Sunteți gata pentru războiul (ideologic) total?

Vedeți, în trecut, înainte de convertirea mea, i-aș fi luat peste picior pe prietenii mei progresiști care denumeau „asaltul” asupra Capitoliului drept o „lovitură de stat” sau o „insurecție” și care cereau ca protestatarii să fie anchetați penal pentru „terorism domestic”.

Probabil i-aș fi certat un pic pentru că s-au dat în stambă pe internet și și-au manifestat furia față de femeia neînarmată împușcată mortal de poliție, ca și cum ar fi fost o haită de șacali totalitariști, fără suflet. Poate că m-aș fi referit chiar și la o scenă celebră din „Lista lui Schindler” în care un grup de cetățeni germani „obișnuiți” râd și salută în timp ce evreii sunt mânați către ghetou de trupele naziste.

Dar acum am văzut lumina și știu cât de rău și greșit ar fi fost. În mod limpede, a invada Capitoliul american este o infracțiune care ar trebui pedepsită cu moartea. A-i compara pe progresiștii americani cu „germanii buni” din timpul nazismului este ceva atât de scandalos încât… ei bine, ar trebui probabil cenzurat. Așa că e bine că nu am făcut asta! Mai mult, femeia era o „conspiraționistă înfocată”, așa că a primit ce merita, nu? („Joci jocuri prostești, câștigi premii prostești” era lozinca progresistă oficială, din câte îmi amintesc.)

În fapt (și sper că prietenii mei progresiști citesc încă acest text), poliția ar fi trebuit să-i împuște pe toți demonstranții! Toți acei revoltați naziști sprijiniți de Rusia ar fi trebuit mitraliați chiar acolo, pe loc, de preferat de către mercenari musculoși aflați în solda corporațiilor și de lunetiști CIA din elicoptere Black Hawk, cu logouri mari Facebook și Twitter pe ele!

În realitate, oricine a ajuns în clădirea Capitoliului (care este ca o catedrală) sau care doar a venit la protest purtând o șapcă MAGA, ar trebui urmărit de autoritățile federale, anchetat ca „terorist domestic, suprematist alb”, escortat până în Piața Black Lives Matter, unde să fie împușcat direct în față, totul transmis live la televizor, astfel încât oricine să poată urmări și să strige la ecrane precum în cele două minute de ură din 1984. Asta i-ar învăța pe „revoltați” o lecție!

Sau i-ar putea împușca într-unul din acele stadioane cu nume de corporații! Am putea face un eveniment televizat săptămânal. Nu este ca și cum ar fi o penurie de „teroriști domestici” care îl sprijină pe Trump. Ar putea folosi un stadion diferit în fiecare săptămână, s-ar putea pune peste tot steaguri cu „Noua Normalitate”, ar cânta muzica, s-ar ține discursuri, tot tacâmul. Toată lumea ar trebui, desigur, să poarte mască și să păstreze foarte strict distanța socială. Părinții ar putea veni cu copiii să se simtă cu toții bine.

Cum mă descurc până acum, prieteni progresiști și stângiști? Nu e bine? Nu sunt suficient de fanatic și mânios?

Bine, ce trebuie să fac atunci să vă conving că m-am schimbat, că mi-am revizuit ideile și acum sunt total de partea totalitarismului Noii Normalități? Trump? Nicio problemă. Fac exact ce trebuie. Îl urăsc! E Hitler! E Hitlerul rus! Este Hitlerul rus suprematist alb! Da, știu că și-a petrecut ultimii patru ani arătând cu nu este de fapt Hitler sau un agent rus și că în fapt este același clovn ridicol, narcisist dintotdeauna, dar m-am înșelat. Este în mod categoric Hitler și agent rus! În mod cert nu este doar un negustor ambulant bătrân și caraghios, fără niciun aliat puternic în Washington și care nu ar fi putut da o lovitură de stat nici dacă ar fi spulberat Putin fiecare stat democrat de pe hartă.

Nu, tremur tot în fața puterii sale înfricoșătoare. Las deoparte faptul că tocmai a fost interzis de Facebook, Twitter și multe alte platforme corporatiste sau că media corporatistă, establishmentul politic internațional, serviciile de informații și restul GloboCap-ului și-au bătut joc de el din prima zi a mandatului. Las deoparte și faptul că deși avea butonul roșu în mână și este comandantul suprem al armatei SUA, tot ce a putut face pentru a contesta îndepărtarea sa din funcție a fost să declanșeze o serie de procese fără nicio șansă de câștig, să rămână în biroul său, să mănânce cheeseburgeri și să scrie noaptea pe Twitter. Nu, nu, toate astea nu înseamnă nimic, câtă vreme are încă puterea de a-i „încuraja” pe câțiva americani supărați să ia cu asalt (sau să meargă liniștiți) în Congres și să-și facă selfiuri în scaunul vicepreședintelui!

Deci, uitați care este situaţia: îl urăsc. Și îi urăsc și pe fanii lui. Îi urăsc pe toți cei care nu-l urăsc pe el și pe fanii lui. Îi urăsc pe toți cei care nu poartă mască. Îi urăsc pe republicani. Îi urăsc pe ruși. Îi urăsc pe toți cei care nu fac vaccinul. Doamne, cum îi urăsc! Sunt atât de plin de ură și de furie nestăpânită încât simt că înnebunesc. Sunt atât de obsedat de această ură, propagandă și isterie artificială încât dacă vreun prezentator TV mi-ar spune că a sosit timpul să-i adunăm pe toți acești „teroriști domestici”, acești „revoltați”, acești „conspiraționiști”, acești „extremiști antimască” (și pe toți ceilalți care nu ni se supun), să-i punem în trenuri și apoi în lagăre, probabil că aș fi de acord cu așa ceva.

Deci, cum mă descurc, progresiștilor? Mă primiți înapoi? Pentru că vă spun că am priceput lecția. Vă jur! M-am vindecat! Slavă Domnului! Sunt gata să-mi fac treaba. Cred în victoria finală a GloboCap-ului! Sunt gata să muncesc, dacă liderii noștri ne-o vor cere, 10, 12 sau 14 ore pe zi și să dau tot ce am mai bun, pentru victoria finală a GloboCap-ului! Sunt pregătit pentru războiul ideologic total … un război ideologic mai total și mai radical decât orice și-ar putea închipui cineva!

Bineînțeles că dușmanii noștri imaginari sunt formidabili (și este probabil că acest război ar putea dura la nesfârșit … sau cel puțin până la sfârșitul capitalismului global), dar, după cum s-a exprimat unul dintre marii noștri eroi progresiști, George W. Bush, „dați-i drumul!”.

Autor: C.J. Hopkins