix asta faci. După ce o cumperi, dorința se ofilește. Nu te mai pasionează, însă o alta i-a luat locul! Trepidezi pentru a-ți îndeplini acea nouă dorință, ai face orice pentru ea. Dacă nu reușești s-o îndeplinești, intri în depresie. O faci și pe asta. Și ciclul se reia pentru că este un ciclu a cărui unică oprire este ieșirea ta din „sistem”. Încă o viață irosită în numele puterii Lor, a controlului lor absolut.

Sper că ai înțeles ce te mână artificial „în luptă”. Ei câștigă întotdeauna pentru că știu să-ți insufle false valori și false dorințe. De aceea, din când în când ți se cere să mai renunți la câte ceva. Vrei să poți iar să cumperi? Vrei să poți să te distrezi din nou? Nu ți se cere mult: doar un vaccin acum, altul peste câteva luni ş.a.m.d. Nu vrei, mergi la izolator! „Minunata lume nouă” ți se închide în nas și tu ajungi la depresie. Ăsta este jocul. Iar victoria este a celor care nu ajung la depresie pentru iluziile care le mănâncă inutil viața. Despre asta e vorba!

Autor: Dan Diaconu

Citiţi și:
Fii stăpân peste dorinţe
Supermarketul, «o religie consumeristă New Age» la care se închină milioane de români

yogaesoteric
17 iulie 2021