Surpriză de proporţii în cazul M.I.S.A.
În ciuda forţelor aruncate în joc, autorităţile nu au nici o acuzaţie, nici o dovadă şi nici un inculpat în cazul MISA
Un articol de Angela Anghel
Autorităţile au pus la punct minuţios asaltul împotriva MISA. Au promis opiniei publice surprize de proporţii. Au crezut că dacă vor confisca TOATE LUCRURILE yoghinilor sigur vor găsi măcar o sămânţă de probă. Marea lor surpriză a fost că nu au găsit nimic.
Amploarea şi violenţa acţiunilor îndreptate împotriva M.I.S.A. şi a domnului profesor Gregorian Bivolaru începând cu 18 martie 2004 nu pot fi justificate de nimic. Deşi au promis că ceea ce se va descoperi va justifica întru totul modul „în forţă” în care s-a acţionat, nici până în prezent cei care au declanşat această acţiune nu au fost capabili să îşi justifice cu probe concrete actele de o atât de mare gravitate. Pentru o retrospectivă asupra evenimentelor vă recomandăm articolul Marea gogomănie care a fost 18 MARTIE 2004 şi 18 MARTIE 2004. Pe scurt.
Am avut parte însă din plin de bănuieli, zvonuri, afirmaţii mincinoase puse sub semnul lui „se pare că” şi prezentate pe post de evidenţe, argumentări de genul „aşa a scris în ziare”, discursuri moral indignate al unor vecini pensionari care neavând altă ocupaţie găsesc dubioasă orice locuinţă unde nu au reuşit să-şi strecoare ochiul de soacră. Ca să nu mai vorbim de spaimele S.R.I.-ului de la care ne-am fi aşteptat la un punct de vedere oficial, susţinut în mod profesionist de probe, din moment ce se laudă că monitorizează de multă vreme M.I.S.A. Toate acestea au fost inoculate cu grijă în minţile românilor deşi sunt departe de a fi pentru orice om sănătos la minte nişte motive valide pentru a face ceea ce au făcut cei implicaţi în campania de distrugere a M.I.S.A.
Surprize, surprize! Nu s-a găsit nimic din ce se spera să se găsească! 
Acum un an autorităţile au promis că “ancheta va scoate la lumină surprize de proporţii”. Cea mai mare surpriză au avut-o chiar ei: nu au găsit nimic din ceea ce sperau să găsească. În plus, se pare că s-au cam grăbit puţin şi au pasat presei cam prea devreme aceste speranţe care nu s-au concretizat în final în nici un fel.
Practic, în 18 martie 2004 M.I.S.A. a fost atacată cu artileria grea din toate părţile. De ce? Pentru că se dorea să se adune dovezi pentru a distruge această şcoală spirituală extrem de deranjantă pentru puterea din umbră. Dovezile nu au fost găsite nici acum întrucât ele nu există, iar în prezent cei răspunzători pentru faptele comise în martie 2004 nu mai pot da înapoi. Cel mai simplu era să recunoasă atunci imediat că s-au înşelat, dar asta ar fi însemnat să justifice banii şi celelalte resurse cheltuite pentru… NIMIC. Aşa că i-au dat înainte, ducând pe toată lumea cu zăhărelul şi promiţând aşa cum au făcut încă de la început că ÎN CURÂND, într-un „curând” amânat mereu la nesfârşit, vor da publicităţii concluzii şi fapte surprinzătoare.
Ne-am fi aşteptat şi noi, ca şi toţi cei care au asistat ca simpli spectatori la această mascaradă, să primim nişte răspunsuri. În schimb am primit noi şi noi scorneli publicate pe scară largă cu ajutorul presei. Poate că alţii au uitat că li s-a promis un răspuns, noi însă, cei care am fost direct vizaţi, nu putem uita. După ce ne-au fost publicate fotografiile sub care era lipită eticheta de sectanţi, degeneraţi, nebuni, după ce unii dintre noi ne-am pierdut serviciile, casele, prietenii, familiile, după ce am fost împroşcaţi cu noroi din toate părţile nu putem să tăcem. Chiar cu riscul ca până şi acţiunile noastre fireşti pentru a ni se face dreptate şi a arăta tuturor care este adevărul să fie prezentate de autorităţi drept o declaraţie de război.
Cui îi foloseşte tăcerea?
Nici după ce am cerut să ni se facă dreptate nu s-au oferit răspunsuri. O linişte suspectă, iar cei care au promis că amploarea descinderilor va fi justificată în urma analizei tonelor de “probe” adunate (în realitate cărţi, cursuri, computere, bunuri personale prezentate drept „material pornografic”) au început încet, încet să dea înapoi, să mai reducă din tonul acuzator şi din avântul cu care se pornise. S-a făcut LINIŞTE.
Au tăcut pentru că nu au putut să dea nici un răspuns şi după campania acerbă de presă tăcerea oficialilor le era favorabilă tot lor. Pentru că aceia care nu au participat vreodată la acţiunile noastre, aceia care nu ne cunosc şi care iau drept realitate tot ceea ce le oferă ziarele şi televiziunile, consideră şi acum că M.I.S.A. este aşa cum le-a fost prezentată atunci: o mişcare extrem de periculoasă, criminală, dubioasă, unde se practică sexul în grup, se consumă droguri, se practică pedofilia, se şterge persoanlitatea, se ajunge la sinucidere şi izolare de societate şi de familie.
Nu îi condamnăm pe cei care cred aceste lucruri pentru că sunt victimele manipulării. Nu îi condamnăm nici pe cei care au executat nişte ordine primite de sus, nici pe mascaţii ce au intrat cu bocancii peste noi, după ce fuseseră ţinuţi în tensiune o noapte întregă şi li se inoculase ideea că se vor trezi în faţa unei reţele periculoase de traficanţi înarmaţi gata să tragă asupra lor. Nu îi condamnăm nici pe cei care sunt convinşi că le fac un mare bine celorlaţi avertizându-i asupra “pericolului” pe care îl reprezintă M.I.S.A. Sperăm ca toţi aceştia să se trezească într-o zi şi să deschidă ochii asupra realităţii, căci atunci vor înţelege că au fost făcuţi părtaşi la o mare mârşăvie. Spunem doar că “cea mai mare operaţiune a procuraturii de 15 ani încoace” a fost un act de uriaşă meschinărie, violenţă, răutate şi prostie faţă de nişte oameni paşnici care nu caută decât să trăiască în armonie cu ei înşişi şi cu ceilalţi. Citiţi în ce mod au fost încălcate legile ţării de autorităţi, în articolul DUPĂ LITERA LEGII: Infracţiunile săvârşite de autorităţi…
Cât a costat asaltul din martie 2004?
În febra evenimentelor, nimeni din cei preocupaţi să execute cu sârg ordinele sau din cei ce asistau năuciţi la ploaia de zvonuri panicarde lansate de presă nu s-a întrebat: cât costă această acţiune şi de unde atâţia bani? În dosarul fraţilor Cămătaru (ca să luăm un exemplu recent, cu care s-a insistat în repetate rânduri să se creeze legături) forţele desfăşurate nu au fost atât de „impresionante” ca în cazul MISA şi s-au cheltuit conform declaraţiilor oficiale nici mai mult nici mai puţin de 40 de miliarde de lei ! (gândiţi-vă că Gardianul trâmbiţa acum câteva luni despre o imaginară evaziune fiscală realizată de Gregorian Bivolaru de 15 miliarde de lei şi faceţi o comparaţie!).
În aceste condiţii vă puteţi imagina cât a costat „afacerea M.I.S.A.”. Căci singure autorităţile s-au lăudat cu efective impresionante şi cea mai mare acţiune împotriva crimei organizate: 129 procurori, sute de jandarmi, zeci de poliţişti şi ofiţeri S.R.I.. Nu mai vorbim de cele şase volume de informaţii pe care S.R.I. se făleşte că le-adunat spre a veghea la siguranţa statului. Ori pentru a aduna atâtea informaţii e nevoie de oameni, de maşini, de aparatură specializată, că doar nu asculţi convorbirile telefonice cu paharul lipit de perete?
Pardon, am greşit adresa…
Detaliile picante, cât mai picante şi mai fanteziste au fost reluate obsesiv la TV în timpul descinderilor din martie şi după aceea. Dar cel mai picant detaliu, în cazul descinderii la una dintre locaţii, în strada Serg. Turturică nr. 104, nu s-a spus la TV sau în presa scrisă: acela ca jandarmii şi procurorii greşiseră adresa!!! I-au speriat bine pe locatari şi i-au ţinut sub ameniţarea armei o oră şi apoi, când au realizat greşeala, au plecat cu seninătate. De cerut scuze, nici vorbă… Recitiţi şi articolul Echipe de intervenţie profesioniste dau buzna la o adresă greşită…
Un caz similar, dar la scară mult redusă, s-a produs în ianuarie 2005 la o familie de medici veterinari din Galaţi, forţele de poliţie intrând în forţă în apartamentul acestora, confundând acest apartament cu cel al unui urmărit general. Şi ştiţi cum a reacţionat Ministrul Administraţiei şi Internelor? Şi-a cerut public scuze acestei familii şi a cerut „sancţionarea exemplară a poliţiştilor responsabili de eşecul acţiunii de la Galaţi şi de neplăcerile produse familiei Ştefan”!!!
Da, dar nu era vorba de yoghinii de la MISA. Pentru că, dacă ar fi fost yoghini, în loc de scuze presa ar fi fost plină cu declaraţii aberant senzaţionaliste cum că au fost prinşi făcând sex sau drogându-se, deşi nimic nu ar fi fost adevărat!
****
Acestea au fost doar câteva elemente ce au constituit decorul piesei de teatru jucate în martie 2004. De pe scenă lucrurile se văd altfel decât din sală. Oricum noi aşteptăm cu răbdare să vedem pe unde vor scoate cămaşa cei care au comandat acest scandal, căci acel ÎN CURÂND nu va putea fi amânat la nesfârşit.
Pentru detalii privind campania de presă anti-M.I.S.A vă recomandăm: Bătălia pentru MISA o chestiune de imagine...
18 martie 2005
yogaesoteric.net